Step 8 (3+4)

***

Gata cu sesiunea. De acum, sanatate, sanatate, ca am trecut de facultate. Ne-am petrecut pe la bal... Casa Poporului, fantani de sampanie, de ciocolata, outfit-uri, chestii, dar gata si cu asta. Revin la traseul obisnuit, pana sustin licenta. :)


***

Doua noi oferte venite din partea universitatilor britanice (Yey!), expediate direct din Coventry, respectiv Manchester. Pe masura ce prestigiul universitatilor scade, se reduce si taxa de scolarizare. Totusi, nu stiu daca asta e neaparat un motiv de bucurie. :)

Poate cel mai mult ma bucura oferta celor de la Manchester Metropolitan (mai la coada clasamentelor, daca apare prin ele), fiindca e pe International Creative Advertising. Cu toate astea, simt disperarea in aer. Desi nu am terminat facultatea, nu am diploma de licenta si nu am trimis vreun portofoliu, lor nu le pasa; cei de la Manchester Metropolitan mi-au trimis an unconditional. Insa nu stiu ce sa cred despre nivelul cursului, daca m-au acceptat si ma vor numaidecat doar pe baza unui formular cu activitatile mele, a unui eseu si a celor 2 scrisori de recomandare, din care, ce-i drept, una din partea unui director de creatie. Hmm... mai astept si raspunsul din partea celei de-a cincea universitati la care am aplicat pentru a ma decide.

Intre timp, mi-am mai incercat mana pe cateva eseuri, de data asta pentru burse si astept cu nerabdare raspunsurile. Am realizat de mult timp ca pana la urma alegerea cursului pe care il voi urma va fi una strict financiara. Asa ca, mai aplicam la cateva burse si speram la tot ce e mai bun. :)

In continuare,

Step 11. Handling the money matters
Step 12. Bye bye Romania, helloooooooo UK

Step 8 (2)

***



***

Vin ele mai greu, dar vin. Inca o oferta, de data asta de la University of Birmingham.

Fiind cea mai bina plasata din lista mea de optiuni, asta va fi universitatea cu care ma voi inscrie in concursul pentru o bursa a Fundatiei Patriciu. Pentru cei care au trecut prin asta si din greseala ajung pe blogul meu, aveti ceva informatii sau sfaturi pentru mine? :D

Cu ce mai vin nou?

***

Inca o sesiune, iar stau pe aici si invat.

***

Intr-un moment de contopire cu disciplina la care studiam, cand eu eram una cu Politologia si ea era una cu mine, am zis ca trebuie sa luam o pauza si am hotarat sa verific cine a mai intrat pe blogul meu. Dar vai!!! Blogger.com nu imi mai recunostea bannerul facut de mine in urma cu ceva timp, probabil intr-o alta sesiune. Dar chiar nu se poate asa ceva! Pe Picasa imaginea nu avea probleme, trebuie sa fie codul... intru eu in cod si probabil ma asez cu cotul pe tastatura, apoi dau save (altfel nu imi pot explica ce s-a intamplat sau poate ma pot scuza ca sunt fata, mai simplu), dar template-ul blogului era total imprastiat, iar codul nu il mai puteam accesa.

Stiu ca a inceput sesiunea si am mult de invatat, dar nu as fi putut sa ii las pe cei doi cititori ai mei intr-o asemenea dezordine (de fapt nu prea am chef eu de invatat), asa ca am sters template-ul si l-am reinstalat. Nu am apucat sa fac foarte multe modificari, dar apar ele.

In schimb, vin cu un banner nou, o photoshopeala a unei poze din portofoliul personal. Mi se parea cel vechi depasit, iar cel de acum e mai aproape de intentiile si aspiratiile mele. :D

Gata, inapoi la invatat.

imPRINT 2009

***

Daca as avea ceva mai mult timp pe mana, cred ca as folosi urmatoarele 3 zile si jumatate pentru a cauta un concept care sa ii convinga pe tineri de importanta lecturii si care sa ii determine in acelasi timp sa citeasca mai mult. Apoi... l-as traduce intr-un print.

Bine, nu as face asta in mod normal, dar de data asta se pune la bataie o tableta grafica. We all want one, don't we? Si ar mai fi o excursie in Delta (educativa, desigur). Uh, chiar n-am fost niciodata in Delta. Ce mai e? Sa-mi vad campania prin tot orasul... nici asta nu strica. Imagineaza-ti cum ar fi sa mergi pe strada si sa surprinzi trecatorii oprindu-se sa iti admire lucrarea, sa le captezi zambetul si sa ii auzi spunand "Hmm, that's clever! I actually love this print! I think I'll take it home!" sau ceva de genul... :)) Toate astea pentru locul 1, restul premiilor sunt surpriza. Dar eu zic ca merita sa dati frau liber imaginatiei... pentru mine e prea tarziu, but save yourself!

***

imprint.advicestudents.ro > About > Brief > Juriu > Premii > Blog

***

Step 8

***

Master of Arts Advertising & Marketing

"Welcome to Leeds University Business School (LUBS) and congratulations on receiving an offer to study on one of our prestigious postgraduate programmes."

Conditional upon me obtaining an overall grade of at least 8 in my bachelor's degree from Academia de Studii Economice Bucuresti.

:D

Uh... so excited. I can apply for scholarships now. Only for Leeds at the moment. I will make the final decision after considering all my place offers and (hoping) scholarship offers.

Pam pam.

IELTS test to be taken

***

The fourth step towards completing my Dream. 21 & 22 March, 2009.

***

The rest of the plan is:
Step 1. Choosing the subject.
Step 2. Choosing the universities.
Step 3. Writing my Personal Statement.
Step 4. Taking the IELTS test.
Step 5. Preparing the documents.
Step 6. Asking for letters of recommendation.
Step 7. Actually applying.
Step 8. Receiving offers from universities ;)
Step 9. Happy happy joy joy
Step 10. Applying for scholarships
Step 11. And so on. This is my plan. Take it as it is. You may not like it, I may not care. :)

Trece

***


***

Sunt in sesiune si invat. Sunt in sesiune, dar ma mai joc din cand in cand in photoshop. Sunt in sesiune si nu pot merge la Goldfrapp.

Inca o saptamana si 4 examene...

