From essays to parties

***

Imi place cum imi traiesc viata, trecand de la o extrema la alta.

***

Pana acum o saptamana, abia daca ieseam din casa. Stateam toata ziua indoors (fiindca suna mai bine decat inauntru), scriind studii de caz pentru facultate ori eseuri pentru universitati sau burse. Fiecare deadline era urmat de un altul. Si daca nu era vreun eseu, sigur era o scrisoare de recomandare (fiindca, de obicei, ti le scrii singur). Si daca nu era o recomandare, sigur era licenta - clar e ca intotdeauna era ceva de facut. Dar acum am scapat de toate si am simtit nevoia sa petrec cateva zile la rand, ca sa simt si eu ca am terminat facultatea sau ca a venit vara.

Miercuri, am iesit din casa cu gandul ca voi ajunge la un suc. Nu prea stiam eu ca sucul ala se va lua la Teatrul de Vara din Herastrau, la Gogol Bordello... dar ar fi fost bere, daca cele doua dozatoare acopereau cererea totala de bere a multimilor. :) Mai mult decat atat... mersi mult, Ionuuuuuut, pentru bilet cause I sure danced my ass off over there pe ritmuri de gypsy punk. :P

Pe sistemul "Thursday night, to the club,/ Friday night, didn't want to go,/ Then my friend Michelle called me on the phone/ And so I went to the club", joi am ajuns la petrecerea ADC*RO. Multi cunoscuti printre participanti, cateva lucrari care m-au inspirat sa reiau activitatile mele creative si, in final, felicitari lui Daniel pentru clasarea pe primul loc.

Vineri, a regular party in B52, dar mi-a placut ca nu a fost foarte multa lume, asa ca puteam dansa pe ring fara sa ma calce altii in picioare, simtind in acelasi timp efectul sistemului de ventilatie.

Sambata... oh, dar SAMBATA... am ajuns in Parcul de Agrement Snagov la Wicked Playground. Chiar imi era dor de o petrecere electronica pana in zori, iar Wicked Playground a fost cam tot ce mi-am dorit in ultimele luni. Cand am ajuns, dupa 9pm, in complex era pana de curent si am inteles ca petrecerea fusese grozava... in cele 10 minute cat tinuse generatorul. Nah, nu m-a deranjat foarte tare, fiindca astfel am putut intra la pretul biletelor de dinainte de 9. O bere mai tarziu si sistemul fusese pus la punct, iar petrecerea reluata. Mai multe beri mai tarziu, a intrat Raresh la pupitru. Cred ca Raresh este dj-ul roman pe care l-am vazut de cele mai multe ori la show-uri, dar nici ca imi pare rau. Nici Rhadoo nu se mai ridica la rangul asta si nici Livio, pe care il prindeam intr-o perioada cam pe la toate warm-up-urile concertelor la care mergeam. Si ce poate fi mai frumos decat sa te prinda rasaritul in natura, inconjurat de apa si de copaci in floare, roua diminetii in iarba, iar pe fundal sa se auda muzica lui Raresh... aaaah... aveam nevoie de o noapte ca asta. O noapte in care sa dansez ca dementa vreo 8 ore pe muzica electronica.

Ce sa mai spun? Desi e de abia luni, foarte de dimineata, I'm waiting for the weekend. Ma retrag.

Keep on lovin'

***

Am ajuns sambata si in Ghent. Un orasel foaaaaarte frumos, dar din pacate nu am prea apucat sa vad foarte mult din el, cum nici din Bruxelles nu am vazut foarte mult actually, dar am apucat sa imi conturez o idee. :) Ne-am dat jos din tren si am trecut de rondul garii, in care nu va puteti imagina cate mii de biciclete erau in acel moment. Organizatorii evenimentului sfatuisera oamenii sa nu vina cu masina la eveniment, ci mai degraba sa o lase la gara de unde se putea lua gratuit tramvaiul pana la festival. Insa in Ghent localnicii sunt biciclisti prin desavarsire si imi inchipui cum au venit omuletii cu bicicleta pana la gara in masa ca sa ia tramvaiul. :)

Anyways, dupa o masa printr-o bomba de restaurant mexican cu meniu la super-oferta, ne-am facut incalzirea cu Jager-ul luat din duty free si am luat tramvaiul 1 pana la Flanders Expo unde se tinea... trebuie sa stiti deja... pam pam pam...


I Love Techno a fost pentru mine festivalul perfect din punct de vedere al line-up-ului, al organizarii si al atmosferei. A devenit modelul ideal la care voi raporta orice alt festival la care voi mai participa de acum incolo. O singura problema am avut, cred ca sunetul putea fi ceva mai bun, dar in rest absolut totul a fost 110% ok. :)

La 18,30 s-au deschis portile si fiind destul de aproape de intrare nu ne-a luat mai mult de 5 minute sa intram in cladire (spre deosebire de experienta cu Fabric unde am stat la coada vreo 2-3 ore). Mi s-a parut destul de clean tot procesul, nu mi-am luat coate in burta si nici nu au dat peste mine oameni disperati. Pana la urma ajungeam cu totii in acelasi loc, insa nu mi-as fi dorit sa fiu mai prin spate. :)) Odata intrati, trebuia sa trecem prin mai multe filtre dupa care chiar nu mai aveai unde sa te impingi cu nimeni, garderoba fiind si ea impartita pe sectoare.

Dupa ce am trecut peste toate formalitatile, festivalul putea incepe. 5 camere colorate unde se tineau concertele + Switch Video unde puteai urmari transmisiuni de la concerte + the Chill Out Room cu Nokia Trends Lab.

Muzica a inceput odata cu Matthew Hoag la 19,00. Nu am fost sa-l vad, fiindca l-am prins si in Romania, dar ziceam si eu asa. :)) Dupa ce ne-am cumparat tichete pentru bautura (FIY Cola & berea erau cate 2 tichete, iar Red Bull 3), ne-am asezat la coada asteptand inaugurarea Orange Room unde trebuiau sa apara Ed Rec Allstars, as in Ed Banger family, as in Busy P cu Mehdi, Justice, SebastiAn, Uffie, Feadz. Surprinzator pentru un festival de o asemenea anvergura, dar am stat prin primele randuri. Cu toate astea, nu si-au facut aparitia toti cei mentionati, insa a fost ok de incalzire.

Dupa o ora de Busy P mostly, am ramas in aceeasi camera pentru Birdy Nam Nam. Desi i-am mai prins si la Bucuresti, am considerat ca merita vazuti si a doua oara, fiindca nu sunt genul de artisti care sa aiba un set predefinit si sa schimbe doar locul in care dau play. Ne ne. Au mixat superb ca de obicei, au fost receptivi la public si au rupt stilul. :) Link 1 (Abbesses la calitate buna) and Link 2 (mijto de la min 1,25).

Dupa Birdy Nam Nam, am schimbat Orange Room pe Blue Room pentru Hot Chip. Live-ul lor a fost excelent, la fel de tare precum e si ascultatul albumului acasa, referindu-ma la faptul ca ei improvizeaza de obicei pe scena, iar rezultatul a sunat foarte bine, chiar daca piesele erau putin diferite de original. :) Link 1 (I *heart* Ready For The Floor, bad quality though) and Link 2 (No Fit State).

In continuare, cred ca am stat cam la 30 de minute din Digitalism, 30 de min dintr-un set de 2 ore, dar deja era prea mult pentru mine dupa 3 ore si ceva de dans, asa ca am pornit spre testarea Nokia Trends Lab, unde erau canapele si apa mok. :D Imi pare rau ca nu am stat la tot setul Digitalism, ma uit si eu acum pentru prima data la filmulete de pe youtube odata cu voi si nah... scuza mea este ca trebuia sa imi recuperez energia pentru Underworld, ca tot i-am pierdut in Romania. Uf... Link 1 (bad quality, but it looks like they had a blast :), Link 2 (Blue Monday - New Order), Link 3 (Bloc Party - Banquet).

