From essays to parties

***

Imi place cum imi traiesc viata, trecand de la o extrema la alta.

***

Pana acum o saptamana, abia daca ieseam din casa. Stateam toata ziua indoors (fiindca suna mai bine decat inauntru), scriind studii de caz pentru facultate ori eseuri pentru universitati sau burse. Fiecare deadline era urmat de un altul. Si daca nu era vreun eseu, sigur era o scrisoare de recomandare (fiindca, de obicei, ti le scrii singur). Si daca nu era o recomandare, sigur era licenta - clar e ca intotdeauna era ceva de facut. Dar acum am scapat de toate si am simtit nevoia sa petrec cateva zile la rand, ca sa simt si eu ca am terminat facultatea sau ca a venit vara.

Miercuri, am iesit din casa cu gandul ca voi ajunge la un suc. Nu prea stiam eu ca sucul ala se va lua la Teatrul de Vara din Herastrau, la Gogol Bordello... dar ar fi fost bere, daca cele doua dozatoare acopereau cererea totala de bere a multimilor. :) Mai mult decat atat... mersi mult, Ionuuuuuut, pentru bilet cause I sure danced my ass off over there pe ritmuri de gypsy punk. :P

Pe sistemul "Thursday night, to the club,/ Friday night, didn't want to go,/ Then my friend Michelle called me on the phone/ And so I went to the club", joi am ajuns la petrecerea ADC*RO. Multi cunoscuti printre participanti, cateva lucrari care m-au inspirat sa reiau activitatile mele creative si, in final, felicitari lui Daniel pentru clasarea pe primul loc.

Vineri, a regular party in B52, dar mi-a placut ca nu a fost foarte multa lume, asa ca puteam dansa pe ring fara sa ma calce altii in picioare, simtind in acelasi timp efectul sistemului de ventilatie.

Sambata... oh, dar SAMBATA... am ajuns in Parcul de Agrement Snagov la Wicked Playground. Chiar imi era dor de o petrecere electronica pana in zori, iar Wicked Playground a fost cam tot ce mi-am dorit in ultimele luni. Cand am ajuns, dupa 9pm, in complex era pana de curent si am inteles ca petrecerea fusese grozava... in cele 10 minute cat tinuse generatorul. Nah, nu m-a deranjat foarte tare, fiindca astfel am putut intra la pretul biletelor de dinainte de 9. O bere mai tarziu si sistemul fusese pus la punct, iar petrecerea reluata. Mai multe beri mai tarziu, a intrat Raresh la pupitru. Cred ca Raresh este dj-ul roman pe care l-am vazut de cele mai multe ori la show-uri, dar nici ca imi pare rau. Nici Rhadoo nu se mai ridica la rangul asta si nici Livio, pe care il prindeam intr-o perioada cam pe la toate warm-up-urile concertelor la care mergeam. Si ce poate fi mai frumos decat sa te prinda rasaritul in natura, inconjurat de apa si de copaci in floare, roua diminetii in iarba, iar pe fundal sa se auda muzica lui Raresh... aaaah... aveam nevoie de o noapte ca asta. O noapte in care sa dansez ca dementa vreo 8 ore pe muzica electronica.

Ce sa mai spun? Desi e de abia luni, foarte de dimineata, I'm waiting for the weekend. Ma retrag.

Step 8 (2)

***



***

Vin ele mai greu, dar vin. Inca o oferta, de data asta de la University of Birmingham.

Fiind cea mai bina plasata din lista mea de optiuni, asta va fi universitatea cu care ma voi inscrie in concursul pentru o bursa a Fundatiei Patriciu. Pentru cei care au trecut prin asta si din greseala ajung pe blogul meu, aveti ceva informatii sau sfaturi pentru mine? :D

IELTS test to be taken

***

The fourth step towards completing my Dream. 21 & 22 March, 2009.

***

The rest of the plan is:
Step 1. Choosing the subject.
Step 2. Choosing the universities.
Step 3. Writing my Personal Statement.
Step 4. Taking the IELTS test.
Step 5. Preparing the documents.
Step 6. Asking for letters of recommendation.
Step 7. Actually applying.
Step 8. Receiving offers from universities ;)
Step 9. Happy happy joy joy
Step 10. Applying for scholarships
Step 11. And so on. This is my plan. Take it as it is. You may not like it, I may not care. :)

Somebody really wants me out of here

***
Tin minte ani in care ma rugam sa pice din cer cate o super-oferta sa pot pleca din tara. Intre timp, am ajuns prin multe tari si orase, insa inainte de astea eram tare disperata sa ies din tara si ma rugam de ai mei macar sa ma duca in Republica Moldova, care e foarte aproape de Botosani. Ne, n-am ajuns nici pana acum acolo, dar inca mi se pare amuzant pana unde putea duce disperarea mea.

Acum, incep sa ma gandesc serios la faptul ca poate nu am ce cauta pe aici in weekendul asta (bine, in afara de experimentul lui framiu de a supravietui 2 zile doar pe bere) din moment ce am primit 2 oferte pentru aceeasi perioada in mai putin de 2 zile.

Prima - concert Oasis la Viena unde am inteles ca trebuia sa imi cumpar doar biletul de avion, fiindca renuntase cineva. Ma rog, la astea se adauga evident cheltuieli cu mancare, distractie, briz-briz-uri.

A doua - un Youth Exchange cu plecare joi si intoarcere luni, in Pesaro, Italia. Aici as fi platit partial transportul doar.

Dar ambele ar fi insemnat sa intru in banii pe care ii tot adun pentru Madrid. Come ooooon, Madriiid, right? Like... H&M, Pull and Bear, Bershka, Zara, Pimkie (de unde mi-am luat pantalonii rosii, Plescule, I know you love them).