Bach:

When I was young, I used to own a piano. I was 6 when I started playing, but I really don't remember how it felt like. I do remember that I used to practice for hours though.

When I reached 5th grade, my parents moved me to another school. It was kind of sad, as I recall. I had to give up my painting brushes and my piano, as well. Although I would had chosen Drawing Class if I had stayed any longer at the Art School, I cried a whole night when my parents sold my piano to buy a computer. Difficult times those were...

Years went by and I never payed any attention to my artistic skills. Funny thing one night, when I had to stay at home because of the flu, I started drawing out of boredom and surprised myself with my... talent? This is the result of a few hours of practice :)


Although I did these sketches a few months ago, I decided to write this post only recently. And this is why: at work, we had this old piano, still functional though. When I came in early or stayed up after hours, I stroke up the only tune I remembered from elementary school and it felt great. It really did. It's amazing when you realize that the music you hear is a product of your own fingers and will... wow. Can I really do that? I felt like I could do more, so I went home and started looking for new songs to learn. But it was too late... the owner took her piano back a few days after. And that's how this piano went away as well. But it's ok, I didn't cry over this one. :)

In the video I posted that's not me playing, so no questions about that, please. :) But I'd like to play that track one day, on my own. I simply love it. Although I have no piano now, I promised myself when I was little that the moment I start making a lot of money, I'll buy my own grand piano, one of those long-tailed black beasts. Till then, I still have my crayons to draw one... I think I'll explore these drawing skills some more.

Here we go again

Nici ca am apucat sa ma bucur de vacanta, care, privind in urma, pare acum a fi fost mai mult un weekend decat doua saptamani, iar m-am trezit cu proiecte asaltandu-ma din toate partile.

In fiiiiiiiecare an, frate!

Si spun ca le fac din timp. Spun ca le fac in vacanta. Da... cine crede asta? Ma trezesc in plop cu doua saptamani inainte de sesiune. Bai si parca nu am stat chiar degeaba inainte de vacanta. Tin minte clar cum am stat o noapte intreaga inainte de predarea proiectului la ICRM sa scriu despre personalitatea romanilor care nu stiu sa-si dozeze timpul si lasa totul pe ultimul moment, dar atunci isi pierd noptile pentru a duce task-ul la capat. Chiar ironic. Radeam intr-un mod nervos, presata de timp.

Hmm... nu am mai dormit de vreo 34 de ore.

Acum ascult One.FM. In mod normal nu prea ascult, dar acum s-a facut sa fie in lista, nu mai tin minte de ce, shuffle-ul era activat si de pe undeva de prin alta camera am auzit Underworld - Rez-Cowgirl (Live Version). Piesa m-a intrigat si m-a atras in lumea ei mistica. Ascult deja de vreo jumatate de ora mixul. Dupa grila de programe, as spune ca mixeaza Raresh. Pai tot respectul. Iar sunetele astea minimal parca ma inconjoara. Parca... de unde vin? Din toate partile? Dar am boxele chiar in fata! Ce ciudat. Au o rezonanta ciudata. Imi confera un feeling special. Cred ca trebuie sa mai si dorm.

A inceput votarea Nights.RO Awards, apropo. In fiecare an imi place sa urmaresc rezultatele, mereu surprinzatoare, intrebandu-ma cine dumnezeu voteaza la chestia asta? :))

Hmm... cel mai bun dj roman as spune Raresh. Nu e nimic surprinzator in asta, a iesit si anul trecut, iar seturile lui de multe ori ies in fata main-ului la show-uri. Dar oare Rhadoo ce mai face?

Event-ul anului e greu de ghicit, avand in vedere ca, in comparatie cu alti ani, am avut si CokeLive si B'estival si Chemical Brothers si Sunwaves si bla bla. Dar voi merge pe Chemical. Asta am votat.

Desi nu ma impresioneaza vreun club in mod special, sper sa nu iasa din nou Kristalul pe primul loc. Chiar nu merita si chiar nu e.

Apoi, cred ca anul asta Sunrise va surclasa The Mission la categoria de branduri de petreceri. Au avut activitate intensa anul care a trecut. :)

In rest, sper sa ia BeatFactor premiul pentru cel mai bun site de profil.

Iar mai departe, nu mai tin minte restul categoriilor.

A trecut ora 12. A inceput Essential Selection pe One.FM. "Hmm, cat de comod... nu mai trebuie sa schimb pe Radio1 sa ascult emisiunea de saptamana trecuta", gandesc eu.

"I know you know this track, but have you heard this version? By Marky & Bungle" spune Pete Tong, iar pe fundal incepe Snow Patrol - Open Your Eyes.

Eu urlu in gand "Yes! Yes, i have! And I love you for playing that!" Frumos.

Dar nu e de saptamana trecuta. Tracklistul nu corespunde cu cel de pe site-ul Radio1. Anyway, vad ca vine Pete Tong in Buc prin februarie. Hmm, nu cred ca Pete un dj la care te-ai putea plictisi, oricat de comercial pune. So I'll be there. :)

Sarind de la o idee la alta, ma uit la post de la departare si pare atat de dubios. Nu e simetric, nu e uniform, nu e constant. It's like a rollercoaster.

Cu toate astea, ma duc sa dorm. Inchei aici inca un post de succes. :)

Back and mean

Sa incep cu inceputul. Sambata dimineata am avut examen. Dupa 2 saptamani de frecat menta, am spus vineri sa ma apuc de invatat pana la urma. Am inceput eu, dar invatatul asta ma tot impingea la diverse pasiuni de-ale mele necunoscute pana acum, cum ar fi placerea de a ma uita la televizor, de a face curat in casa, placere pentru orice altceva, numai invatat nu. Mai o ora de invatat, mai una de frecat menta... asa s-a facut 4 dimineata, aproximativ ora mea de somn. Am spus "hai sa ma culc", sa dorm 2 ore pana la 6 cand ma trezesc sa repet cele invatate, asa ca dinainte de examen. Ma pun eu prin pat la 4, insa tot stresul ca am numai 2 ore la dispozitie, hai adormi, hai adormi... m-a facut sa ma intorc de pe o parte pe alta vreo doua ore, cand am renuntat la somn si m-am dus sa beau o cafea.