Cum spuneam, am continuat cu Nokia Trends Lab, unde i-am gasit pe cei de la Booka Shade. Ei erau programati si la Blue Room, insa cred ca setul din camera de Chill Out a iesit mult mai tare. In primul rand, mixau de pe un Nokia Xpress ceva, iar in al doilea rand, mixau piesele trimise de public prin Bluetooth, iar selectia va dati seama ca a fost destul de variata si nici nu stiam ca au atat talent la mixat, mai mult am ascultat productii proprii. :)

In drum spre cumparat bere, am trecut la un moment dat pe la Merchandise, unde erau niste tricouri mai mult decat grozave, dar cu preturi de la 20-30 de euro in sus. Am zis pfff, nu as da atatia bani pe un tricou decat daca i-as gasi pe jos. Si dupa cum povesteam intr-un post anterior despre ceva legenda urbana din Milano cu norocul, actiunea chiar a mers si am gasit pe jos 20 de euro cu care mi-am luat un maieu cu sigla ITL. Pe langa asta, am gasit si tichete cu care am baut si mancat mok (btw singura mancare pe care puteai sa ti-o procuri toata noaptea erau cartofii prajiti :))) ). Iar pe langa aceste 2 lucruri, am gasit si o pereche de ochelari de soare gen Wayfarer. Asta nu a fost prea greu, cum a fost prima oara in viata mea cand am vazut atat de multe perechi de genul asta la un loc. :))

Cred ca ne-am ridicat de pe canapea cu vreo jumate de ora inainte de a incepe Underworld in Red Room. Am trecut si pe la baie, nu putea sa fi luat asta foarte mult, dar cand am ajuns in fata camerei... am ramas uimita de ce coada era si aveam emotii ca s-ar putea inchide usile inainte sa intram noi, but thank god! we got in. :)) Underworld... ce sa va spun despre Underworld? They've been around the block for some time now and they're still rockin' it. A fost superb. Cred ca show-ul lor a facut tot festivalul. Pentru mine, cel putin, a fost petrecerea ideala, cum imi imaginam dintotdeauna ca ar trebui sa arate un party techno. M-a rupt in bucati intr-o ora si jumatate cu prestatia lor, iar punctul culminant (din nou, pentru mine) a fost Rez-Cowgirl. Aaaaaa! Link 1 and Link 2 (Born Slippy).

Un moment de odihna si ne-am pornit spre Justice care urmau in Orange Room. Dar sa-ti bati copiii, nu alta, camera era inchisa cu vreo 20 de min inainte de the actual gig. Cam jumate de ora am privit show-ul de la departare, insa s-au deschis portile la un moment dat si tot i-am prins vreo ora. La Justice chiar a fost macel, atat de multa lume incat chiar cred ca aura mistica nu era data de fum ci de aburi si mai si cadeau stropi de pe tavan. Justice a fost real nice si a avut o selectie de piese foarte tari, pe langa ale lor. Mi-ar placea sa ii prind intr-un party la Bucuresti unde sa ma duc special pentru ei cu energia la maxim. Cea mai mare surpriza pentru mine a fost sa aud in setul lor Prodigy - No Good. Nu stiu daca o "invart" de fiecare data, dar a fost tare momentul, m-a realimentat cu energie. :) In rest, D.A.N.C.E. si We Are Your Friends pe live, what could you wish more? Link 1, Link 2 (We Are Your Friends)

Dupa Justice a urmat SebastiAn, care a mixat frumos frumos si el, daca m-a facut la 5 dimineata sa sar ca dementa pe acolo. Link.

Nu zic ca selectia noastra de concerte a fost cea mai buna posibil, dar pur si simplu am vrut sa ajungem la cativa artisti neaparat si sa ne mai odihnim putin pe langa pentru urmatorii. Imi pare rau ca nu am stat la tot setul Digitalism sau SebastiAn, imi pare rau ca nu am intrat de la inceput la Justice, imi pare rau ca nu am prins party-ul Contakt (sunt destul de exclusiviste), ca nu i-am vazut pe: Audion (as in Matthew Dear), La Riots, Boys Noize, DR. Lektroluv, Matthew Hoag, Pierre (eram usor curioasa)... ok, imi pare rau ca nu am vazut tot.

Mult am mai scris astazi, m-am decis sa povestesc toata excursia pe blog ca sa nu trebuiasca sa povestesc atat de mult de fiecare data cand ma intreaba cineva si nici sa imi plictisesc prietenii. :)

Dupa aproape 10 ore de petrecut la I Love Techno, am luat calea tramvaiului unde totul era foarte bine organizat ca si pana atunci. Se formasera cozi, iar politistii dadeau drumul la exact atatia oameni cati incapeau in tramvai, fara sa mergi ca la noi dimineata spre work. In gara am luat primul tren spre Bruxelles si ne-a fost foarte usor sa plecam din Ghent, cum aveam bilet dus-intors. La casa de bilete cozile erau infernal de lungi, iar la noi biletul de intors a fost luat din greseala, fiindca ne intrebase tipul de la ghiseu daca vrem, nu o gandisem in avans. Stia el ce stia. :)) Iar trenurile erau suplimentate cu o tona de vagoane. In Romania nici dupa a 15-a editie a unui festival de o asemenea anvergura nu s-ar prinde sa faca asemenea chestii. Ajunsi pe la 6 si ceva la hostel am zis sa mai rezistam inca putin pentru a lua micul ala dejun mok de care aveam parte in pretul biletului.

Duminica, Bruxelles.

Luni, Bruxelles - Milan - Bucharest.

Sper ca nu v-am plictisit. Keep on lovin' ! :)

From Underworld To Underworld

***
Ah... tin minte si acum my first encounter cu trupa britanica Underworld.

Din socotelile mele, cred ca aveam cam 13 ani pe atunci... da, sigur aveam 13 ani cand am ascultat pentru prima data Everything, everything, un material live de-al lor inregistrat in timpul turneului din 1999.

Nu stiu cu ce imi pierdeam timpul pana atunci, probabil Radio Uniplus Botosani (yeah, those were the times, imi placea sa stau vineri seara sa ascult dedicatiile oamenilor pe radio), Atomic TV, imi mai aduc aminte de Activ - Sunete, tin minte si o caseta cu BUG Mafia & Loredana - Lumea e a mea, dar asta era cumparata de framiu.

Chestia e ca pana atunci ascultam ce mi se dadea, insa odata cu Underworld am inceput sa iau atitudine. Tin minte cum mi-am inscriptionat albumul pe un CD foarte jmecher, de culoare albastra, pe care scrisesem mare cu markerul Ravergirl (heh, nick-ul meu de mIRC de atunci) si ascultam pe repeat Rez/Cowgirl (Live). Asta este piesa care m-a determinat sa las in urma tot ce cunoscusem pana atunci (neh, sau aproape tot, dar totul suna mult mai dramatic), pentru a intra intr-o noua faza a culturii mele muzicale - partea electronica.

Ascultand piesa mai sus mentionata, nu imi venea sa cred ca exista un gen muzical cu care sa relationez atat de mult si in care sa ma pierd fara vreun simt al masurii. Chiar si acum cand scriu, ascult piesa pe fundal, iar acele sunete sintetizate de pe Rez ma innebunesc total, pe cand beat-urile de pe Cowgirl la un bpm mai crescut le tin dand din cap pe scaun in fata calculatorului la 2 noaptea.

Au trecut cam 8 ani de la emaniciparea mea muzicala, timp in care am reusit sa trec prin cea mai mare parte a discografiei. Desi se indeparteaza tot mai mult de muzica pe care o faceau in anii de gratie, dupa cum se vede si pe Oblivion With Bells, doamne, mie mi se par incredibili. Nu stiu voua, insa inca nu imi vine sa cred ca Underworld chiar vine in Romania dupa atat timp. Ah, iar locul ales pentru concert mi se pare genial, chiar daca e in afara orasului.

Nu pot decat sa imi imaginez a wild rave party intr-un hangar, stroboscoape, lasere, maini in aer, fum... as seen on TV, you know? :)

Bo-o-ka Shade

***



Hmm, nu prea imi pot justifica absenta de pe blog in ultimele luni... nu cred ca am realizat ceva de care sa fiu mandra, ci din contra, am renuntat la unele chestii, in loc sa acumulez rezultate.

***

But anyways... Booka Shade!

