Incep sa scriu. Nu stiu despre ce.

Desi am doar 3-4 luni in blogosfera ma uit la posturile anterioare sa vad despre ce am scris pana acum, fiindca nu am deloc inspiratie sa mai postez. Desi e cam ciudat, acum ies mai des pe afara. Ies aproape zilnic la bere. Nu am rabdare sa mai stau in casa, fac drumuri dintr-o camera in alta. Si totusi nimic nu ma impresioneaza, nimic nu ma afecteaza si nimic nu ma inspira.

Observ ca avansez pe zi ce trece in clasamentul blogurilor de pe statistics si asta probabil pentru ca am scris despre cokelive si b'estival lately.

Am terminat demult sesiunea dar ceva m-a mancat in fund sa ma inscriu la mariri. Nu inteleg de ce si nu voi mai face asta in viata mea. La una nu m-am dus pentru ca mi-era scarba sa invat din nou aceeasi carte de 500 de pagini. Pentru urmatoarea voi invata fiindca ma duc. Dar vreau sa ajung la mare. Trebuie sa ajung. Eu ce fac aici? Uof.

Nu am ajuns inca anul asta la mare. E trist tare. Si tot timpul intervenea ceva: ziua cuiva, nu aveam bani, ma manca constiinta, aveam examene, nu aveam cu cine, erau festivaluri. Intotdeauna e ceva. La sfarsitul lui iulie merg sigur. I won't take NO for an answer. Nu am mai fost de 2 ani pe bune la mare. Am trecut anul trecut vreo 2 weekend-uri dar nu prea am vazut marea.

Vroiam sa imi adun pretenii sa facem ceva anul asta, dar una prefera sa mearga cu parintii sau cu prietenul, alta nu vrea sa-si dea salariul de pe o luna pe cateva zile la mare, altu pleaca in italia, altu vrea in august... cu sau fara ei, eu voi ajunge la mare acusi. Imi bag picioarele.

Pana atunci ma uit pe peretele din fata, acelasi perete imaculat de alb ca ma enerveaza si imi imaginez...

Merg mult pe jos cu rucsacul in spate pana imi gasesc camera unde sa stau. Imi pompeaza picioarele de durere si caldura, asa ca merg direct spre mare, imi scot adidasii si imi bag picioarele in apa. Soarele arde, dar apa e rece. Valurile se retrag si atrag cu sine fire de nisip printre degetele mele. E o senzatie placuta. Mai vine un val si imi acopera partial degetele cu nisip. Din nou se retrage, din nou o senzatie placuta. M-am racorit. Imi dau jos hainele si raman in costumul de baie. Ma dau cu crema de plaja si ma intind pe prosop. Cred ca am stat prea mult in soare fiindca mi se pare ca sfaraie crema pe piele. Inca nu e 13,00 si e ok sa stai la soare. Nu mai rezist si ma ridic de pe cearceaf cu o singura destinatie: apaaaaaaaa. Intru putin cu gleznele si e foarte bine. Temperatura mai scazuta a apei face contrast cu temperatura din aer. Mai intru putin, am ajuns pana la genunchi. Pare atat de rece, nush de ce. Mama lor de copchii de langa ca se joaca cu mingea si m-au stropit din cap pana in picioare. Nu ma asteptam la asta. Dar m-am obisnuit cu apa macar si intru pana la capat. Aaaaaa... nu mai ies niciodata. Baga-mi-as totusi picioarele in copchiii de langa ca daca nu inveti sa folosesti mingea aia jur ca ti-o sparg! Iarasi m-am enervat fiindca m-au stropit si imi intrase apa sarata in ochi. Ok, hai sa fac ceva pe aici cause I would look stupid just sitting there in the water. Sa inot nu stiu... hai ca fac pluta. Da, fenomenal... au mai trecut cateva minute. A inceput sa mi se increteasca pielea, asa ca hai ca ies din apa. Stau pe mal si bate briza. Imi da o senzatie placuta de racorire. Hai ca s-a facut 13,00, sa merem si noi sa mancam. Imaginatia mea nu concepe nici un meniu acum, fiindca nu mi-e pofta de nimic, tocmai am mancat. Sa spunem ca bem o bere. Fast forward. E 17,00. Inaltimea umbrei mele imi intrece propria inaltime. Da, stiu... orice intrece asta. E safe de stat la soare si chiar nu vreau sa ma mai ard. De la soare, evident. :) Dau putin slipul mai jos si vad urma de la el. M-am bronzat ceva. Placeeee la mare. Dar ma uit in jur si tot la calcul meu din Bucuresti sunt.