Examenul a trecut cu bine. Am ajuns acasa si am spus ca pfoaaai, cat talent voi baga in somn pana diseara... insa normal ca am uitat sa imi pun mobilul pe silent si dupa jumate de ora de somn a inceput sa sune. Nu am mai putut dormi de atunci. Am baut o cola, mi-am facut bagajul, mi-am gasit ocupatie.

S-a facut seara. Deep Dish Vs. Villalobos b2b Luciano. La Deep Dish nu am gasit cu cine sa merg, toti plecati pe acasa si la dracu, totusi! nu vin asa des amanoi, dar am luat drumul festivalului cu seara minimalistica, unde mergeau si niste prieteni, era si mok. Sa nu resping ideea inainte de a incerca. :)

Un cort de nunti amplasat in parcul Politehnicii a adunat, mai bine decat in oricare seara de la Martin, o gaaaasca de tineri incaltati in Convărşi si Vans, cu creste oxigenate si breton tuns pe diagonala la milimetru sau ochelari de soare in stilul "Oh, shit, the police is in town!!!" care sa le ascunda privirile nefocalizate. Ii stiam pe multi din vedere de la weekendurile de pe vremea cand obisnuiam sa merg saptamanal la Martin. Totusi, era unul pe care il vedeam saptamanal in fata pupitrului dand din coate, dar pe la eveniment nu l-am reperat. La un moment dat, inauntru era un tip care dansa la bara si simtea nevoie sa ne povesteasca cat a luat el in seara aia. Toti simt nevoia sa dea detalii de genul, de parca m-ar interesa...

Apoi, la inaltimea mea, mi-era frica ca printre atatia datatori din coate sa nu iau si eu vreun cot in fata. Chiar serios, stilul asta de dans nu se invecheste? Nu ma omor dupa minimal, dansez si eu, dar totusi ritmul ma prinde in alte pozitii, nu cu coatele pe sus tot timpul.

Ora 1 a prins populatia cortului la iesire. Pana atunci, toti se ingramadeau la aer pe un 10 metri patrati langa toalete. Apoi, la 10 ron doza de Tuborg, si eu asteptam sa ies afara sa beau. Picnic in parc la Poli. :)

Nu pot spune ca mi s-a parut chiar super tare seara, pentru ca nu ma omor dupa genul asta de muzica si chiar sunt de parere ca e facuta pentru a fi ascultata acasa, nu pentru dansat. Insa a fost fun ca locatie noua, visuals mijto, organizare ok si bodyguarzi nu prea scarbe. :) Si chiar nu stiu cum am ajuns tocmai eu in primul rand. Nici macar nu imi plac in mod special Villalobos si Luciano. :))

Totusi, pe la 4 si ceva mi-am luat talpasita, desi inca nu se terminase si ar fi mers de un after, dar am trecut pe acasa sa-mi iau bagajul sa prind trenul de 6 spre casa. Cand imi asteptam taxiul, a venit un tip la mine, care avea ca wallpaper pe tel imaginea care o aveam imprimata pe tricou, tricoul luat de pe Threadless la care am asteptat vreun an sa se reprinteze. Doresc sa mentionez ca si eu am imaginea ca desktop pe calc de muuult timp. Tipul ma intreba daca merita sa si-l ia si el si nu m-am gandit pe moment, dar normal ca merita, adica mie mi-a schimbat complet viata de cand am tricoul ala... vin tipi sa ma intrebe de el in club, it's like a social must-have. :))) Glumesc.

Revenind la povestit, a fost o reala experienta ca praf de oboseala, dupa 2 nopti nedormite, mai multe beri si 10 min pana la plecare, sa fug cu rucsacul in spate prin gara pana la linia 7, pana la al treilea vagon in ordine descrescatoare de la al 11-lea sau zona E cum scria pe bilet. :))) Dupa ce m-am urcat si am ajuns la locul scris pe bilet, nu puteam totusi sa nu ma intreb daca e trenul bun sau sunt eu prea praf sa nimeresc bine. Dar era bun, am ajuns acasa, am dormit deja vreo 7 ore, nu stiu, acum sunt intr-o pauza de mancat si ma voi baga inapoi la dormit cu talent.

Aaaaah, ce frumos e sa dormi.

---------------------

Dar sa pun si niste poze de la eveniment:

The Bright Lights of Threadless.

Hehe. 7 de la KISS 7 Festival, evident.

Tra la la.

Erau pe acolo. Nu-i cunosc, dar am poze cu ei. :))

Mister Villalobos feeling it.

Nice visuals.

You know the guys: Raresh, Luciano & Villalobos.

Ganduri post-traumatice

Am terminat sesiunea. Prietenii mei de a 12-a acum sunt crizati, luni incepe bacul, pun intrebari despre admiteri, eu le tin discursuri moralizatoare. :)

Si pe fondul acestei intamplari, ma gandeam... Eu ce faceam anul trecut pe vremea asta?

Mi-am adus aminte ca 2006 nu a fost un an al socializarilor la mine, asa ca aveam momente in care scriam, mai ales in perioada bacului, intr-o agenda fiindca nu prea am memorie si eram sigura ca voi uita multe chestii in cateva luni. Am avut dreptate. :))

Ce faceam in luna iunie anul trecut? Pai, mergeam noaptea pe la prieteni sa mancam gris cu dulceata :)) Hmm, 10 in teza la mate dupa 4 ani de chin cu femeia aia. Hehe, numai amintiri placute. :) Apoi, bauta la fosta diriginta...