Au mai fost prin Romania, insa prezenta lor pe flyere mi s-a parut intarziata, avand in vedere ca veneau sa ne cante pe live "Body Language", "Mandarine Girl" si alte hit-uri, de abia dupa cativa ani de la lansarea albumului din care fac parte. Probabil nu m-as fi obosit sambata asta sa ies din casa daca nu scriam preview-ul pentru petrecere. Cumva, m-am convins singura sa merg. :) Iar faptul ca au inclus Romania printre primele tari in turneul de promovare al noului album, inainte de Marea Britanie sau Germania, mi-a dat un usor sentiment de mandrie nationala. :) Romania, aceasta a doua Ibiza, dupa cum a numit-o Burridge... hehe... pentru cei care au ratat show-ul Bo-o-ka Shade, sa stiti ca acestia se intorc pe 15 august la Maniaaaaaa, in cadrul aceluiasi turneu si probabil cu acelasi set. :D

Trecand peste setul Monochrome care m-a cam plictisit, Lopazz mi s-a parut foarte meserias. Desi in line-up-ul mintii mele l-as fi pus mai spre orele diminetii, pentru mine a fost destul de ciudat cat sa imi atraga atentia si interesul, pregatindu-ma astfel pentru ceea ce a urmat. Bine, nush daca si restul oamenilor din cort au avut aceeasi parere, dar daca asta nu i-a isterizat, cu siguranta confettiile i-au innebunit. Tough crowd. :)))

Exista totusi prostul obicei ca la asemenea evenimente de amploare sa se adune si tarani. Tarani care urlau si huiduiau prestatia lui Lopazz pe undeva prin spatele meu + remarci de genul "mama, ce smecherie, du-te-acasaaaaaa!" sau "Cine te-a invatat sa mixezi?" Si ii explicam aluia sa nu mai urle ca e stresant, ca doar a ales singur sa vina in primul rand la show-ul lui Lopazz, nu a venit artistul la taran in sufragerie sa-i puna muzica fortat si sa-i cante in microfon in timp ce doarme. Pfff... taranii... macar s-au evaporat.

Uitandu-ma la vanataile de pe coate si de pe genunchi, imi aduc aminte clar momentul intrarii nemtilor Booka Shade pe scena. Multimea s-a isterizat total la aruncarea confettiilor in aer si au inceput sa se impinga, ceea ce nu a fost deloc benefic pentru mine care stateam in primul rand si mai prindeam din cand in cand cate un cot in gardul de siguranta. :)))

Fiind o atmosfera foarte energica, m-am trezit in unele momente urland din primul rand mai ceva ca fanele din concertele Beatles-ilor. M-am surprins singura. Ca prestatie, nu pot spune ca a fost impresionanta, ceva care sa nu mai fi auzit pe pagina lor de myspace, insa faptul ca a fost live, a impresionat mult mai mult. Iar la primele acorduri de "Body Language", pfoai, simteam ca imi ascult piesa preferata din lume pe live (desi nu e asa :)) ), dar combinatia dintre atmosfera, muzica, multime mi-au dat impresia asta.

Cred ca "Charlotte" va ajunge urmatorul hit Booka Shade, chiar... hit-ul verii, cine stie? E destul de comercial si de catchy, incat in topul dloadurilor beatport a ajuns deja pe locul 2 in mai putin de o saptamana de la lansare.

A trecut si Booka Shade, de acum incepe sesiunea, pierd si Goldfrapp, pierd si Stanton Warriors, dar revin in forta dupa examene. :D

Veste buna

***

Cred ca ati fi placut surprinsi sa aflati ca anul acesta avem 2 cluburi in Top 100 Clubs, clasamentul realizat de DJmag.com.



Daca anul trecut Kristalul impuscase locul 28 si nu stiu cum (sau de ce), anul acesta ma bucur sa vad ca La Mania se afla pe 29, cu vreo 20 de locuri inaintea Kristalului.

Inca detest Kristalul, care nu stiu de cand a devenit atat de exclusivist, incat nu primesc oameni in pantaloni scurti. Nu a observat nimeni ca e sauna inauntru?

Eh, prefer sa stau acasa decat sa ma duc in Kristal. ORICE ar mai fi... sau... Stephan Bodzin? Baga-mi-as... ma mai gandesc.

Queuing in Fabric

***

Back in Fabric’s very early days, one promoter suggested that this new venue would be a latter-day Haçienda for a new generation. Eight years later, and the admittedly, ahem, high-on-life sage has been proven right – you wouldn’t be laughed at for saying that Fabric is currently the most important club in the world. Opposite the Smithfield meat market, it was formerly the Metropolitan Cold Store; the eternal mystery is how a venue with just two large rooms and one tiny one can have so many confusing staircases. Friday still brings in leftfield breaks, drum ’n’ bass and hip hop, while Saturday gets all electro, minimal and techno. The toilets are unisex, with occasionally hilarious consequences. If you turn up as the pubs kick out, expect queues around the block.

Time Out Bars, Pubs & Clubs Guide 2008

Putin peste ora 23,00 am iesit above ground in Farringdon. Un cartier plin de cluburi si coada la fiecare, tipe mai mult dezbracate decat imbracate, tipi in tricou sau cel mult hanorac, iar eu cu geaca de iarna pe mine ma gandeam ca nu ar fi stricat sa ma imbrac mai gros.

Am gasit fabric-ul. Nu a fost deloc greu; m-am luat dupa coada imensa care se prelungea pana dupa colt si nu mai avea mult pana sa mai dea si dupa urmatorul colt. :))) Apoi am vazut si o pancarta cu fabriclive care mi-a confirmat presupunerea. In Bucuresti ar trebui sa fiu dementa sa stau la o asemenea coada, considerand spatiul available si toanele bodyguarzilor, dar fabric... I've traveled all this way, nothing can stop me from getting in.

"One out and one in" spuneau bodyguarzii, ceea ce a rezultat in peste 2 ore de stat la coada. Dar nu m-a deranjat prea tare. M-am distrat cu adunatura de englezi si italieni din imediata apropiere, iar cand spun imediata apropiere, I really mean it. Un tip chiar i-a spus lui framiu "This is the closest I've ever been to a man" :)))

Foarte tare faza ca fix in locul unde se formeaza coada este si un magazin alimentar de unde poti sa-ti cumperi bere, chestii de baut in afara clubului la preturi rezonabile, singura problema fiind doar lipsa baii. Ah, si amuzant era ca toti incercau sa-si paseze pastile pe sub mana, dar de fapt totul era in vazul lumii. Auzeai numai replici de genul "Maaaan, look at the clouds how fast are going, it's like watching movies in fast forward... woooow" :))

Pana la urma, am intrat. Coada si la casa de bilete, evident, dar deja ma obisnuisem. Am trecut si de asta, rabdatoare, dar de abia cand coboram scarile am realizat ca sunt in fabric, the hottest club in the world right now. Nu imi venea sa cred, am inceput sa ma bucur, eram entuziasmata, ma uitam in jur curioasa, cate scari mai sunt dom'le?

Cata bafta, fix cand au intrat Plump DJ's am nimerit. Am preferat sa nu merg in Romania la ei, daca tot s-a nimerit sa fie in timp ce eram in Anglia. Totusi am auzit ca la noi a fost coada pana la colt, ceea ce ma bucura pe de o parte, fiindca imi plac ca formatie si ma uimeste succesul lor in Romania, dar imi inchipui cum trebuie sa fi fost inauntru, toti inghesuindu-se like there's no tomorrow. Pun pariu ca bodyguarzii nu au ratat nici un omulet la intrare, atat timp cat iese banul.

Revenind la fabric, clubul cu siguranta nu impresioneaza prin design-ul interior. Nu le trebuie decat niste lasere smechere, un sound foarte bun si fum de efect pentru a face atmosfera. Totusi, in afara camerelor, unde toata magia se intampla, este foarte mult spatiu de hang out, stat pe jos, baut o bere si chiar o camera destul de mare cu canapele, nu doar 2 la iesire ca pe la noi. Desi in cluburile din Anglia fumatul este interzis, chiar te simti recunoscator pentru asta, oricum ai fi tu, fumator sau ne, fiindca la cati oameni se aduna acolo, daca fiecare ar fuma, probabil ai muri sufocat inainte sa reusesti sa iesi afara. Ah, nu am mentionat ca este coada si la iesire? :)))

Muzica... muzica a fost superba, insa mi-e greu sa descriu setul Plump. Nu l-am perceput ca pe ceva continuu, din cauza lumii din club. Toti simteau nevoia sa se frece dintr-o camera in alta, dintr-un loc in altul. Se chinuiau sa ajunga pana in fata, stateau 2 secunde, faceau stanga imprejur si hai in urmatoarea camera. De dansat se punea mai greu problema. Baietii puneau super frumos, te prindea ritmul si desi te chinuiai sa dansezi ocupand cat mai putin loc, unele bucati te prindeau mai tare si iti venea sa ridici macar o mana in aer sa iti exprimi bucuria si si si... pac trecea unul pe langa tine impingandu-te, moment in care se intrerupea toata magia. Arrrrrrgh! Nervi.