Come ooooon, Madriiiid, unde merg cu prietenii mei, nu cu nobodies. We're gonna get wild, guys! :D

Plus ca ar fi insemnat sa pierd 5 zile in care as putea sa citesc pentru licenta, sa redactez primul capitol, sa mai scriu o scrisoare de intentie pentru aplicare la master, sa mai lucrez pentru IELTS (care bate la usa). Uh, chiar ma simt presata de timp zilele astea.

Stiu ca in general am un bulan cat carul, iar asta ii enerveaza pe prietenii mei la culme, insa ma gandesc ca sansele vor mai veni. Si amuzant este ca tot timpul vin. Enervant este, totusi, ca multe dintre ele nu vin in cel mai bun moment si mai stau apoi cu inima indoita ca am dat cu piciorul la o super-sansa.

Eh, dar mai vin si alte ocazii... :)

Later Edit: Ma gandesc ca asta ar putea fi inceputul pentru Final Destination 4. Daca se intampla sa ma calce o masina sau sa ma atinga un meteorit, doar pentru ca am ales sa raman weekendul asta in Bucuresti? Brrr... :P

Spanish phrasebook

***

Hello/Hi (informal)

Hola (OH-lah)

My name is ______

Me llamo ______ (MEH YAH-moh _____ )

Nice to meet you

Encantado/a (ehn-kahn-TAH-doh/ehn-kahn-TAH-dah)

I am ______

Yo soy ______ (YO SOY ______)

How are you? (informal)

¿Cómo estás? (KOH-moh ehss-TAHSS?)

Fine, thank you

Muy bien, gracias. (MOOEY BYEHN, GRAH-thyahss)

You're welcome

De nada (DEH NAH-dah)

I'm sorry

Lo siento (LOH SYEHN-toh)

I can't speak Spanish (well)

No hablo (bien) español (NOH AH-bloh (BYEHN) ehs-pah-NYOL)

A beer/two beers, please.

Una cerveza/dos cervezas, por favor.

Where is the toilet?

¿Dónde está el baño? (DOHN-deh ehss-TAH EHL BAH-nyoh?)

How much is this?

¿Cuánto cuesta?

Do you accept credit cards?

¿Aceptan tarjeta de crédito?

I don't understand

No entiendo (NOH ehn-TYEHN-doh)

I haven't done anything wrong.

No he hecho nada malo. (NOH eh eh-choh NAH-dah MAH-loh)

Please, there has been a mistake.

Por favor, hubo un malentendido. (pohr-fah-VOHR oo-boh oon mahl-ehn-tehn-DEE-doh)

It was a misunderstanding.

Fue un malentendido. (FOO-EH oon mahl-ahn-tehn-DEE-doh)

Where are you taking me?

¿Adónde me lleva? (AHDOHN-deh meh JEH-vah?)

Am I under arrest?

¿Estoy arrestado/a? (ehss-TOY ah-rrehs-TAH-doh/dah?)

I confess.

Yo confieso (yoh con-FI-EH-so)

Have a good day

Que pase un buen día (keh PAH-seh un BWEHN DEE-ah)

Goodbye

Adiós (ah-DYOHSS) / Hasta luego (AHS-tah LWEH-goh)

***

Madrid, 7-10 martie 2009

O poveste in desfasurare

***
Astazi am chef sa scriu. Vreau sa va povestesc despre cardul meu de la Banca Transilvania.

***

Episodul 1.

Se facea ca eram in luna decembrie a anului trecut intr-un team building la Sibiu (magic oras, mai ales de sarbatori). Vineri seara, vrand sa iesim cu totii in oras, m-am verificat eu prin buzunare si am zis ca ar fi cazul sa imi scot bani de pe card. Acum, trebuie sa mentionez ca aveam acel card si acel PIN de aproape 2 ani, mai aveam cateva luni si trebuia sa il innoiesc. Cu toate astea, sub starea mea euforica data de pastile (doar de gripa) incep sa PIN-uiesc eu acolo: 5-5-9-9. PIN incorect. Hai ca stiu. 9-9-5-5. PIN incorect. Hai, mai, ca era ceva de genul asta. 9-5-9-5. Card retinut. Huh, nu m-am gandit la asta. Hmm... interesanta situatie. Sunt in Sibiu si nu am bani.

Eh, inainte sa vi se faca mila de mine, va linistesc totusi spunandu-va ca mi-a imprumutat cineva bani, cazarea si masa erau platite deja, dar oricum, e najpa sa ramai fara card si fara bani. Ca de final de episod, va anunt ca PIN-ul corect era 5-5-2-2, iar asta mi-am adus aminte de abia dupa vreo 2 saptamani. :)))

Episodul 2.

Peste cateva zile am ajuns in Botosani cu ocazia vacantei de Craciun, numai bine sa merg la banca emitenta sa depun o cerere sa imi recupereze cardul, sa il trimita in Bucuresti, orice numai sa reintru in posesia lui. Acolo, o tipa mi-a spus "aaaah, no problem", il anulam si emitem altul, ca dureaza mai putin. Ok, super. Asta a si facut, am primit un card nou. Povestea merge mai departe.

Episodul 3.

Aparent am o problema in a retine serii de 4 cifre. Noul meu card a venit cu PIN-ul 5-2-7-0. Uuuh, atat de complicat incat trebuia sa umblu cu foita dupa mine tot timpul. Intre timp, viroza din Sibiu revenise, de aceasta data cu conjunctivita si hemoragie subconjunctivala si aveam disperata nevoie de medicamente. Ajung la o farmacie, cer treburile, dau cardul, scot foaia si NUUUUUU! De cat frecasem foaia aia, se innegrise portiunea cu PIN-ul si nu se mai intelegea nimic din el. M-am consultat pe acolo cu farmacista, am incercat noi vreo 2 variante, insa de aceasta data m-am oprit doar la 2. Nu puteti spune ca n-am invatat nimic dupa faza de la Sibiu, da? :)

Din fericire, programul la banca inca nu se incheiase si am putut sa imi scot bani cu buletinul pentru a-mi lua medicamentele. Zilele au trecut, ma gandeam sa fac cerere sa imi schimb PIN-ul, pana cand intr-o seara rade Ionut de mine ca nu pot retine nici macar 5-2-7-0. Nu stie el, dar in mintea mea era ceva de genul "5-2-7-0. A-HA!" :)))) Iar astfel am reusit sa retin PIN-ul pentru urmatoarea luna.