Da, da, ce amuzant (chiar deloc) cand la cursul festiv oligofrenul de diriginte imi gresise media la calcule si mi-a dat mentiunea 1 in loc de premiul 3. Cu multi nervi am luat un marker si am scris premiul 3 pe ea, fiindca tot liceul am avut doar mentiuni, iar eu vroiam macar intr-un an sa iau premiu. :)) Un diriginte atat de implicat si dedicat, ca ne gresise si numele pe diplome... cred ca era muci cand a calculat mediile si a scris diplomele. Ah, iar la cursul festiv avea un ochi vanat cred ca luase bataie de la toti elevii care-l iubeau. :)) Seara am avut banchetul care trebuia sa fie intr-o gradina, in jurul unei piscine, dar NORMAL ca ploua in ziua aia si ne-a inghesuit pe toti intr-o mica sala. Nimic spectaculos. Insa spre dimineata ne-am mutat intr-un local de langa liceul nostru, local al unui prof din liceu, care ne pusese la dispozitie absolventilor 2 butoaie de bere. Atat ne-a trebuit. Pe la 7 dimineata am inceput si noi sa plecam pe la case, dar baietii ramasesera la baut. Acasa, dupa 2 ore de somn nu mai puteam dormi asa ca m-am imbracat si m-am dus inapoi, la o bere, doua, trei. Pe baieti ii gasisem dormind cu capul pe masa si facand un calcul cred ca toti am dormit cam la fel de mult. :))) Au mai venit pe acolo si fluturasii de-a 9-a, sau boboci, anyway :))) si s-au facut muci. A fost amuzant. Ei erau machitori amatori, nu moldoveni adevarati. :))) Cam toata ziua aia am stat pe terasa, am baut bere mok, am ras, am povestit si a fost mult mai mijto decat tot banchetul pe care am dat un milion si ceva parca. Asta a fost sfarsitul vietii de liceu. It's all downhill from here, who knows? :) Sau cel putin asa parea atunci.

De la sfarsitul scolii pana la bac, am avut o saptamana libera in care aveam un program tare dragut. Ma trezeam la 9, imi beam energizantul si ma uitam la IN GURA PRESEI cu Mircea Badea. Apoi invatam, iar seara mai ieseam sa jucam ascunsa. Sau prinsa. 2 jocuri foarte agresive. Mi-am belit coatele in ultimul hal, un sold, mi-am rupt haine. Bine, nu va imaginati ca jucam prinsa cu copii de gradinita, ci cu colegii de clasa si era greu sa tii pasul. :))

A urmat apoi BACul, care pot spune cu mana pe inima ca a fost cea mai de kkt experienta din viata mea. Oameni care vin la bac ca la cumparaturi, oligofreni cu medii mai mari decat mine. Tin minte la romana, inainte de proba de scris, fusesera subiectele schimbate pe ultima suta de metri, fiindca se vindeau pe undeva prin bucuresti. Insa cu o seara inainte de proba in sine, eu le citisem pe net pe un forum dar puteam sa jur ca nu sunt adevarate. Trebuia sa scriem despre conditia intelectualului sau ceva de genul. Si eram cat pe ce sa ma apuc sa scriu Jocul Ielelor cand am citit mai bine si am vazut ca era dintr-un roman, nu de oriunde. Imi spuneam eu "Oh, thank god! Era sa scriu prost" Facand o paralela intre Bologa si Moromete in mintea mea, am gandit eu ca mai bine scriu Moromete ca il stiu mai bine, fara sa ma mai gandesc ca unu era taran intelectual si celalalt chiar era intelectual. Si uite asa mi-a tras 6-le de la romana in jos toata media... macar la matematica, placerea mea, luasem 9,75. :D Si, desigur, super amuzant cand stiai pe altii care spuneau "In pana mea, am facut tot Moromete", iar pe liste aveau 9 sau 10 la romana. La sport venise televiziunea locala sa filmeze, iar profii s-au gasit stergand liniile si remasurand, dupa ce multe tipe sareau peste 2 metri lejer, majoritatea fiind de alea scutite la sport, care mai mult de 1 metru nu ar putea sari.

Eh, diverse cretinatati la bac. Nu l-as mai da inca o data, asta e clar. Si chiar vorbeam cu fostii mei colegi ca macar in sesiune iti bagi picioarele. Nu iei un examen, dai restanta, asta e. Dar la bac e toata presiunea aia ca iti ratezi viata daca pici ceva. Nu stiu. :) Oricum si sesiunile sunt speciale in felul lor. Daca vrea un prof sa te futa la examen, pai asta e. E chiar foarte amuzant sa primesti in examene grila variante gresite. Da, stiu, te crapi de ras, nu alta. Sau sa lucrezi grile care de la teorie pana la variante isi pierd logica. La alte examene in care apar note din tot spectrul, stai sa te intrebi "Pana la urma care a fost sistemul de notare?" Un examen la care 60% din serie pica (stiu, stiu, la poli e mai grav), cand alte serii dau cu cartile pe masa examenul la aceeasi materie, iar la distribuire suntem luati dupa mediile finale. Ai crede ca nimic nu e corect. Dar a fi corect, inseamna a urma regulile, chiar daca sunt cretine. :)

M-am gandit sa denumesc postul "Ganduri post-traumatice" fiindca suna mai bine decat "Un an de la BAC". Oricum, nu sesiunile reprezinta trauma. :)) Si, mai jos, cartea mea preferata din liceu, care era noua cand am cumparat-o. :)

Prima diploma de la OC

Hehe. We've got some reading to do. :D

Euroscepticism

Ce anume te influenteaza sa scrii pe blog? Cred ca iesitul in lume, socializarea, lucrurile noi.

Pai in ultimul timp am avut contacte sociale minime din cauza sesiunii, dar existente, insa cel mai recent examen pe care l-am dat, la Economie Europeana, a implicat citirea unei documentatii imense a carui parcurgere m-a dus la aflarea unor informatii noi, dar si la formularea unor opinii personale.

In primul rand, toata treaba asta cu Uniunea Europeana e rezultatul frustrarilor natiunii franceze care intotdeauna s-a simtit complexata de Statele Unite.

Victor Hugo promova conceptul de Statele Unite ale Europei inca din 1848, iar prima incercare de unificare, chiar si fortata, a fost realizata de Napoleon care dorea unificarea Europei, desigur, sub dominatie franceza. :)

Nu vin eu cu idei revolutionare aici, dar marea integrare europeana a fost practic initiata de SUA pentru propriile interese. SUA a fost intotdeauna izolata de frontul razboaielor si pe fondul belic ei si-au crescut aparatul de productie, fiind cei care aprovizionau frontul. Din cauza productiilor imense care nu isi mai gaseau destinatari intr-o Europa ravasita, au fost nevoiti sa sprijine reconstructia Europei pentru propriile interese economice, prin Planul Marshall.