Pentru a ne calma, ne-am dus la bar sa luam o bere (4 lire Stella Artois 0,33... la dracu, simteam ca merit dupa 2 ore si ceva la coada + pentru a-mi alina nervii) si am cautat un loc mai ferit sa pot sa dansez, fiindca muzica era super tare, iar Red Bull-ul nu imi dadea pace. Am gasit eu un loc intre o canapea si perete, aveam unde sa-mi tin berea, aveam loc de dans, rupereeeee. Dar nu, nu... micii exploratori si pe acolo simteau nevoia sa treaca cand ma prindea ritmul mai bine. Nervi, nervi, nervi. Am zis de data asta sa merem afara la o tigara ca nu se mai poate. Dar in drum am dat peste camera dnb, iar muzica pusa de DJ Hype nu m-a lasat sa inaintez. Simteam ca se potriveste cu nivelul meu de energie, dar nici aici nu m-am putut desfasura in voie. Nu cred ca am iesit cu adidasii mai negri dintr-un club ca acum.

Cum nu puteam dansa, m-am oprit sa analizez multimea. Pitipoance, latino guys, rappers, dubiosi, culturisti, emos, clubberi, rockeri, minimalisti, babe (adica femei la varste inaintate, nu "puicute":) ), iar majoritatea nu cred ca erau veniti acolo pentru muzica. Parea ca multi erau acolo la agatat. Ma simteam ca in clasa a 9-a in discoteca Tineretului din Costinesti - cam asta era atmosfera. Si totusi, muzica geniala pe fundal. Nobody gived a damn.

Nervosi si frustrati, ne-am decis spre dimineata sa ne caram, ramanand cu impresia "Fabric - super tare club, super tare muzica, pacat ca vin si oameni in el". :) Dincolo de faptul ca nu prea erau oamenii interesati de muzica, totusi era ok multimea, puteai intra in vorba cu oricine fara sa se uite urat la tine, sa vorbesti despre cele mai tampite chestii, sa cunosti oameni noi.

Eh, at least I can say now that I've been to fabric. Next objective - Ibeefa. :P

FYI, am folosit in acest post cuvantul 'coada' de 10 ori, iar fotografia e facuta de mine la intrarea in camera 3, dupa cum se vede, dar nu prea am stat pe acolo. Not really my type.

Omul care nu se duce.

***

Intrebari.

Omul care nu se duce unde? De ce sa se duca? Ce se da acolo? Stai putin... despre cine vorbim?

Uhm... despre mine. :)

Eu sunt omul care nu se duce. La party-uri cu dj romani. Am ajuns la concluzia ca nu sustin destul scena romaneasca, desi in ultimul timp promite mult.

Era o perioada in care nu prea aveam incredere in dj-ii romani si, in afara de Rhadoo, mai totul imi parea o pierdere de timp. E drept ca asta era prin timpul liceului cand aveam acces la fenomene gen Raoul, Vali Barbulescu, Internullo, iar cu party-urile bucurestene luam contact doar de cateva ori pe an. Problema este ca am ramas cu fixatia asta mult timp, astfel incat daca nu venea in main vreun dj strain, nici nu ma oboseam sa ies din casa.

Intre timp, am capatat o viziune usor mai larga... pe langa Rhadoo, ajunsesem fan Raresh (dar pana la urma, cine nu este?), Demos, Praslea, hai si Silent Strike, desi nu e aceeasi categorie, sunt toti romani.

Dar nu e destul. Chiar si saptamana trecuta, fiind in dilema de a alege intre Derrick May si feeder party (cu NSK pe afis, now how often do you see that?), am ales Derrick May. Argumente convingatoare erau de ambele parti totusi.

Acum sunt in faza Ali Nasser. Clickuind pe myspace din profil in profil, am ajuns in the house of ali nasser that featured "Omul care nu se duce". Atractie la primul sunet. Turning into obsession. Ma gandeam ca o singura data l-am mai vazut live si nu imi formasem o parere clara. Am inceput sa ma uit pe flyere dupa el, dar nimic anuntat pe viitor.

Cu toate astea, incepand weekendul in loggia, pe undeva pe la 3 dimineata, un prieten ma intreaba "Bai, ala din colt nu e Ali Nasser?" la care eu ii raspund entuziasmata "Dude, mi se parea si mie, dar ma gandeam ca oi fi eu prea obsedata si il vad peste tot de acum" :))))) Imagine my joy when he started spinning the decks. Punea frumos si nu m-am putut abtine sa nu ma duc sa il rog sa puna pesa (au niste preteni de-ai mei o preferinta pentru expresia "Pune pesaaaa!" - some inside joke), dar nu au trecut nici 10 min pana m-au scos oamenii mei din local fiindca trebuiau sa plece dimineata din Bucuresti.

Oh, but do not worry... we will meet again. :)))))

We did it again

***


SUPERB.

***

Initial mi se parea cam exagerat si chiar un gest extravagant sa dau 70 ron pentru Laurent Garnier, insa mi s-a pus pata si nu a mai contat. Imi pare bine ca nu am tinut cont de bani, fiindca a pus frumos. S-a meritat, nu am stat nici un moment. Bine... majoritatea aveau bilete luate la 50 ron, chiar daca peste tot era anuntat 70, nah, la mine ajung ponturile mai greu.

***

I'm glad I went. My faith in clubbing has been restored.

Study now, party later

***


Titlu de post si status de mess, ambele adecvate situatiei. And no, 'party now, study later' is not an option. :)

Din nou, simt nevoia sa merg in club. Ok, a trecut Armand van Helden, nu e nimic. Ar mai fi Dj MK in Fabrica, o chestie care ma tenta daca nu era sesiune, dar din nou, nu e nimic... Fast forward si sa vedem ce e pe 2 februarie... tough call... King Unique, Tadeo and Mick Wills. Pai, din cei 3 am auzit doar de King Unique si vad ca am tinut pe calc niste remixuri simpaticute de-ale lui, la Mish Mash - Speechless, Dirty Vegas - Walk Into The Sun si Mylo - In Your Arms. Er... why not?

Dar cate urmeaza... ay ay ay! Laurent Garnier, Plump DJs, Chris Lake (doar pentru piesa Carry Me Away l-am trecut aici), Pete Tong (oare pune monoton ca Digweed sau comercial ca Essential Selection?), Junior Jack, Kid Creme (mai vechi baietii, dar Club Bellagio... hmm, have I missed this one? will have to try it), Zabiela (iar si iar), Carl Cox, Chicane (unfortunately I won't be able to attend this), uh uh Stephan Bodzin. Imi place super mult Mondfahrt de la el.

Pe 29 februarie plec din nou la Londra. :P Can't wait to have an English breakfast again. Mmm... bacon... ma tot uit pe last.fm ce evenimente sunt in weekendul ala. Ma atrage doar Underworld si Unkle. Yeah, I think I'll go with Fabric though. Orice ar fi. Si daca merg in Fabric, ar trebui sa fac o paralela cu Studio Martin. :))) Uh, can't wait!

Eh, astea sunt in viitor. Deocamdata ma intretin cu un serial nou. House M.D. that is. E interesant per total, dar uitandu-ma episod de episod, oarecum ma enerveaza faptul ca la fiecare se face copy/paste la scenariul principal, numai ca difera persoana si boala.

Vine cam asa: o zi normala, tra la la, o persoana face ceva obisnuit si deodata pac! o loveste din senin criza, hemoragia interna, atacul de cord, incepe sa vomite sange, the usual stuff care te ingrijoreaza si te fac sa suni la ambulanta. Ajunge la spital, iar acolo o echipa de doctori vine cu idei: ah, probabil are asta, asta, asta sau asta. Sa facem teste. Da... nu are nimic din toate astea. Vine cel mai genial dintre toti si spune: ah, gata, stiu, are bambilici! Sa-i dam antibambilici si apoi o trimitem acasa. Dar vai! Starea s-a imbunatatit pe moment si s-a agravat imediat dupa. Sa-l trimitem pe negru sa-i sparga casa, sa vada daca gaseste ceva relevant pentru caz. A-ha! Acum stim de ce nu mergea tratamentul! Fiindca nu era asta, ci termitele de apa dulce or whatever. Da, stim, in istoria Statelor Unite au mai existat doar 2 cazuri, dar aparent avem unul acum, aici, pe masa de operatie. Sa-i dam penicilina si o putem trimite acasa. Iar dupa ce pleaca din spital poate sa faca si jogging, desi a fost paralizata de la brau in jos in ultimi doi ani. Ei poftim, doctorii astia americani. Dar trecand peste asta, dr. House e destul de amuzant cand e sarcastic. :)

I should do this more often. Writing on my blog, I mean.