Episodul 4.

Inceputul lui februarie. Deja trecuse mult prea mult timp de cand ma bucuram de cardul meu de la Banca Transilvania. Incerc intr-o seara sa imi scot bani - "Cardul dumneavoastra nu este in baza de date". Ma gandeam eu ca trebuie sa fie vreo eroare temporara a bancomatului si am mai incercat de cateva ori in urmatoarele zile, chiar si la alte bancomate, dar acelasi mesaj. Pana cand vine Ionut cu ideea sa incerc la alta banca. ING. Bag cardul, introduc PIN-ul (din memorie, ha!), aleg suma siiiii... cardul dumneavoastra a fost retinut. Contactati banca emitenta. Oh come ooooon! (ganduri urate in directia lui Ionut) . O seara in club fara bani.

Episodul 5.

Si s-a facut luni, ziua in care trebuia sa recuperez the god damn card. Ma duc la ING cu buna ziua, sa vedeti, cardul meu de la BT are o problema si a fost retinut de unul dintre bancomatele dumneavoastra, am venit sa il recuperez sa vad la banca mea ce are. Tipa cu care vorbeam nu avea o treaba, nu o interesa catusi de putin problema mea, ci daca vreau sa imi fac card la ING. Eu continuam ca am foarte mare nevoie de card. Ea ma tot intreba daca stiu fenomenalele comisioane ale lor sau super-oferta pentru studenti. Da, le stiam, insa eu doar vroiam cardul. Ea continua ca vai, dar stiti ca ING e singura banca din Romania care ofera dobanda la contul curent? Don't care about that, lady! I want my card back! Ea de acum nu intelegea de ce tin atat de mult la cardul meu Banca Transilvania si imi povestea in continuare despre cat de cool e ING bla bla. Intr-un final am reusit sa imi recuperez cardul, nu prea ii durea pe ei daca e al meu, daca l-am furat, nimic, nu vreti sa va faceti card la ING?

Episodul 6.

Peste 15 minute am ajuns la banca mea sa imi rezolv problema cardului. Cateva telefoane mai tarziu si aflu ca cei din Sibiu mi-au gasit cardul si au depus si ei o cerere de anulare, ceva de genul, cumva ca exista un conflict intre cardul meu vechi si cel nou. Ok, ce facem acum? Emitem un al treilea card, evident.

Incredibiiiil... si toate astea au pornit de la 5-5-2-2.

VA URMA Episodul 7. (doar daca se mai intampla ceva interesant)

Keep on lovin'

***

Am ajuns sambata si in Ghent. Un orasel foaaaaarte frumos, dar din pacate nu am prea apucat sa vad foarte mult din el, cum nici din Bruxelles nu am vazut foarte mult actually, dar am apucat sa imi conturez o idee. :) Ne-am dat jos din tren si am trecut de rondul garii, in care nu va puteti imagina cate mii de biciclete erau in acel moment. Organizatorii evenimentului sfatuisera oamenii sa nu vina cu masina la eveniment, ci mai degraba sa o lase la gara de unde se putea lua gratuit tramvaiul pana la festival. Insa in Ghent localnicii sunt biciclisti prin desavarsire si imi inchipui cum au venit omuletii cu bicicleta pana la gara in masa ca sa ia tramvaiul. :)

Anyways, dupa o masa printr-o bomba de restaurant mexican cu meniu la super-oferta, ne-am facut incalzirea cu Jager-ul luat din duty free si am luat tramvaiul 1 pana la Flanders Expo unde se tinea... trebuie sa stiti deja... pam pam pam...


I Love Techno a fost pentru mine festivalul perfect din punct de vedere al line-up-ului, al organizarii si al atmosferei. A devenit modelul ideal la care voi raporta orice alt festival la care voi mai participa de acum incolo. O singura problema am avut, cred ca sunetul putea fi ceva mai bun, dar in rest absolut totul a fost 110% ok. :)

La 18,30 s-au deschis portile si fiind destul de aproape de intrare nu ne-a luat mai mult de 5 minute sa intram in cladire (spre deosebire de experienta cu Fabric unde am stat la coada vreo 2-3 ore). Mi s-a parut destul de clean tot procesul, nu mi-am luat coate in burta si nici nu au dat peste mine oameni disperati. Pana la urma ajungeam cu totii in acelasi loc, insa nu mi-as fi dorit sa fiu mai prin spate. :)) Odata intrati, trebuia sa trecem prin mai multe filtre dupa care chiar nu mai aveai unde sa te impingi cu nimeni, garderoba fiind si ea impartita pe sectoare.

Dupa ce am trecut peste toate formalitatile, festivalul putea incepe. 5 camere colorate unde se tineau concertele + Switch Video unde puteai urmari transmisiuni de la concerte + the Chill Out Room cu Nokia Trends Lab.

Muzica a inceput odata cu Matthew Hoag la 19,00. Nu am fost sa-l vad, fiindca l-am prins si in Romania, dar ziceam si eu asa. :)) Dupa ce ne-am cumparat tichete pentru bautura (FIY Cola & berea erau cate 2 tichete, iar Red Bull 3), ne-am asezat la coada asteptand inaugurarea Orange Room unde trebuiau sa apara Ed Rec Allstars, as in Ed Banger family, as in Busy P cu Mehdi, Justice, SebastiAn, Uffie, Feadz. Surprinzator pentru un festival de o asemenea anvergura, dar am stat prin primele randuri. Cu toate astea, nu si-au facut aparitia toti cei mentionati, insa a fost ok de incalzire.