In timp ce Marea Britanie si Franta realizasera ca nu mai erau puteri mondiale, s-au trezit 2 vizionari francezi, Jean Monnet si Robert Schuman, care au vizualizat ei ca daca nu intervin, SUA va fi principalul factor de decizie in NATO (astia de se chinuiau sa lupte impotriva sovietilor), Marea Britanie va fi trasa mai aproape de SUA, cresterea economica si militara a Germaniei nu ar mai putea fi controlata, iar Sunshine Land of France ar putea fi eclipsata, asa ca au decis ei sa renunte ei la Alsacia si Lorena (tin minte si acum cum ma intrebam an de an ce dumnezeu aveau Alsacia si Lorena de toata lumea se batea pe ele si am realizat ca erau resurse importante de carbuni) pentru a constitui Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, principalele resurse in reconstruirea Europei, punandu-le intr-o administratie supranationala, in care au reusit sa fraiereasca sa intre Germania, Italia si tarile Benelux

Ei aveau standarde inalte care nu prea erau atinse, dar ei tot incercau si perserverau. Mai faceau niste observatii, mai reformau putin sistemul. Cativa au si demisionat pe parcurs. N-au mai rezistat.

Ma gandeam eu dupa, cat de greu trebe sa fii implicat in UE? Faci niste excursii de cateva ori pe an la Bruxelles, formulezi niste prevederi, obiective in cateva zile, iar jumate de an stai si te scarpini cat timp astepti ca toate cele 27 de tari sa ratifice tratatul si daca nu mere, o iei de la capat.

Adica, numai pentru a adopta steagul, le-au trebuit 2 ani!!! 2 ani! Ca sa ajunga la 12 stele PANTONE YELLOW | RGB 255/204/0 | HX FFCC00| 100% process yellow pe un fond PANTONE REFLEX BLUE | RGB 0/0/153 | HX 000099 | 100% process cyan + 80% process magenta. Si de ce tocmai numarul 12 simbolizeaza perfectiunea? De cand? Ah, ca sa nu mai spun de reproducerea steagului in alb-negru care necesita un chenar alb.


Ah, iar deviza populara cu "Unitate in diversitate" a fost aleasa in urma unui concurs realizat in scolile din Uniunea Europeana la care au participa tineri cu varste intre 10 si 20 de ani, identitatea castigatorului ramanand secreta.

Anyway, nu prea sunt fan Uniunea Europeana si daca ma mai plictisesc cumva, incep sa scriu si despre libertatile de circulatie. :)) Insa nu acum. Vreau sa ma pun la un joc de ala cretin, special de jucat in sesiune. :)

Post aniversar

Am ajuns la numarul 100.

__________________________

Au trecut si Olimpiadele Comunicarii... dar au trecut bine.

Irina (nu voi da link la blogul ei fiindca puteti da search pe google images la pisicute si e aceeasi chestie :) si echipa ei, INSPIRE, au luat locul 1 la Relatii Publice, motiv de bucurie, asa ca am ajuns la petrecerea din Spice a Olimpiadelor. Petrecerea a iesit chiar foarte bine si probabil un motiv a fost si faptul ca Tuborg a facut cinste cu berea... hehe... Nu, nu cred ca e numai asta. Si muzica a fost foarte ok. Chiar de cand am intrat acolo am spus ca nu e petrecere daca nu e Cornershop - Brimful of Asha si a fost, asa ca nu mai am ce comenta, a fost petrecere. :D

Un alt motiv de bucurie a fost ca m-a sunat o tipa de la Olimpiade sa-mi spuna ca am castigat la concursul de pronosticuri locul 1. Ei, poftim! Imi pare rau sa spun asta, dar cum e posibil sa nu fi mers la nici o prezentare (am avut examen) si am nimerit 2 echipe castigatoare, una de pe locul III si una la mentiune? Pai, secretul reusitei a fost blogosfera. Mai mult sau mai putin. Sau poate am fost singura care a participat. :))

In primul rand, la PR am trecut echipa Irinei a carui campanie mi-a placut super mult. Tin minte si acum cum stateam in bucatarie in ziua in care a primit brief-ul si ii spuneam cat urasc Apa Nova cand este apa murdara pe teava, cu mirosuri dubioase si care face spume fara sa intre in contact cu ceva. In 2 saptamani au reusit sa puna de o campanie de sensibilizare care m-a sensibilizat pana si pe mine. Iar in timpul asta, au facut Apa Nova si lucrari in cartier, deci totul e spre bine. :)

In al doilea rand, cealalta echipa nimerita a fost ClockWork la Comunicare Politica. Motivul pentru care i-am pus pe ei a fost ca mi-a placut postul asta.

La proba de Advertising chiar mi-a parut rau ca nu am putut ajunge, dar deh, examen important. Inainte sa va para rau pentru mine, am luat 10. Eram curioasa chiar cu ce strategii au venit, ce idei creative care sa ma faca sa ma gandesc "La dracu, mie de ce nu-mi vin asa niste idei?" Dar din cate am inteles. juriul a fost usor dezamagit si nu s-au acordat decat mentiuni. Aici am pus fara sa ma gandesc prea mult Ceai de Tei, fiindca imi placuse ideea blogului cu raspunsuri la calm. Am zis ca de unde a venit asta, mai pot veni si alte idei. :)

Cat despre proba de Comunicare Institutionala recunosc ca nu am gandit-o prea mult. Macar la celelalte citisem blogurile. Dar la proba asta am pus echipa care a avut brief dat de ANRCTI, fiindca acolo lucreaza mama. Echipa fiind Steaua Polara si a luat locul III.

Aparent am castigat 5 carti, sper sa fie de la Brandbuilders, fiindca alea costa o gramada. :)

Ce se intampla in sesiune?

Da, deci imi lipseste cursul de pe 04.04.2007 si imi mai trebuie si ala de pe 25, dar mai lipseste si ala de pe 2.05 si... hai ca le trag pe toate, mai bine, ca sa am de descifrat o singura caligrafie.

