Back and mean

Sa incep cu inceputul. Sambata dimineata am avut examen. Dupa 2 saptamani de frecat menta, am spus vineri sa ma apuc de invatat pana la urma. Am inceput eu, dar invatatul asta ma tot impingea la diverse pasiuni de-ale mele necunoscute pana acum, cum ar fi placerea de a ma uita la televizor, de a face curat in casa, placere pentru orice altceva, numai invatat nu. Mai o ora de invatat, mai una de frecat menta... asa s-a facut 4 dimineata, aproximativ ora mea de somn. Am spus "hai sa ma culc", sa dorm 2 ore pana la 6 cand ma trezesc sa repet cele invatate, asa ca dinainte de examen. Ma pun eu prin pat la 4, insa tot stresul ca am numai 2 ore la dispozitie, hai adormi, hai adormi... m-a facut sa ma intorc de pe o parte pe alta vreo doua ore, cand am renuntat la somn si m-am dus sa beau o cafea.

Examenul a trecut cu bine. Am ajuns acasa si am spus ca pfoaaai, cat talent voi baga in somn pana diseara... insa normal ca am uitat sa imi pun mobilul pe silent si dupa jumate de ora de somn a inceput sa sune. Nu am mai putut dormi de atunci. Am baut o cola, mi-am facut bagajul, mi-am gasit ocupatie.

S-a facut seara. Deep Dish Vs. Villalobos b2b Luciano. La Deep Dish nu am gasit cu cine sa merg, toti plecati pe acasa si la dracu, totusi! nu vin asa des amanoi, dar am luat drumul festivalului cu seara minimalistica, unde mergeau si niste prieteni, era si mok. Sa nu resping ideea inainte de a incerca. :)

Un cort de nunti amplasat in parcul Politehnicii a adunat, mai bine decat in oricare seara de la Martin, o gaaaasca de tineri incaltati in Convărşi si Vans, cu creste oxigenate si breton tuns pe diagonala la milimetru sau ochelari de soare in stilul "Oh, shit, the police is in town!!!" care sa le ascunda privirile nefocalizate. Ii stiam pe multi din vedere de la weekendurile de pe vremea cand obisnuiam sa merg saptamanal la Martin. Totusi, era unul pe care il vedeam saptamanal in fata pupitrului dand din coate, dar pe la eveniment nu l-am reperat. La un moment dat, inauntru era un tip care dansa la bara si simtea nevoie sa ne povesteasca cat a luat el in seara aia. Toti simt nevoia sa dea detalii de genul, de parca m-ar interesa...

Apoi, la inaltimea mea, mi-era frica ca printre atatia datatori din coate sa nu iau si eu vreun cot in fata. Chiar serios, stilul asta de dans nu se invecheste? Nu ma omor dupa minimal, dansez si eu, dar totusi ritmul ma prinde in alte pozitii, nu cu coatele pe sus tot timpul.

Ora 1 a prins populatia cortului la iesire. Pana atunci, toti se ingramadeau la aer pe un 10 metri patrati langa toalete. Apoi, la 10 ron doza de Tuborg, si eu asteptam sa ies afara sa beau. Picnic in parc la Poli. :)

Nu pot spune ca mi s-a parut chiar super tare seara, pentru ca nu ma omor dupa genul asta de muzica si chiar sunt de parere ca e facuta pentru a fi ascultata acasa, nu pentru dansat. Insa a fost fun ca locatie noua, visuals mijto, organizare ok si bodyguarzi nu prea scarbe. :) Si chiar nu stiu cum am ajuns tocmai eu in primul rand. Nici macar nu imi plac in mod special Villalobos si Luciano. :))

Totusi, pe la 4 si ceva mi-am luat talpasita, desi inca nu se terminase si ar fi mers de un after, dar am trecut pe acasa sa-mi iau bagajul sa prind trenul de 6 spre casa. Cand imi asteptam taxiul, a venit un tip la mine, care avea ca wallpaper pe tel imaginea care o aveam imprimata pe tricou, tricoul luat de pe Threadless la care am asteptat vreun an sa se reprinteze. Doresc sa mentionez ca si eu am imaginea ca desktop pe calc de muuult timp. Tipul ma intreba daca merita sa si-l ia si el si nu m-am gandit pe moment, dar normal ca merita, adica mie mi-a schimbat complet viata de cand am tricoul ala... vin tipi sa ma intrebe de el in club, it's like a social must-have. :))) Glumesc.

Revenind la povestit, a fost o reala experienta ca praf de oboseala, dupa 2 nopti nedormite, mai multe beri si 10 min pana la plecare, sa fug cu rucsacul in spate prin gara pana la linia 7, pana la al treilea vagon in ordine descrescatoare de la al 11-lea sau zona E cum scria pe bilet. :))) Dupa ce m-am urcat si am ajuns la locul scris pe bilet, nu puteam totusi sa nu ma intreb daca e trenul bun sau sunt eu prea praf sa nimeresc bine. Dar era bun, am ajuns acasa, am dormit deja vreo 7 ore, nu stiu, acum sunt intr-o pauza de mancat si ma voi baga inapoi la dormit cu talent.

Aaaaah, ce frumos e sa dormi.

---------------------

Dar sa pun si niste poze de la eveniment:

The Bright Lights of Threadless.

Hehe. 7 de la KISS 7 Festival, evident.

Tra la la.

Erau pe acolo. Nu-i cunosc, dar am poze cu ei. :))

Mister Villalobos feeling it.

Nice visuals.

You know the guys: Raresh, Luciano & Villalobos.