Here we go again

Nici ca am apucat sa ma bucur de vacanta, care, privind in urma, pare acum a fi fost mai mult un weekend decat doua saptamani, iar m-am trezit cu proiecte asaltandu-ma din toate partile.

In fiiiiiiiecare an, frate!

Si spun ca le fac din timp. Spun ca le fac in vacanta. Da... cine crede asta? Ma trezesc in plop cu doua saptamani inainte de sesiune. Bai si parca nu am stat chiar degeaba inainte de vacanta. Tin minte clar cum am stat o noapte intreaga inainte de predarea proiectului la ICRM sa scriu despre personalitatea romanilor care nu stiu sa-si dozeze timpul si lasa totul pe ultimul moment, dar atunci isi pierd noptile pentru a duce task-ul la capat. Chiar ironic. Radeam intr-un mod nervos, presata de timp.

Hmm... nu am mai dormit de vreo 34 de ore.

Acum ascult One.FM. In mod normal nu prea ascult, dar acum s-a facut sa fie in lista, nu mai tin minte de ce, shuffle-ul era activat si de pe undeva de prin alta camera am auzit Underworld - Rez-Cowgirl (Live Version). Piesa m-a intrigat si m-a atras in lumea ei mistica. Ascult deja de vreo jumatate de ora mixul. Dupa grila de programe, as spune ca mixeaza Raresh. Pai tot respectul. Iar sunetele astea minimal parca ma inconjoara. Parca... de unde vin? Din toate partile? Dar am boxele chiar in fata! Ce ciudat. Au o rezonanta ciudata. Imi confera un feeling special. Cred ca trebuie sa mai si dorm.

A inceput votarea Nights.RO Awards, apropo. In fiecare an imi place sa urmaresc rezultatele, mereu surprinzatoare, intrebandu-ma cine dumnezeu voteaza la chestia asta? :))

Hmm... cel mai bun dj roman as spune Raresh. Nu e nimic surprinzator in asta, a iesit si anul trecut, iar seturile lui de multe ori ies in fata main-ului la show-uri. Dar oare Rhadoo ce mai face?

Event-ul anului e greu de ghicit, avand in vedere ca, in comparatie cu alti ani, am avut si CokeLive si B'estival si Chemical Brothers si Sunwaves si bla bla. Dar voi merge pe Chemical. Asta am votat.

Desi nu ma impresioneaza vreun club in mod special, sper sa nu iasa din nou Kristalul pe primul loc. Chiar nu merita si chiar nu e.

Apoi, cred ca anul asta Sunrise va surclasa The Mission la categoria de branduri de petreceri. Au avut activitate intensa anul care a trecut. :)

In rest, sper sa ia BeatFactor premiul pentru cel mai bun site de profil.

Iar mai departe, nu mai tin minte restul categoriilor.

A trecut ora 12. A inceput Essential Selection pe One.FM. "Hmm, cat de comod... nu mai trebuie sa schimb pe Radio1 sa ascult emisiunea de saptamana trecuta", gandesc eu.

"I know you know this track, but have you heard this version? By Marky & Bungle" spune Pete Tong, iar pe fundal incepe Snow Patrol - Open Your Eyes.

Eu urlu in gand "Yes! Yes, i have! And I love you for playing that!" Frumos.

Dar nu e de saptamana trecuta. Tracklistul nu corespunde cu cel de pe site-ul Radio1. Anyway, vad ca vine Pete Tong in Buc prin februarie. Hmm, nu cred ca Pete un dj la care te-ai putea plictisi, oricat de comercial pune. So I'll be there. :)

Sarind de la o idee la alta, ma uit la post de la departare si pare atat de dubios. Nu e simetric, nu e uniform, nu e constant. It's like a rollercoaster.

Cu toate astea, ma duc sa dorm. Inchei aici inca un post de succes. :)

Mundane weekend

***


Imi recitesc posturile vechi, incercand sa imi aduc aminte de cand nu am mai fost in club. De la Villalobos tocmai? Mama, de vreo luna. Adevarul e ca mi se cam acrise atunci. Am mai iesit prin B52, localuri, bairamuri, dar nu in club. Ma simt ca o leguma. Simt nevoia sa dansez. Bazaie energia in mine. Nu pot sta locului. Ma tot fatai pe scaun. Ok, se poate sa fie si de la Cola, nu zic nu. :)

Astepti o saptamana sa vina weekendul sa bei o bere, doua, trei, combinate cu un shot de tequila cu portocala si scortisoara, sa porti discutii stupide, dar amuzante, sa nu dormi noptile, sa dansezi pana pici cu totul, sa mai razi de niste minimalisti pe whatever they're on these days care te avertizeaza sa nu cazi in prapastie (??), sa injuri babele la 5-6 dimineata ca trebuie sa mearga sambata la piata din partea opusa a Bucurestiului, sa nu prinzi loc pe metrou, sa rezisti in picioare 10 statii si parca tocmai atunci merge metroul mai greu ca moartea, sa iti vezi blocul in departare, iar ochii sa ti se umple de lacrimi de bucurie ca mai ai 100 de metri, sa ajungi in casa si sa constati ca, pana mea, ti-a trecut tot somnul. Uite asa simti cu adevarat ca a mai trecut un weekend!

E frustrant sa ai un chef debordant de a petrece si sa ajungi pe la prieteni la un vin fiert si cateva episoade din Friends. Nah, oricum mai bine decat sa stai singur in casa.

Un weekend incheiat cu o fata (fata, fatza, whatever) bosumflata rezemata (ce ciudat suna cuvantul asta... rezemat... re-ze-mat... hmmm) de mana dreapta pe geamul unui taxi, traversand Bucurestiul la 2 noaptea, pe ritmuri de Lauryn Hill. Orasul arata superb noaptea, in ceata, de sarbatori. Toate defectele se estompeaza, iar luminitele ard mai puternic. E o atmosfera tare mistica. Dar slava domnului ca weekendul asta se incheie. Acum imi pot canaliza toata energia asteptandu-l pe urmatorul.

Ce urmeaza? Hybrid @ Kristal. Ce sa spun... iarasi Kristal?

Oare cand se vor inventa telefoane mobile cu ventilator incorporat? Imagineaza-ti cum ar fi sa dansezi cu mobilul in aer, iar pletele sa-ti zboare in vant. Target principal - manelistii. Target secundar - toti cei care vor sa se sparga cu noile lor telefoane. If this ain't a million dollar idea, I don't know what is. :) Macar asa am scapa de una dintre problemele pe care le avem in Kristal.

De fraiera

Multumiri lui Cerno, omul care mi-a deschis urechile spre muzica lui Matthew Dear. Imi place la nebunie Deserter si simt ca va trebui sa-i fac loc pe mobil langa celelalte 2 obsesii ale mele de anul acesta: Junior Boys - In the Morning si Ellen Allien & Apparat - Leave Me Alone.

Oare de ce nu m-am dus eu la Matthew Dear cand aveam invitatie mok la Kiss7 Festival?

(punct) si de la capat.

Iar Kristal?

Da, iarasi in Kristal. M-am saturat.

De regula, ies sambata in club sa ascult ceva muzica si sa dansez pana dimineata, pana "imi intra picioarele in fund", cum spune o prietena, iar astfel, sunt multumita ca a mai trecut o saptamana.

Dar, in ultimul timp, cum am mai ajuns prin Kristal, de fiecare data am simtit ca m-am dus degeaba. Tot timpul fulleala, inghesuiala in club, pe hol si afara, aer irespirabil, cu mai mult fum de tigara in compozitie decat oxigen... si chiar platim sa mergem sa stam ca sardinele, sa ne calce in picioare toti cretinii si sa nu stii cum sa te dai mai repede la o parte, cand trece vreo tipa cu mana la gura spre baie, in viteza.

Chiar am platit 40 ron pentru asta azi? Nu imi vine sa cred. Raresh mi-a placut, ca intotdeauna, tot respectul. Dar pe Villalobos de abia l-am vazut. Cum a intrat baiatul la pupitru, s-a supraaglomerat deodata, pana atunci fiind doar aglomerat. Nu te mai puteai misca pe nici o directie, era cam ca in metrou dimineata, spre centru. Pentru a putea respira, trebuia sa te teleportezi cumva afara, fiindca traversatul multimii nu era o optiune, dar cum teleportatorul nu s-a inventat inca, nu aveai altceva de facut decat sa-ti urasti viata.