- Jucam table la 12? - Ceva in genu, sau cand imi piere cheful, dar ne culcam la 1 maxim. - Da da. - Iar maine ne trezim la 10 sa lucram grilele alea. Imi pun reminder. (2:12 ne-a prins pe net citind bloguri)

Baga-mi-aaaas! Am luat 6 la istorie. Las ca merg la mariri. Bleacs, dar tot nu-mi place istoria. Dar apropo de bancuri in domeniu... If World War II Was an RTS. Thanks Roxana for that. :)

Diana, deci portiunea asta a curbei e elastica, iar cea de aici inelastica. (In timpul examenului) Care spuneam ca era partea elastica? Hmmm, la naiba cu memoria asta...

Luni - Heroes. S-a terminat seria. Desperate Housewives. La fel. Gilmore Girls. S-a terminat de tot. Thank God! Lost. S-a terminat si seria 3. Trist. Iau That '70s Show de la inceput. Penaaaaal. Sa va uitati si voi!

Pfff... am o carte management de invatat pana vineri. Continutul primei pagini - MOD DE LUCRU: manual, notite -> invatare -> rezumat si cuvinte cheie -> consultare bibliografie suplimentara (yeah right!) -> intrebari -> documentatie pentru examen. Da, fix pasii astia ii voi urma si eu. :)

Examen de la 20,10 pana la 22,10. Macar e pe racoare.

Ajung acasa, scriu blogul asta, status adecvat pe mess si dam o tabla. Cand ne plictisim, dam un Word Racer. Asta pentru ca Mario nu se poate juca in retea.

Jocuri de destresare.

Incepe starea de sesiune

Azi incep invatatul, luni incepe si sesiunea, deci mi se pare normal sa pastrez traditia si in aceasta sesiune, sa vizionez That '70s Show macar cateva serii acolo, cate un episod-doua pe fiecare pauza. :D

Routine - O - Phobia

Cred ca marea mea fobie este sa ajung pe la 40 de ani contabila sau in genul de profesie in care iti traiesti viata in spatele unui birou, executand munca de rutina. Incerc sa nu ajung acolo si totusi uite-ma stand cu un calculator electronic (asa scrie pe el) in mana, de ala cu butoane inalte ca pentru vanzatoare care tasteaza cu varful pixului, click! click! la fiecare apasare, calculand de zor pe aici solduri intermediare de gestiune ca tot sclavul (FAQ Dar de ce nu l-ai facut in Excel? R: Pentru ca bilanturile si conturile de profit si pierdere ocupau 20 de pagini intr-un format de tabel si nu avea rost sa ma complic sa le trec dintr-o parte in alta).

Ok, mi-a luat cateva zile sa imi fac proiectul asta de finante si a ajuns la spectaculosul numar de 42 de pagini, cand s-a trezit profa ca nu e bine cum am facut noi, ca nu asa a spus ea (probabil a spus altora ea, ca noua nu).

Si uite asa, cam jumatate din grupa mea azi noapte isi pierdea vremea cu proiectul de finante. Desigur, mai bagam o injuratura pe mess la adresa profei, mai scriam o interpretare, orice ajuta sa treaca timpul mai repede si liniile in word mai lin.

M-am gandit eu totusi pe la ora 4 am, dupa un litru de cola, ca nu se prea poate asa si mai bine dorm vreo ora jumate, dupa care ma trezesc sa-mi termin proiectul. La 5,30 I was up & running, mi-am terminat proiectul, l-am scos la imprimanta, am plecat la facultate.

Afara ploua si imi treceau diverse ganduri prin minte. Cum ca in filmele americane cliseistice tot timpul cand un cuplu se cearta, macar unul dintre ei va avea un cadru in spatele unui geam pe care se improasca apa cu furtunul, pentru a se crea impresia de ploaie. Atfel, sugerandu-se ca natura vibreaza la sentimentele eroilor, la fel cum lacul vibra la sentimentele lui Eminescu. :) Ok, Emo-nescu pentru Saddler. Apoi, ma gandeam ca iar imi voi auzi colega de grupa spunand cat de inuman i se pare ca ne trezim noi cu noaptea in cap sa facem chestii pentru scoala. Oh, well.

Am ajuns intr-un final la facultate, toti aveam niste figuri obosite accentuate pe cearcane, care de care cu o poveste mai trista: una nu a dormit deloc azi noapte pentru a-si termina proiectul, alta tipa dormise vreo 2 ore si tot asa.

La seminarul cu pricina, don'soara Neamtu a ajuns la raport, profa imi verifica proiectul spunand "Uite, fraza asta e luata de la doamna profesoara de curs. Bai, nu aveti valori. Copiati totul". Nu am comentat pe loc desi faceam ca smiley-ul rosu de furie de pe mess, dar acum serios, nu m-am nascut analist financiar si ma folosesc si eu de materia predata la curs pentru a interpreta indicatorii calculati la o intreprindere. Mama ei de profa... pfoai...

M-am calmat eu, am plecat de la facultate ca nu se mai putea, dar oricum nu aveam nimic dupa si m-am dus in unirii sa imi iau bilet la B'estival pentru ziua 1, dupa cum am promis. Vroiam sa platesc si eu ca tot cetateanul european cu cardul, insa aparent ceva nu mergea. Acum, inca nu dadeam vina pe tipesele de la Diverta. Cardul meu expira luna asta, iar in portofelul meu stau unul langa altul si cel vechi, si cel nou, ambele pe acelasi cont. Daca nu merge unul, merge celalalt. Deci il dau pe celalalt, nu mergea. Am zis, na, se mai intampla, e fix perioada aia de la limita, hai ca ma duc sa incerc la bancomat. Am coborat 3 etaje (suna foarte dramatic si extenuant, dar de fapt am mers pe scara rulanta) si am reusit sa imi scot banii. Ma intorc, platesc biletul in cash si de acum sa incerce colegamea sa-si ia, tot cu cardul. Ea desi avea la alta banca, nici cardul ei nu mergea. Alti nervi. Numai ca ea avea la Banc Post, banca la care ne povestea tipa de la casa ca i s-a mai intamplat unei cliente sa-i fie taxat ceva de 2 ori si mai bine suna la banca sa vada care-i treaba. Bla bla, nimic interesant de aici cred. Pierdere de timp. Dar sunt asigurata pe viitor pentru B'estival, Chemical Brothers... si ma mai gandesc pentru Prodigy si Deep Dish ca totusi vin doi, amandoi.

Freaky Friday

Istorie...