Dupa o ora de Busy P mostly, am ramas in aceeasi camera pentru Birdy Nam Nam. Desi i-am mai prins si la Bucuresti, am considerat ca merita vazuti si a doua oara, fiindca nu sunt genul de artisti care sa aiba un set predefinit si sa schimbe doar locul in care dau play. Ne ne. Au mixat superb ca de obicei, au fost receptivi la public si au rupt stilul. :) Link 1 (Abbesses la calitate buna) and Link 2 (mijto de la min 1,25).

Dupa Birdy Nam Nam, am schimbat Orange Room pe Blue Room pentru Hot Chip. Live-ul lor a fost excelent, la fel de tare precum e si ascultatul albumului acasa, referindu-ma la faptul ca ei improvizeaza de obicei pe scena, iar rezultatul a sunat foarte bine, chiar daca piesele erau putin diferite de original. :) Link 1 (I *heart* Ready For The Floor, bad quality though) and Link 2 (No Fit State).

In continuare, cred ca am stat cam la 30 de minute din Digitalism, 30 de min dintr-un set de 2 ore, dar deja era prea mult pentru mine dupa 3 ore si ceva de dans, asa ca am pornit spre testarea Nokia Trends Lab, unde erau canapele si apa mok. :D Imi pare rau ca nu am stat la tot setul Digitalism, ma uit si eu acum pentru prima data la filmulete de pe youtube odata cu voi si nah... scuza mea este ca trebuia sa imi recuperez energia pentru Underworld, ca tot i-am pierdut in Romania. Uf... Link 1 (bad quality, but it looks like they had a blast :), Link 2 (Blue Monday - New Order), Link 3 (Bloc Party - Banquet).

Cum spuneam, am continuat cu Nokia Trends Lab, unde i-am gasit pe cei de la Booka Shade. Ei erau programati si la Blue Room, insa cred ca setul din camera de Chill Out a iesit mult mai tare. In primul rand, mixau de pe un Nokia Xpress ceva, iar in al doilea rand, mixau piesele trimise de public prin Bluetooth, iar selectia va dati seama ca a fost destul de variata si nici nu stiam ca au atat talent la mixat, mai mult am ascultat productii proprii. :)

In drum spre cumparat bere, am trecut la un moment dat pe la Merchandise, unde erau niste tricouri mai mult decat grozave, dar cu preturi de la 20-30 de euro in sus. Am zis pfff, nu as da atatia bani pe un tricou decat daca i-as gasi pe jos. Si dupa cum povesteam intr-un post anterior despre ceva legenda urbana din Milano cu norocul, actiunea chiar a mers si am gasit pe jos 20 de euro cu care mi-am luat un maieu cu sigla ITL. Pe langa asta, am gasit si tichete cu care am baut si mancat mok (btw singura mancare pe care puteai sa ti-o procuri toata noaptea erau cartofii prajiti :))) ). Iar pe langa aceste 2 lucruri, am gasit si o pereche de ochelari de soare gen Wayfarer. Asta nu a fost prea greu, cum a fost prima oara in viata mea cand am vazut atat de multe perechi de genul asta la un loc. :))

Cred ca ne-am ridicat de pe canapea cu vreo jumate de ora inainte de a incepe Underworld in Red Room. Am trecut si pe la baie, nu putea sa fi luat asta foarte mult, dar cand am ajuns in fata camerei... am ramas uimita de ce coada era si aveam emotii ca s-ar putea inchide usile inainte sa intram noi, but thank god! we got in. :)) Underworld... ce sa va spun despre Underworld? They've been around the block for some time now and they're still rockin' it. A fost superb. Cred ca show-ul lor a facut tot festivalul. Pentru mine, cel putin, a fost petrecerea ideala, cum imi imaginam dintotdeauna ca ar trebui sa arate un party techno. M-a rupt in bucati intr-o ora si jumatate cu prestatia lor, iar punctul culminant (din nou, pentru mine) a fost Rez-Cowgirl. Aaaaaa! Link 1 and Link 2 (Born Slippy).

Un moment de odihna si ne-am pornit spre Justice care urmau in Orange Room. Dar sa-ti bati copiii, nu alta, camera era inchisa cu vreo 20 de min inainte de the actual gig. Cam jumate de ora am privit show-ul de la departare, insa s-au deschis portile la un moment dat si tot i-am prins vreo ora. La Justice chiar a fost macel, atat de multa lume incat chiar cred ca aura mistica nu era data de fum ci de aburi si mai si cadeau stropi de pe tavan. Justice a fost real nice si a avut o selectie de piese foarte tari, pe langa ale lor. Mi-ar placea sa ii prind intr-un party la Bucuresti unde sa ma duc special pentru ei cu energia la maxim. Cea mai mare surpriza pentru mine a fost sa aud in setul lor Prodigy - No Good. Nu stiu daca o "invart" de fiecare data, dar a fost tare momentul, m-a realimentat cu energie. :) In rest, D.A.N.C.E. si We Are Your Friends pe live, what could you wish more? Link 1, Link 2 (We Are Your Friends)

Dupa Justice a urmat SebastiAn, care a mixat frumos frumos si el, daca m-a facut la 5 dimineata sa sar ca dementa pe acolo. Link.

Nu zic ca selectia noastra de concerte a fost cea mai buna posibil, dar pur si simplu am vrut sa ajungem la cativa artisti neaparat si sa ne mai odihnim putin pe langa pentru urmatorii. Imi pare rau ca nu am stat la tot setul Digitalism sau SebastiAn, imi pare rau ca nu am intrat de la inceput la Justice, imi pare rau ca nu am prins party-ul Contakt (sunt destul de exclusiviste), ca nu i-am vazut pe: Audion (as in Matthew Dear), La Riots, Boys Noize, DR. Lektroluv, Matthew Hoag, Pierre (eram usor curioasa)... ok, imi pare rau ca nu am vazut tot.