Dupa ceva timp de la inceperea setului, m-am gandit sa mai fac o incercare si sa intru in club. Am ajuns numai pana la bar si deja atmosfera era insuportabila. Pe langa asta, muzica bagata de Villalobos nu avea nici o coerenta si era plina de greseli. Probabil dupa o pastila, doua, lui i se pare arta, ca sa nu mai spun ca si celorlalti pastilati de prin sala li se parea la fel, gagii care stateau cu mainile in aer, ochii inchisi, leganandu-se usor in ritmul dubios al muzicii. Dar acum nu se mai spune incoerent, se spune eclectic. :)

Spre dimineata, cand atmosfera s-a rarefiat si am reusit sa ajung in primele randuri fara sa imi mai iau umeri si coate in fata, dupa 15 min, oamenii mei m-au anuntat ca pleaca, asa ca decat sa stau singura, mi-am bagat picioarele si m-am carat acasa, cu o usoara retinere in suflet, dar asta este.

Acum stau si ma gandesc... inteleg sa dau 85 ron pe Chemical Brothers, s-a meritat fiecare leu. Faithless 60 ron, da... dar 40 pentru chestia asta, neeee, nu s-a meritat, mai ales ca mai mult am vazut canapelele de pe hol, decat pe Villalobos, doar pe Raresh l-am mai intalnit.

Nu pot spune ca sunt minimalista convinsa, dar mai sunt dj care imi plac, dj pe care as vrea sa-i vad pe live, sa vad ce show fac, insa ma apuca groaza cand vad pe flyere Club Kristal sau Studio Martin. Organizatorii inca nu s-au prins ca tiparirea pe flyere a unor nume ca Magda, Luciano, Villalobos, M.A.N.D.Y etc. va umple o sala pana la refuz? Inteleg ca nimanui nu-i convine sa se bage un numar fix de bilete, probabil nici mie nu mi-ar placea sa raman pe dinafara, dar de ce nu se trece la o sala mai mare? Data viitoare, bagam Polivalenta, pana mea!

Ma gandeam sa merg la Sister Bliss vineri, dar vazand ca e din nou in Kristal, nu-mi mai trebuie. Si Sasha & Digweed? Chiar vreau sa-i vad, dar organizarea ma face sa stau acasa. Trebuie sa reevaluez agenda party-urilor din perspectiva economica, mai exact din perspectiva gradului de satisfactie pe care spera sa-l obtina un individ/o individa. :)

Voie buna.

Chemical all the way

Afara vremea e cam de kkt, iar Weather Widget-ul informeaza cu tristete, pentru mine cel putin, ca pana miercuri va tot ploua.

Ieri, aproximativ pe la 23,30, am facut si eu 20 de ani, semn ca am supravietuit la 20 de toamne, dar inca nu se "vad" pe mine... zilele trecute un taximetrist imi spunea ca nu mi-ar fi dat mai mult de 14. Dar nu e nimic, la 30 de ani probabil voi arata de 20, iar lumea ma va intreba la ce facultate sunt. :))

20 de ani pe 20 octombrie cu Chemical Brothers la Bucuresti de ziua mea. :D NORMAL ca am fost acolo. Si a fost superb. O nebunie. Nebunie de superbie. :))

Am intrat in sala dupa 12. Am prins un warm-up cum de mult timp nu mi-a mai fost dat sa aud prin cluburi, cel putin ultimele 30 de minute din el. Sigur era mana lui Nathan Detroit, fiindca nu prea parea stilul lui Pagal sau al lui Negru.

A venit apoi momentul intrarii in scena al baietilor de la Chemical Brothers. Un sunet prelung facea inconjurul salii, lumea astepta, cand deodata s-a auzit primul beat, ce aducea clar a Galvanize, iar sala a inceput sa urle la recunoasterea piesei. Mi s-a parut o alegere excelenta de spart gheata, fiindca nu puteau incepe cu ceva prea agresiv, cum publicul nu era incalzit inca.

Timpul trecea, bpm-ul crestea, lumea dansa. Cred ca de la Hey Boy, Hey Girl incolo, am inceput sa dau 110% din mine. Ma simteam ca la un rave party cu stroboscoape ametitoare, iar de fiecare data cand se stingea lumina, parca vedeam scheleti in jur. Dar e doar efectul videoclipului. :) Oricum, 'the real thing' nu s-a comparat cu nimic altceva experimentat pana acum. Nici cu prima vizionare a videoclipului care era destul de diferit fata de chestiile din acea perioada, nici cu audierea in winamp acasa si nici cu remixul lui Zabiela.

Biletul si-a meritat toti banii (asta e pentru Dragos Manac, caruia ii multumesc din nou si sper sa citeasca acest post :) ) - visual-urile jumatate, iar muzica cealalta jumatate. Am auzit diverse comentarii privind raportul calitate-pret, dar mie, din primul rand, mi s-a parut ca a meritat toti banii. Visual-urile alea au fost destul de... psihedelice; si nu cred ca am mai folosit acest cuvant pe blog pana acum. Chiar de cateva ori m-am oprit din dans pentru a urmari gandacii care colcaiau pe fundal, robotii care veneau spre mine, ochii care urmareau lumea prin sala sau drumul haotic de prin padure.

Un alt moment de maxima intensitate pentru mine a fost la Saturate aka Electronic Battle Weapon 8. Ador piesa asta si am mai mentionat de cateva ori acest lucru pe blog. Dar, din nou, 'the real thing' nu se compara cu nimic altceva trait pana acum. Iar visual-urile au fost... oau. Perfecte. Deja nu mai am adjective sa imi descriu parerile. :)))

Citisem pe feeder o parere ca sfarsitul ar fi fost slab. Nah, mie mi s-a parut ok sa incheie mai chillout dupa ce te-au rupt in timpul concertului de nu stiai din ce membre sa mai dai. Dar e vorba de experienta personala a fiecaruia, oricum.

De data aceasta mi-a placut publicul. Destul de receptiv, lipsit de tarani fara nici o treaba pe acolo. Cel putin unde stateam eu. :) Locatia mi s-a parut ok amenajata, destul de spatioasa pentru numarul de participanti, astfel incat nu am avut niciodata senzatia ca n-am loc sa respir sau sa dansez. Imi place cand sunt mai multe puncte de vanzare ale bauturii si nu trebuie sa traversezi sala prin multime pentru a sta apoi la o coada interminabila sa-ti iei o bere. Imi place Polivalenta si pentru ca are un numar mare de bai, ceea ce nu te obliga sa stai la alta coada, care de obicei se formeaza in baie la fete.

Per total, un show care nu ar fi trebuit ratat. Iar acum, cateva poze de pe telefonul meu, dar sunt sigura ca vor aparea pe net poze mult mai bune. :)

Electronic music

Yes, that's Apparat, but that's not the point. Browsing through the pix from the gigs I attended, I really couldn't take my eyes off this one. This is how electronic music feels like to me. Yeah.

Coming up: Chemical Brothers. :D

Friday night - to the club, Saturday night - to the club

Ce-i aici? Nu, nu se poate asa ceva. Nu trebuia sa fi mers vineri in Kristal. A fost mai ceva ca ratb-ul pe timp de vara. Nu credeam ca am atata apa in tesuturi sa transpir in halul ala, iar daca dansam putin, situatia se inrautatea vizibil. Multimea de tarani care se impingea in mine nu a ajutat, si nici cretinul care si-a stins tigara de mana mea. Dar gata, m-am calmat. :)

Scria la un moment dat pe forumul de pe nights.ro Deschiderea in sine este pt multi din clubberii romani un eveniment echivalent cu alinierea planetelor, asa ca s-ar calca in picioare si daca ar scrie Marioara Murarescu pe flyer. Cam asa e. Pffff... si nici nu a fost unul dintre cele mai bune seturi ale lui Zabiela, dar a mixat mijto Chemical Brothers - Hey boy, hey girl si Perseverence.