Niciodata nu cred ca mi-a placut aceasta materie. Nu stiu de ce; poate proful, poate ideea de materie din categoria umanista, mie placandu-mi cele reale.

Chiar tin minte ca m-a intrebat un prof odata daca pentru a actiona in viitor m-as baza pe trecut sau pe prezent. Eu, totusi, am raspuns ca e bine sa te inspiri din trecut, sa observi un fel de pattern si apoi sa actionezi. Colegii mei, constienti de repulsia mea pentru istorie, au inceput sa rada si sa ma puna sa le povestesc nu stiu ce batalii de-ale lui Mihai Viteazu. Acum sincer, nici nu cred in conceptul de istorie. Istoria e scrisa de invingatori. De unde sa stii ce s-a intamplat cu adevarat? Fiecare scrie istoria din punctul sau de vedere si in functie de interesele sale.

Anyways, ca in liceu... invatand la istorie. Am stat totusi putin sa ma gandesc ca eu de fapt toata viata am fugit de istorie. La capacitate am dat geografie, la bac sportul, deci era de fapt o situatie fara precedent.

Am ajuns sa invat revolutia industriala si industrializarea in Europa, Primul Razboi Mondial cu urmarile acestuia si m-am oprit pe undeva pe la urmarile Marelui Razboi in Romania. Aici, m-am gandit ca ar fi cazul sa ma culc, cu gandul de a ma trezi la 6,30 pentru a continua.

Ok, planul era bun, numai ca m-am trezit la 6,30 si tin minte cum stateam in pat uitandu-ma la pereti, insa nu imi aduc aminte cu exactitate momentul in care am inchis ochii, dar stiu ca m-am trezit la fix 9,47, ceea ce m-a bagat intr-o stare de panica gandindu-ma ca examenul incepea la 10,35, eu eram in pijama, iar din Militari pana in Romana e ceva de mers.

10,35. Unde eram eu? Ei bine, de abia in Unirii. La examen am intarziat 10 min, cu 5 mai putin decat sfertul academic si am avut mare noroc ca m-au primit, asta mai mult pentru ca nu ne supraveghea profa noastra, ci seminaristul. Examenul nu pot spune ca a fost greu. Am avut 2 subiecte din 3 obligatorii, iar marea mea problema e ca 2 erau din materia pe care nu apucasem sa o invat, doar o citisem. Asa ca am scris vreo 2-3 pagini la subiectul pe care il stiam si ce imi aminteam din cursurile citite pe metrou la celelalte 2.

Acum stau in Cibernetica in ASE, la "Net cu buletinul" cum ii spun eu, iar mai nou avem si muzica. In difuzoare se aude TOM NOVY feat. Lima - Take It. Frumoasa piesa, really. Apropo de asta, cica vin si ei la Coke Festival, dar nu m-as duce in mod special pentru asta. :)

Mai departe, un seminar Ad'Or ma asteapta, iar pe seara un energizant si Satoshi Tomiie.

Friday night, deciding what to wear, blow-drying my hair, having a Red Bull and off to the club I am.

Ad'Or me

Si cand te gandeai ca s-a terminat perioada de conferinte, workshop-uri, seminarii, eu am mai gasit ceva. Seminariile Ad'Or. :D


Ziua a inceput cu Atelierul de publicitate sustinut de Mihai Coliban, cu invitati ca Vali Suciu, Creative la Odyssey si Liviu David, la Next Advertising. Pe Liviu David il mai vazusem si la ABM, Advertising Day, dar nu remarcasem ca e chiar un tip ok, cu multe idei si sfaturi bune invatate in Australia pe la scoli de publicitate.

Al doilea seminar, s-a numit Fotografia, calcaiul lui Ahile in publicitatea romaneasca? si a fost moderat de Razvan Capanescu. Oricum, el a vorbit cel mai mult, chiar daca mai erau prezenti inca 3 fotografi la masa, iar pe figura unuia se vedea clar frustrarea ca avea mai multe de spus decat cele 3 propozitii la care a fost lasat sa vorbeasca.

Ultimul seminar a fost cel mai interesant, dupa parerea mea, sustinut de John Pallant, EMEA Regional Creative Director - Saatchi & Saatchi, pe tema Nothing Is Impossible, motto-ul si belief-ul celor de la S&S, inscriptionat pe treptele sediului din Londra. Am cautat o fotografie cu inscriptia pentru a o pune pe blog, insa nu am gasit nicaieri pe net din pacate. Si chiar mi-au dovedit oamenii astia ca nimic nu e imposibil, chiar si cand nu ai un buget. Totul e sa devii inventiv. Cum ar fi asta. Pentru a promova o bautura pe baza de vodka, indulcita cu diverse arome, parca, pe nume Stark. Avand un buget mic, au inventat un cuvant, starkish, si au lansat un concurs prin diverse vedete ca sa inceapa sa-l foloseasca si tot bugetul era oferit ca premiu. Toata lumea a ajuns sa il utilizeze si a ajuns aparent sa fie publicat in dictionar, iar bautura a avut cel mai mare succes din istoria lansarilor bauturilor din acea categorie. :) Ca sa nu mai spun de Rubbish Film Festival, insa campania a fost pe 2005 si nu mai este site-ul up acum.

Ah, mi-a placut ca la ultima conferinta a venit si Bogdan Naumovici, a ramas si Capanescu de la seminarul anterior, au venit oameni de prin agentii, s-a umplut putin sala. Cand am trecut pe langa Naumovici, ma asteptam sa spuna o gluma, sa rad sau ceva. :))) Omului ala, cand nu ii mai mere treaba cu publicitatea, se poate apuca de stand-up oricand.

Totusi, imi place ca pe cand in conferintele sustinute de oamenii din publicitatea de la noi, ei prezinta lucrurile mult mai dramatic, ca nu oricine ajunge in publicitate, ca e chin, ca nu e de voi, la polul opus, cei din industria din Anglia vin cu discursuri de genul "Poti sa fii ce vrei sa fii, totul e sa crezi in tine, sa ai talent si sa muncesti". Bine, probabil diferenta dintre discursuri consta in faptul ca in Anglia publicitatea e o traditie de familie, iar la noi deocamdata e o moda. Desi mai nou la moda e PR-ul. Nu am nici o problema, duceti-va intr-acolo, fetelor! :D

Lately

Ok, sunteti pregatiti pentru mine? Astazi vin cu un nou post, iar de ieri chiar cu o noua poza la profil.