Mult am mai scris astazi, m-am decis sa povestesc toata excursia pe blog ca sa nu trebuiasca sa povestesc atat de mult de fiecare data cand ma intreaba cineva si nici sa imi plictisesc prietenii. :)

Dupa aproape 10 ore de petrecut la I Love Techno, am luat calea tramvaiului unde totul era foarte bine organizat ca si pana atunci. Se formasera cozi, iar politistii dadeau drumul la exact atatia oameni cati incapeau in tramvai, fara sa mergi ca la noi dimineata spre work. In gara am luat primul tren spre Bruxelles si ne-a fost foarte usor sa plecam din Ghent, cum aveam bilet dus-intors. La casa de bilete cozile erau infernal de lungi, iar la noi biletul de intors a fost luat din greseala, fiindca ne intrebase tipul de la ghiseu daca vrem, nu o gandisem in avans. Stia el ce stia. :)) Iar trenurile erau suplimentate cu o tona de vagoane. In Romania nici dupa a 15-a editie a unui festival de o asemenea anvergura nu s-ar prinde sa faca asemenea chestii. Ajunsi pe la 6 si ceva la hostel am zis sa mai rezistam inca putin pentru a lua micul ala dejun mok de care aveam parte in pretul biletului.

Duminica, Bruxelles.

Luni, Bruxelles - Milan - Bucharest.

Sper ca nu v-am plictisit. Keep on lovin' ! :)

Tourist in Bruxelles

***

Dupa o noapte petrecuta pe strazile din Milano, easyjet-ul ne-a dus de pe Malpensa pe aeroportul international din Bruxelles. Iesind doar un weekend din tara si trecand prin 4 zboruri & 3 aeroporturi, ne-am gandit ca am plati prea mult pentru bagaje de cala, asa ca am mers fiecare doar cu un rucsac in spate, chestie care a avut avantaje si dezavantaje. Oricum, din acest punct de vedere, easyjet-ul e cea mai tare companie aeriana, fiindca nu are limita de greutate pentru bagajele de mana, atat timp cat incap in spatiul de bagaje de deasupra capului.

Vineri dimineata, cam 24 de ore nedormite la activ si mai putin de 48 pana laaaa... I *heart* Techno.

Bruxelles. Ce mi-a placut cel mai mult? In aeroport, in gara, gaseai toate mijloacele de transport in acelasi loc - autobuze la un nivel, tramvaie la altul, metrou la nivelul inferior, trenuri la un alt etaj. Nu trebuie sa iesi din Gara de Nord sa cauti statia de ratb, sa astepti autobuzul in frig cu niste boschetari cautand in gunoi langa tine, se poate si altfel. Asa... biletele de tren se cumpara pe destinatie si pe zi, dar poti lua orice tren din acea zi catre destinatia pe care o doresti, indiferent de ora si de tipul trenului. Pur si simplu genial. Iar la metrou, orice statie dureaza fix 1 minut. Prea tare. :)

La hostel cred ca am ajuns inainte de 10, insa check-in-ul se facea abia la 14. Dar cu o Cola si un mic dejun am trecut peste oboseala si lipsa de somn si am luat orasul la cutreierat pana dupa 14. Bruxelles mi s-a parut un oras... interesant. :)) Dupa cum scrie intr-un ghid: Brussels is ugly, and we love it. And if we don't love it, we live with it. So don't be surprised that we built a terrible appartment block next to an Art Nouveau jewel. Cam asa. Oricum, e un oras ok, chiar frumos, I enjoyed it, insa nu am rezonat la frecventa pe care o emite. :) Am trecut si pe la Atomium, Belgium's Eiffel tower, dar nu am o parere puternica in vreo directie vizavi de aceasta atractie. :)

In materie de specialitati culinare sa le spun asa, cum englezii au facut o pasiune pentru otet si e o chestie pur englezeasca (nu am mai vazut in alta parte) sa mananci chips-uri cu otet, in Belgia oamenii au o pasiune pentru pickles. Aici am gasit chips-uri si diverse sosuri cu pickles. Chips-urile se asemanau cu cele cu otet si merg chiar foarte bine la bere, insa sosul ala de muraturi al lor e tare dubios. Atractiile locale sunt cartofii prajiti, waffles (mmmm), ciocolata si evident berea, care e usor acra. Nu stiu ce sa va mai povestesc de Bruxelles... deci next stop: GHENT. Mai jos, cateva poze facute cu aceeasi "sapuniera". :)

'Urban Jungle' sculpture piece

Gradina Botanica

Some building

Nice design

Ca o adevarata REI-sta

the Coke side of Belgium :)

Italians do it better

***

O zi banala de joi pentru restul lumii. Noi iesim la o pizza. Imi e pofta de o pizza la cuptor cu lemne, cu blat subtire si crocant, dar un crocant moderat cu ulei de masline si cu mozzarella in exces. Cu mult suc de rosii, dar mai vreau prosciutto si ciuperci in prostie, daca se poate. Plus ceva condimente.

Nici o problema. Luam urmatorul zbor spre Italia si se rezolva. First stop: MILAN.