Sambata, la Ellen Allien & Apparat a iesit frumos. Mi-a placut faptul ca nu a fost atat de multa lume, ca puteam respira si aveam loc de dans, iar muzica a fost mult prea tare. Pacat ca duo-ul, desi a pus aproape tot albumul Orchestra of Bubbles, nu a pus Leave Me Alone, piesa pe care o adoooor. Dar nu e nimic, o ascult in timp ce scriu acest post. Ah, iar warm-up-ul lui Praslea mi-a placut foarte mult in comparatie cu chestiile dubioase pe care le punea in seara precedenta DJ Chriss in Kristal. :)

In final, m-am trezit si cu autograf. Nu ca as fi tinut mortis sa am, dar Apparat la iesire a trecut fix pe langa noi, asa ca de ce sa nu luam? :)) Dupa asta am iesit afara unde era Ellen Allien si pe acelasi principiu, daca tot e acolo, de ce sa nu luam autograf si de la ea? :) Destul de ok tipa fata de alti dj, radea cand ii spuneam cat de rau imi pare ca nu au pus piesa care ma obsedeaza pe mine si aparent se vor intoarce in curand. Eh, dar asta spun toti. :))

Ma gandeam acum, dupa ce am trecut pe Essential Mixul tipului de la High Contrast, ca as vrea sa vina in Romania. Da, cred ca asta va fi urmatoarea chestie pe care o voi astepta in Romania. :)

The sun is rare
And the moon is green
On Mars I wanna be, surprises for the brain...

Momente contemplative

*** Postul asta are mult prea multe greseli, dar nu il voi corecta nici macar acum, o luna mai tarziu, fiindca mi se pare... autentic? E mai mult o diaree de cuvinte si nu o opera de arta. Doar simteam nevoia sa imi scriu gandurile care imi alergau frenetic prin minte la 2 noaptea, inainte de a pleca din nou.

Cred ca e prima data cand trebuie sa ma intorc in Bucuresti, iar eu stau cu toate lucrurile imprastiate prin camera cu mai putin de 12 ore inainte de plecare si asta netinand cont de faptul ca inca nu mi-am facut somnul de 10 ore.

Stau la laptop, fixez peretele din fata, expresia fetei nu exprima nimic, pe fundal se aude muzica, iar eu ma gandesc ca imi pare rau ca plec. Probabil de asta nu m-am grabit sa imi fac bagajul. E deprimant faptul ca vara s-a terminat. Dar imi vin diverse flashback-uri si ma gandesc "Maaaaan, those were the days..." Chiar a fost o vara grozava spre deosebire de altele in care putrezeam in vreun oras sau altul. Acum nu, am fost intr-o continua miscare si mi-a placut asta. M-am distrat. Imi plac prietenii mei si imi place gasca mea. Cred ca e efectul Bucuresti care te pune in miscare. Iti da dinamica. E mijto.


Flashbacks

Cum am iesit din sesiune am luat festivalurile la rand. CokeLive, B'estival, Kiss 7; am facut putin foamea, dar cred ca a meritat. Stau acum si rad... cum am stat o noapte sa ma uit la National Geographic la documentare despre religie in loc sa invat pentru examen si a doua zi am mers la kiss7 festival fara sa dorm, incercand, usor praf, la 6 dimineata sa nimeresc trenul spre casa. Maaaaan.

Cateva zile pe acasa si inapoi in Bucuresti inainte de a ma cuprinde plictiseala.

Mare, Costinesti. Multa tequila, "me-ga dis-co-te-caaaaa... te cheama la ea" (nu ca mi-ar placea megadiscoteca, dar fuck, that is one catchy tune!).

Civilizatia minimal, cunoscuta noua din cluburi ca Studio Martin, s-a stabilit in statiunea Costinesti. O alta ramura a acestei civilizatii era deja stabilita in Mamaia. In Costinesti s-au stabilit pe plaja, langa lac. Astfel, mai multi oameni au fost introdusi acestei culturi mistice, minimalul, cooptand noi oameni, nepregatiti pentru acest pas urias al vietii lor. Acesti oameni se supun teoriei maiorescene a formelor fara fond, ei neavand o pregatire anterioara pentru aceasta trecere. Whateva. Frig. Tipi la agatat, cea mai tare replica "Iisus vrea sa impartim aceasta bere" (Toti 3?). Fascinanti stabilopozi. Aaaa... confuzie.

Bucuresti.

Munte. Ploaie si curcubeie. Incredibil sa treci in mai putin de o zi de la temperaturi de 40+ din Bucuresti, la doar cele 10 de la munte. Brrrrr... bere si sirop de patlgina. La naiba cu tusea asta.

Botosani, singura acasa. Eeeeeh, fuck this shit: inapoi la mare. Constanta, la bunici, nu ai mei, short term memory loss. "De unde esti? / Din Botosani. / Da, frumos, cumnatul meu a stat acolo 10 ani, ofiter transferat. [1 minut mai tarziu] Tu de unde esti? / Din Botosani. /Ah, nu stiam...". Zabiela, Mania again, oameni care nu au o treaba si totusi destul de multumita de show. A doua zi, Costinesti, gratar. A treia zi Vama, multa tequilla, chitari, Banderas/Panteras/whatever, cort. 13 ore pana acasa.

Din nou Botosani. Singura acasa, nopti petrecute cu gasca reintalnita la jocuri de europolis interminabile si mereu imprevizibile, cu bere pe langa. Nopti petrecute pana dimineata in fata televizorului, cand pana si stirile par amuzante, ca sa nu mai spun de italianul cu "Cado! Ca-do! Uno diamante veritable" si 11 inele de aur/platina/argint/"da cum sa nu?" la doar 3-4 mil. Discutii fara sens, interesante doar de dragul orei. Iar am prins rasaritul, hai sa dormim. S-au intors si parintii, ne-am mutat cartierul general in oras. Totul se inchide la 11-12. Cam penibil. Noroc ca era cald si pierdeam noptile la un pet la discutii penale, pe scari, departe, urmarind cocalarii care ies din club. A mai urmat si o perioada de odihna cu zile de venit la 12 cel tarziu acasa. Parinti mirati, evident. Iesit in gasca, fast rides, hai si prin club, asa ca dinainte de plecare, vizita la diriga. Ras mult.


Inapoi la realitate.

Este ora 4 si cred ca ar fi cazul sa dorm. Doar o chestie mai am de spus: castravete aka guy that changes his profile name every day.

James Zabiela, part 3

Din nou la Zabiela. Nu prea mai are rost sa spun cat de tare e, fiindca nu s-a dat pe minimal, fiindca pune pasiune in ceea ce face, se distreaza la pupitru la fel de mult cat te distrezi tu in fata lui dansand, nu isi baga picioarele in mixat, bla bla, bla bla.

Incalzirea a fost facuta de Pagal. Nu a fost foarte rau, am suportat. Ne, hai ca a fost bine. A mers de warm-up. Dar nu intelegeam ce e cu colierul de la gatul lui. Probabil incearca lucruri noi impreuna cu Cosmina. :)

Data trecuta cand am fost la Zabiela citisem pe blogul unui tip, blog pe care normal ca nu il mai gasesc acum, ca el nu are chef sa mearga, avand in vedere ca multimea va fi formata din fete care nu au nici o treaba cu muzica, venite special pentru un fatalau. Ceva pe aproape. Asa ca acum am fost foarte atenta la multime, care era formata din foarte multi tarani aflati pur si simplu in aceasta perioada prin Mamaia si au zis sa incerce intr-o vineri seara Mania. Multi erau imbracati in outfitul de manelist si chiar se suiau pe boxa sa danseze, numai ca ei dansau pe cu totul alte ritmuri si piese, ca nu se prea sincronizau cu ce se auzea. Dadeau tipic din maini ca pe manele, in stilul adierii vantului. Nu stiu cum se numeste stilul de dans, dar ar trebui studiat la 'Dansez pentru tine'. Apoi, mai erau cativa pe care ii cam enerva inghesuiala si pur si simplu se aruncau in multime, apoi isi pasau pastile intre ei... yeah... the clubbing scene. Ca sa nu mai spun ca desi pe cubul drept dansa o tipa, iar pe cubul stang un tip, cand te intoarceai sa te uiti la multime, observai ca toti tipii se uitau la exemplarul masculin. Huh! :))

Petrecerea din punct de vedere muzical a fost super tare. Intotdeauna este, de fapt. Deja nu mai am probleme sa ma detasez de multime si sa dansez in lumea mea, oricati lameri ar fi sa ma imbranceasca cu coatele sau cine stie ce altceva sa faca.