Trec din nou pe Essential Selection, a doua auditie pe ziua de azi. Essential Mix-ul lui D Ramirez m-a cam plictisit, asa ca nu l-am terminat. De cateva saptamani tot imi incanta urechile in ES Justice – ‘D.A.N.C.E – (Mstrkft Remix)’ (Ed Banger), aduce a Jackson Five. Si o aparitie noua saptamana asta Au Revoir Simone – ‘Sad Song’ (Moshi Moshi). Oricum cam slabut. Nu mai apar piese de alea care sa ma obsedeze, sa le caut pe dc++ si sa nu le gasesc, sa ascult doar bucata aia din mix pentru a auzi piesa...

-----------------------------

Ieri am avut prezentare in Orange Concept Store pentru ABM Community, sectiunea Advertising (ma simt ca aia care in sfarsit se vad ajunsi pe sticla, la TVR1, si incep sa-si spuna istoria ca au studiat muzica, sectiunea pian, cu doamna profesoara nush care). Mi-e cam lene sa mai povestesc despre XBOX 360, avand in vedere ca de o saptamana incoace, zilnic, numai despre asta am vorbit cu echipa. Totusi hai ca ma chinui.

In primul rand tare echipa. Nici unul nu cred ca era pe treaba lui/ei. Iar de la una dintre tipe, anul 2 la SNSPA, am avut ce invata mai ales pe partea teoretica.

Campania a iesit ok, dupa parerea mea, foarte bine documentata. Avea valorile si misiunea Microsoft-ului, target detaliat, atributele si beneficiile produsului, obiective, pozitionare dorita, analiza concurentei, 2 spoturi, 2 printuri, multe activitati pe BTL. Mesajul campaniei a fost ca XBOX iti ofera o experienta realista fara limite. Si incercam sa vindem ideea asta: ca nu iti dai seama unde se opreste realitatea si unde incepe jocul. Dar trebuie sa povestesc ideea mea, operatiunea Lunetistul, fiindca mi s-a parut ca nimeni nu a inteles-o sau a inteles-o foarte greu. Probabil nu ma exprimam eu bine. Dar oricum scriu pe propriul blog si pot sa povestesc ce vreau. :)

In campusuri universitare, licee, vroiam sa plasam oameni pe acoperis, imbracati in negru, dubiosi. In timpul pauzelor dintre cursuri, sa inceapa niste persoane sa se agite, sa urle "Lunetisti! Lunetisti!" si sa sara toti pe o persoana sa o apere. Cred ca ar mere daca ar fi o vedeta. Lumea din jur sa fie "WTF?" Apoi sa se ridice aia si sa spuna "Alarma falsa!" Si toata aceasta operatiune pentru a evidentia faptul ca nu faci diferenta intre joc si realitate. Esti atat de prins de joc si ai reflexele atat de bine formate ca si in viata reala reactionezi instantaneu. Damn it, asta chiar mergea ca idee de spot si era in stilul XBOX. Jump in.

Sa nu o mai lungesc, am luat locul 2 cu echipa. Singura chestie ce mi-a placut mai mult la cei care au castigat au fost niste executii. Desi ni s-a spus ca nu conteaza executiile, fiindca nu am fost alesi pe acest criteriu, nah, tot a dat mai bine in prezentare. Au intrat si ei pe site-uri de fotografii, au dat search la "jump" si pe toate pozele cu sarituri au scris "Jump in", asta fiind campania de teasing. In rest, foarte amuzant sa vezi la 2 echipe aceeasi idee. Inainte de lansarea XBOX, sa apara pe semafoare in loc de omuletul verde, un X. Iar aceasta idee le-a venit echipelor din cauza formularului de aplicare pentru ABM, in care trebuia sa ii gasim omuletului verde un nou job. Vorba unui organizator de la ABM, mai bine renunti la prima idee care-ti vine in minte, ca aia probabil le vine la toti si mergi pe urmatorul lot de idei. :))

Pacat ca n-am luat premiul 1. Nu strica un lcd de 19" in casa, nu? Nu cred.

Ok, mai jos va las cu storyboard-urile echipei mele. Eu le-am desenat, de asta le-am postat. Nu voi povesti spoturile, nu va chinuiti sa intelegeti, sunt scanate si prost... dar cat talent, nu-i asa? :))) Si masina... come on, ar trebui sa ma fac designer la Peugeot. Sau aduce mai mult a Chrysler? :))



-----------------------------

Astazi am scapat si eu la blogging, am avut o saptamana plina si mai urmeaza. Se aduna atatea ganduri si idei, ca le postez pe toate dintr-o data si ies niste posturi uriase. Daca as posta zilnic, ar fi mai usor de digerat, mai usor de citit. :)

-----------------------------

Am realizat ca nu am mai fost in club de la Zabiela incoace. Vineri m-am decis sa merg la Satoshi Tomiie. Cu melancolie in suflet ascult acum Satoshi - live @ Unico din 2003 si realizez ca de la Saw din 2005 incoace, nu am mai auzit de el prea mult. Dar nici nu imi voi downdloada. Ma voi duce vineri in Martin si voi astepta sa ma surprinda. Sper doar sa nu se fi dat pe minimal intre timp.

Apoi... vine Chemical Brothers. Mi se parea cam mult sa dau 85 RON pe un concert si daca nu era Dragos Manac, nu cred ca as fi dat. Datorita spiritului sau altruist, voi merge la Chemical Brothers. :) De abia astept. Imi plac concertele de genul "Fatboy Slim prima oara in Romania" sau "Chemical Brothers prima oara in Romania". E ca un eveniment istoric, iar tu esti prezent. :) Mi-am dat comanda de bilete, marti ma duc sa le ridic. Emotia din suflet...

-----------------------------

Cred ca am atins cam tot ce vroiam sa spun. Acum am 2 chestii de facut, ori sa scriu o compunere despre bucurie, ori sa imi imaginez un interviu cu Bush. Si e deja 23,35, iar maine de dimineata trebuie sa ma duc la recuperari la sport. Hmmm... sa vedem ce iese.