***

Nici macar nu suportam ideea de Italia pana in aceasta vara, insa mi-am schimbat total perceptia dupa un exchange in Sicilia. Desi inca mai cred ca multi italiani pur si simplu try too hard to stand out from the crowd, sunt niste oameni foarte deschisi, similari noua, cu care impartasim cam aceeasi mentalitate si cu care te poti distra oricand. O multime de chestii m-au convins sa trec de la a uri Italia la a o iubi... prima baie in mare pe 2008 intr-un loc superb (plaja Mondello) dupa o noapte de mers cu trenul, farmecul cabinelor de schimb albastre de pe plaja, intensitatea cu care ei vorbesc si traiesc, this damn catchy tune, pastele alea pe care le combina mirific cu orice, misterul mafiei, gandurile si apele care te trec cand auzi tipete in mijlocul noptii, iar a doua zi gasesti gloante folosite pe asfalt... un fel de "searching for the thrill of it" :P

Ideea este ca am avut posibilitatea de a pleca in Belgia cu escala in Milano si nu am ezitat in a cumpara biletele. Spre deosebire de Palermo, chiar Sicilia, care e o regiune mai saraca si mai traditionala, Milano este clar un oras cosmopolit, a place where you get that cool urban vibe, o capitala a modei and the place to be if you wanna study graphic design. :) Plus ca politistii sunt prezenti peste tot in oras si nu poti sa nu iubesti sentimentul ala de siguranta. :)) Mi-a placut la nebunie orasul si l-as inscrie cu usurinta in linia Paris - Londra (some other cool cities I've seen), dar e pacat ca la noi in tara a ajuns doar partea cocalareasca a Italiei. Iar pizza e grozava... sometimes you just have to face the truth: Italians do it better. :P

Ah, si inca o chestie. In partea de nord a Piazza del Du0mo este Galeria Vittorio Emanuele II, de unde sunt si pozele de mai jos. In the middle of the galleria floor is a mosaic of the zodiac signs. Urban legend has it that if you balance your weight on your heel, atop the balls of the bull (Taurus) and spin around (spin on the bull's balls), you'll have good luck (from here). And that shit really works, you'll read later. :))

Next stop: BRUXELLES

(Da, cocalari de Romania)

Out of the country

/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\

Mai mai mai

***

Am doar 20 de ani... tot uit asta.

***

Din trecutul lunii aprilie, imi vedeam weekendul de 1 Mai prin Constanta-Mamaia, ceva in genul, cu noptile petrecute in Mania si after-urile pe plaja, cu cazare si dormit pe timp de zi, cu haine de schimb, cu baie in camera. Vremea insa, cam riscanta pentru escapade la mare. De fapt nu doar riscanta, ci deprimanta. Asa ca... plan abandonat si sperante in recuperarea somnului pierdut in ultimele luni.

Dar noooo, spontaneitatea nebanuita care mi-a apucat prietenii la 12 noaptea m-a cuprins si pe mine. "Da baaaai, aveti dreptate, am doar 20 de ani!!! Bine, hai la mare! Beau un Red Bull, lasa ca dorm maine."

Nu cred ca dupa facultate mai poti aprecia, si nici nu te poti distra mergand pe tren in picioare timp de 7 ore pana la mare, impartind sandwich-uri si palinca cu o gasca de prin Sibiu, cu un culoar mult prea aglomerat pentru a ajunge la baie, dupa ce fetele de la Red Bull au dat doze mok la urcarea in tren. Nu iti pasa ca nu ai cazare, iar primul lucru pe care il faci cand te dai jos din tren este sa iei directia marii. Te intinzi pe nisip, pui capul pe rucsac si simti pe fiecare centimetru dezgolit de piele soarele, care nu arde, ci doar incalzeste in aceasta perioada a anului. In fata se vad valurile marii; ele completeaza vizual senzatia de racoare a brizei. Granulele de nisip se intrepatrund cu degetele mainii drepte, in timp ce picaturi de apa se scurg de pe cutia de bere pe bratul stang... aaaaah, nu stiu daca puteam descrie mai plastic.

Cu 2 nopti nedormite, ceva beri la bord si multa energie in sistem adunata din doze de Red Bull si eliberata intr-un dans dement in Shire pe muzica draguta si ne-minimalista, m-am intors in Bucuresti cu un zambet tamp pe fata si o stare implinita. Chiar m-am distrat.

Frumos la 20 de ani cand nimic nu te tine pe loc. Nopti intregi nedormite, cu dimineti in care totul pare mult mai amuzant, posibilitatea de a pleca oricand oriunde iti taie capul si gandul linistitor ca a doua zi nu trebuie sa fii nicaieri.

London pixels

***


***



P.S. My photoshop techniques could use some improvement. But it's late. And I suck. So there you have it. :)

Study now, party later

***


Titlu de post si status de mess, ambele adecvate situatiei. And no, 'party now, study later' is not an option. :)

Din nou, simt nevoia sa merg in club. Ok, a trecut Armand van Helden, nu e nimic. Ar mai fi Dj MK in Fabrica, o chestie care ma tenta daca nu era sesiune, dar din nou, nu e nimic... Fast forward si sa vedem ce e pe 2 februarie... tough call... King Unique, Tadeo and Mick Wills. Pai, din cei 3 am auzit doar de King Unique si vad ca am tinut pe calc niste remixuri simpaticute de-ale lui, la Mish Mash - Speechless, Dirty Vegas - Walk Into The Sun si Mylo - In Your Arms. Er... why not?

Dar cate urmeaza... ay ay ay! Laurent Garnier, Plump DJs, Chris Lake (doar pentru piesa Carry Me Away l-am trecut aici), Pete Tong (oare pune monoton ca Digweed sau comercial ca Essential Selection?), Junior Jack, Kid Creme (mai vechi baietii, dar Club Bellagio... hmm, have I missed this one? will have to try it), Zabiela (iar si iar), Carl Cox, Chicane (unfortunately I won't be able to attend this), uh uh Stephan Bodzin. Imi place super mult Mondfahrt de la el.

Pe 29 februarie plec din nou la Londra. :P Can't wait to have an English breakfast again. Mmm... bacon... ma tot uit pe last.fm ce evenimente sunt in weekendul ala. Ma atrage doar Underworld si Unkle. Yeah, I think I'll go with Fabric though. Orice ar fi. Si daca merg in Fabric, ar trebui sa fac o paralela cu Studio Martin. :))) Uh, can't wait!