Playlistul a adus cu sine The Cure - Lullaby, Daft Punk - Harder, Better, Faster, Stronger + creatii proprii, cum ar fi Human sau Phaser. Pentru mine punctul culminant a fost cand a bagat Junior Boys - In The Morning. Adoram piesa asta inca de cand a aparut Gabriel and Dresden - live @ HouseNation [15.07.2007] si m-a bagat in extaz. Vai, super mijto. Aparent atunci cand ma impresioneaza vreo piesa, prima oara in club o aud la Zabiela. Asa s-a intamplat si cu Chemical Brothers - Electronic Battle Weapon 8 sau Saturate, cum e trecuta pe album. Sheer joy.

Chiar imi pare rau ca nu am prins show-ul inaintea caruia isi pierduse geanta cu vinilurile la aeroport si a mixat de pe cd-uri Prodigy, Blur, Hybrid. Cel putin Prodigy mixat de Zabiela nu stiu daca imi va mai fi dat sa vad. :)

Stau si ma gandesc acum daca la fiecare gig scrie pe moment pe laptop "thank you :)))))" sau are un fisier salvat pe desktop. Dar de fiecare data spun, cel putin in gand, "No, thank you!" :))

Cred ca cea mai mare victorie a fost sa o duc pe Ruxi la Zabiela. Ruxi - mare iubitoare de muzica populara, o Marioara Murarescu in devenire, amatoare de jazz si plimbari nocturne. Iar eu am reusit sa o aduc intr-un club. Ma gandeam ca nu ii va placea, dar m-a impresionat in mod placut ca a rezistat eroic muzicii, de la intrarea in club pana la 8 dimineata. A dansat in continuu, nu s-a lasat doborata de nimic, nici de oamenii care o calcau in picioare sau pe picioare, mai ales de mine. :))

Desi tot liceul m-am chinuit sa ajung in Bucuresti la show-urile Zabiela, niciodata nu reuseam, intooootdeauna intervenea ceva. De abia la facultate am inceput sa merg. Prima data a fost in Mania. Am ramas marcata pe viata. Se vede. Daca aveam atunci blog, ar fi fost un post interesant. A doua oara in Kristal, din nou impresionata, am luat autograf. Stie toata lumea povestea cu "I faced the fucking bodyguards, I screamed 'dudeeee' and dude turned around to sign my flyer." Acum, am ajuns la stadiul in care am facut fotografie cu el. Data viitoare probabil vom face schimb de adrese sa corespondam. Nu as vrea sa merg cu imaginatia prea departe. :))

Stiind ca bodyguarzii din Mania sunt cam scarbe, am zis sa nu imi iau aparatul si chiar ma felicitam pentru decizie dupa ce am vazut la intrare ca e interzis cu aparate foto. Dar nooo, fix acum nu mai erau handramalele alea de bodyguarzi care sa te ameninte ca-ti sparg telefonul daca mai faci poze dj-ului. Cand a coborat Zabiela in multime, a trebuit sa ma rog de un necunoscut sa imi faca poza si sa il bat la cap pe mess sa mi-o trimita. :) Si oricat de prost ar fi iesit poza, macar am poza cu Zabiela.


Penal mi s-a parut ca era pe acolo un tip blond cu parul lung care aducea a Zabi in sinea lui, numai ca era imbracat ca un manelist notoriu cu ciocate and stuff, iar la sfarsit un prieten i-a spus tipului "Go take a picture with him, he looks just like you". Da, da, penal. Sunt curioasa daca macar stia cum il chema pe dj. :))

Ce imi pare rau acum este ca atunci cand am iesit din club la 8, nu m-am dus sa imi inmoi picioarele obosite si chinuite in apa rece a marii. Vroiam sa imi fac o traditie din asta, de fiecare data cand merg la Zabiela in Mania. :))) Eu si ideile mele tampite.






Vestea buna este ca Zabiela se intoarce pe 5 octombrie in Kristal. Si va fi o luna de pomina, fiindca:

5 octombrie - James Zabiela @ Kristal
6 octombrie - Ellen Allien & Apparat @ Session (Hmm, Session, interesting, nu am mai fost pe acolo)
20 octombrie - in primul rand, My B'Day @ ??? (glumesc, asta e petrecere privata :), si apoi The Chemical Brothers @ Sala Polivalenta, pentru prima oara in Romania

One + One - One = Zabiela = The One

110% sigura, cu bilet de tren in buzunar, ne vedem vineri la Zabiela in Mania. :) Alte cuvinte nu isi mai au rostul. Ah, ba da, Seaman nu merita. Sau poate nu a meritat doar cand am fost eu. Oricum, i-a trecut demult valul.

Hai la mare, hai in club.

Omul nimanui

Deschidem winampul, punem pesa, Ellen Allien & Apparat - Leave Me Alone, ne asezam comod, luam o gura de Cola si incepem...

A trecut peste o saptamana de cand nu am mai scris, dar lumea tot a ajuns la mine pe blog, cea mai frecventa cautare din ultimele 7 zile fiind adina. Pe mine ma cautati? :) Reciteam posturile vechi si nu imi placea nimic din ce am scris. Voi de ce imi cititi blogul? :))

Toata lumea ma intreaba cum a fost la mare si deja am povestit de atatea ori ca m-am plictisit. Cea mai penala faza cred ca a fost ca mi-am scapat periuta de dinti in wc. In momentul asta simt ca scriu un blog de genul "M-am trezit dimineata si am mancat branza". Ma rog. Pana la urma mi-a scos cineva periuta fiindca vroia sa se pise. :)

In Bucuresti ajunsa luni seara, ma simteam fix ca omul nimanui... mergeam spre casa prin ploaie in pantaloni scurti, fiindca nu era de ajuns ca aveam febra, imi curgeau mucii ca la arteziene, servetele nu mai aveam si nici bani. Hainele de pe mine si din bagaj erau jegoase, nu ma mai spalasem pe dinti de o zi si mergeam in mana cu o pereche de adidasi uzi, fiindca ma luase prin surprindere un val pe plaja.

Mai palpitant cred ca a fost totusi la Sunwaves. Asteptasem destul de mult sa merg la festival sa il vad pe Howells, dar pula. Prietenii mei nu au mai venit (Thanks a lot, Cerno! :) si am ajuns intr-o gasca minimal. Mai intai in cortul unde punea Raresh si intotdeauna respect pt Raresh. :) Apoi la Magda, care trebuie sa recunosc ca m-a impresionat. Fata de data trecuta cand am fost, cand m-am plictisit atat de tare incat am simtit nevoia sa plec la o shaorma, de data asta, desi aveam febra, ma dureau toti muschii de pe mine si nu stiam pe ce lume sunt, tot nu puteam sta locului. Foarte frumos. Heartthrob asta... ma cam plictisea, nu ma impresiona cu nimic, asa ca de pe aici am iesit din cort si zaceam in lumea mea pe sezlong pe afara numarand minutele pana cand incepeau sa circule kkturile alea de maxi-taxi-uri, injurand ca ma aflam la dracu in praznic, nu stiam ce e cu mine, nu stiam pe nimeni si nu aveam unde sa ma duc. Acum parca ma oftic. Practic am ratat evenimentul anului. Atatia dj pe acolo in cele 4 corturi, iar eu am vazut doar 3. De fapt 4, ca sa-l pun si pe Ali Nasser. :)

Pe la 4,30 am plecat spre Constanta cu Saddie, iar de acolo a fost destul de dubios, fiindca am ramas singura. Prin parcarea garii deja ma racolase unul, trenul venea intr-o ora, gara era plina de boschetari si politisti, iar eu stateam singura printr-un grup de minimalisti.

Zilele astea am socializat cu o tona de lume pe trenuri... de la minimalisti sau familisti care imi faceau lipeala cu copilul lor de a 10-a pana la racheti cu tatuaje dubioase si briceag in mana. Cred ca cea mai tare replica de agatat auzita a fost "Iisus vrea sa impartim aceasta bere", iar tipul s-a trecut la mine in tel "Isus". :))) Buna treaba.

In rest, tequilla a fost a doua mea natura. Cu lamai cumparate la 2 noaptea din piata, taiate pe taraba si shot-uri baute pe malul marii ca sefii de pe sezlong, luate cu sare pentru muraturi. Viata... :)))

Acum am o stare de kkt. Cumva sunt deprimata, cumva am nervi, cumva nu imi pasa, cumva... ce dracu am? O fi de la raceala... o fi de la vreme...



Apusul pe Lacul Techirghiol.