Eh, astea sunt in viitor. Deocamdata ma intretin cu un serial nou. House M.D. that is. E interesant per total, dar uitandu-ma episod de episod, oarecum ma enerveaza faptul ca la fiecare se face copy/paste la scenariul principal, numai ca difera persoana si boala.

Vine cam asa: o zi normala, tra la la, o persoana face ceva obisnuit si deodata pac! o loveste din senin criza, hemoragia interna, atacul de cord, incepe sa vomite sange, the usual stuff care te ingrijoreaza si te fac sa suni la ambulanta. Ajunge la spital, iar acolo o echipa de doctori vine cu idei: ah, probabil are asta, asta, asta sau asta. Sa facem teste. Da... nu are nimic din toate astea. Vine cel mai genial dintre toti si spune: ah, gata, stiu, are bambilici! Sa-i dam antibambilici si apoi o trimitem acasa. Dar vai! Starea s-a imbunatatit pe moment si s-a agravat imediat dupa. Sa-l trimitem pe negru sa-i sparga casa, sa vada daca gaseste ceva relevant pentru caz. A-ha! Acum stim de ce nu mergea tratamentul! Fiindca nu era asta, ci termitele de apa dulce or whatever. Da, stim, in istoria Statelor Unite au mai existat doar 2 cazuri, dar aparent avem unul acum, aici, pe masa de operatie. Sa-i dam penicilina si o putem trimite acasa. Iar dupa ce pleaca din spital poate sa faca si jogging, desi a fost paralizata de la brau in jos in ultimi doi ani. Ei poftim, doctorii astia americani. Dar trecand peste asta, dr. House e destul de amuzant cand e sarcastic. :)

I should do this more often. Writing on my blog, I mean.

Mundane weekend

***


Imi recitesc posturile vechi, incercand sa imi aduc aminte de cand nu am mai fost in club. De la Villalobos tocmai? Mama, de vreo luna. Adevarul e ca mi se cam acrise atunci. Am mai iesit prin B52, localuri, bairamuri, dar nu in club. Ma simt ca o leguma. Simt nevoia sa dansez. Bazaie energia in mine. Nu pot sta locului. Ma tot fatai pe scaun. Ok, se poate sa fie si de la Cola, nu zic nu. :)

Astepti o saptamana sa vina weekendul sa bei o bere, doua, trei, combinate cu un shot de tequila cu portocala si scortisoara, sa porti discutii stupide, dar amuzante, sa nu dormi noptile, sa dansezi pana pici cu totul, sa mai razi de niste minimalisti pe whatever they're on these days care te avertizeaza sa nu cazi in prapastie (??), sa injuri babele la 5-6 dimineata ca trebuie sa mearga sambata la piata din partea opusa a Bucurestiului, sa nu prinzi loc pe metrou, sa rezisti in picioare 10 statii si parca tocmai atunci merge metroul mai greu ca moartea, sa iti vezi blocul in departare, iar ochii sa ti se umple de lacrimi de bucurie ca mai ai 100 de metri, sa ajungi in casa si sa constati ca, pana mea, ti-a trecut tot somnul. Uite asa simti cu adevarat ca a mai trecut un weekend!

E frustrant sa ai un chef debordant de a petrece si sa ajungi pe la prieteni la un vin fiert si cateva episoade din Friends. Nah, oricum mai bine decat sa stai singur in casa.

Un weekend incheiat cu o fata (fata, fatza, whatever) bosumflata rezemata (ce ciudat suna cuvantul asta... rezemat... re-ze-mat... hmmm) de mana dreapta pe geamul unui taxi, traversand Bucurestiul la 2 noaptea, pe ritmuri de Lauryn Hill. Orasul arata superb noaptea, in ceata, de sarbatori. Toate defectele se estompeaza, iar luminitele ard mai puternic. E o atmosfera tare mistica. Dar slava domnului ca weekendul asta se incheie. Acum imi pot canaliza toata energia asteptandu-l pe urmatorul.

Ce urmeaza? Hybrid @ Kristal. Ce sa spun... iarasi Kristal?

Oare cand se vor inventa telefoane mobile cu ventilator incorporat? Imagineaza-ti cum ar fi sa dansezi cu mobilul in aer, iar pletele sa-ti zboare in vant. Target principal - manelistii. Target secundar - toti cei care vor sa se sparga cu noile lor telefoane. If this ain't a million dollar idea, I don't know what is. :) Macar asa am scapa de una dintre problemele pe care le avem in Kristal.

Such a cliché

Ma simt ca o bucuresteanca - am fost in weekend la Predeal.

Desi ma vedeam mai curand in Brasov decat la Predeal, m-am sacrificat intr-o sambata si m-am trezit la 5, pentru a putea 3 saptamani sa nu ma duc la sport, sa dorm pana tarziu. Investesti acum si vezi rezultatele in timp. Hehe.

Insa nu m-am dus in vreo excursie de ski, nu stau zilele urmarind rubrica de meteo pentru a afla grosimea stratului de zapada de la munte, pur si simplu aveam nevoie de 3 prezente la sport, proba obligatorie la noi. A fost un fel de excursie a ASE-ului, cu prezenta facuta in gara si apoi program de voie.

Cu toate astea, cred ca sunt cea mai nepotrivita persoana pe care ai putea-o vedea la munte. Iarna, cel putin. Detest frigul, urasc zapada, nu stiu sa schiez si cred ca mi-ar fi frica sa-mi dau drumul in prapastie, adica pe partie. Prefer intotdeauna suprafetele drepte celor inclinate, desi am avut incidente si in asemenea conditii, atat cu rolele, cat si cu masinile. Intotdeauna se gaseste un destept sa se bage in fata!

Revenind la excursie, in gara la Predeal, majoritatea oamenilor erau entuziasmati la vederea partiei acoperite de zapada, fiind vizibil bine imbracati, cu bocanci, caciula, manusi si infofoliti cu fulare, eventual si cu o placa in mana, gata-gata sa strige "Partieeee!". Langa ei eram eu. Eu, ca in Bucuresti - blugi, geaca, adidasi, caciula (ha! macar atat) si o umbrela imensa in mana, a la Hercule Poirot, care s-a dovedit utila atat pe ploaia din Bucuresti, cat si in natura, servind ca punct de sprijin. Cu toate astea, eram mai presus de pitipoancele in cizme cu toc, blana cu model de leopard si un troller dupa ele.

Cel mai mult mi-a placut gara. Cred ca este cea mai tare gara pe care am vazut-o in Romania, desi concureaza la acest titlu si cea din Burdujeni, judetul Suceava, construita in 1869 si renovata de curand, copie la scara redusa a garii din Freiburg, Germania. Sala de asteptare din Predeal mi se pare geniala. E astfel pozitionata, incat ai o vizibilitate perfecta asupra liniilor si vezi cu 5 minute inainte de a sosi trenul, daca se apropie ceva de gara.

Cam atat despre iesirile de la sfarsit de saptamana, sper ca data viitoare sa fie Brasov sau Cluj, hmm, sau chiar Sibiu, ca tot nu am fost niciodata. Va las cu o poza din Predeal. E usor ireala, nush daca se intampla foarte des sa prinzi nu unul, ci 2 (!!!) Sageti Albastre in gara aia, avand in vedere ca la orele la care m-am plimbat eu, am prins numai accelerate jegoase. :)

Dupa 20 de ani...

... sa vedem cum stam.

Primul job, intr-o agentie de publicitate. Deocamdata nu fac nimic deosebit si intr-un fel, ma simt ca Daniel din Karate Kid, luat sub aripa lui Mr. Miyagi, the sensei. :) Daniel nu intelegea rostul diferitelor sarcini care i se dadeau la inceputul antrenamentelor, cum ar fi lustruitul podelelor sau vopsitul gardurilor, dar intr-un tarziu i s-a explicat ca astfel a invatat blocajul defensiv. Nu ma intelegeti gresit, nu lustruiesc podele, si nici nu vopsesc garduri. :)) Dar ma gandeam cum stateam acum cateva luni la seminarul lui Stefan Stroe, incercand sa inteleg explicatiile sale cu privire la rolul fiecarui departament din structura unei agentii de publicitate, iar la acel moment, totul parea incetosat. In prezent, vad pe viu cum decurg lucrurile si de abia acum inteleg ce vroia omul sa spuna.

Pe langa job, o data la cateva saptamani mai realizez interviuri pentru un netlabel nemtesc ce promoveaza muzica electronica, FOEM/, iar in restul timpului il bat la cap pe Saddler sa si le scrie pe ale lui. :)) Apropo, dude, cand primesc interviul cu Noar? :)) De asta vara ne tot chinuim sa il facem si e pacat, fiindca de fiecare data s-a amanat si totusi are piese dragute.

Acum vin si studiile. Anul 2, REI, ASE. Dupa un an de studii economice, am realizat ca nu e pentru mine. Desi am terminat cu o medie destul de mare, simteam ca ma plafonez cumva, fiindca nu trebuia sa ma chinui prea mult. ASE-ul mi se pare ca o linie de productie tehnologizata care scoate economisti pe banda rulanta. Cat despre REI, e un fel de bilingv al studiilor economice, care face introducere in multe materii, dar nimic in principiu. Partea buna e ca aveam timp sa merg la diverse workshop-uri, conferinte, unde am dat peste o multime de oameni care au terminat REI-ul si acum lucreaza in IT, in banci, in publicitate, in management, etc. iar acum cateva saptamani am dat si peste Alexandru Găvan, absolvent de REI, in prezent... alpinist si fotograf. :))) Rad si acum cand ma gandesc la raspunsurile colegilor mei din anul 1: "Eu am dat la REI, fiindca vreau sa ma fac diplomat" sau "Eu am dat la REI, fiindca vreau sa lucrez la ambasada Frantei". :)))))))))))) Cata naivitate... e drept ca mai ajung oameni pe la UE, pe la ambasade, dar cred ca procentul e destul de mic.

Apoi, am inceput anul asta si Comunicarea de la SNSPA, inghetata anul trecut. Deocamdata nu imi pot spune o parere clara despre facultate, numai ca desi nu am fost o cititoare inraita la viata mea, acum tanjesc dupa beletristica din liceu. :)) E drept ca imi plac si textele filosofice de acum, care imi mai deschid mintea si imi diversifica ideile; ma fac sa imi pun diverse probleme si imi place asta.

Desigur, am mai auzit textul ca sunt nebuna, 2 facultati, job... dar ceva ma retine sa las balta ASE-ul. In primul rand, ar fi renuntarea unui loc la buget, iar in al doilea rand ar fi nevoia de securitate. De cand ma stiu, cred ca doar 2 lucruri nu ma lasau sa dorm noaptea: problemele de mate care nu imi ieseau si stateam noaptea gandindu-ma la solutii, si brief-urile de la concursuri, la care imi veneau ideile cele mai bune fix inainte sa adorm. De cativa ani, imi doresc sa ajung in creatie. Dar ma sperie cateodata ideea ca as putea ajunge acolo si dupa un timp sa imi spuna cineva ca "you don't have what it takes, kiddo", iar ASE-ul ar fi ca o saltea ce m-ar salva din cadere libera, asigurandu-mi un loc in mediocritate si rutina, in contabilitate sau banci, whatever, as long as it pays. :) This is like the worst case scenario, hope not to get there.

Deocamdata am energie pentru toate. Realizez ca in sesiune va fi stres la maxim, dar mi-am planuit deja ca daca programarile examenelor intra in conflict, imi las restante la ASE, fiindca oricum restantele se dau in vara si as avea vacanta libera.

Eh... as long as I have a plan, right? :)

Where are you heading?

Am spus ca nu voi face asta, dar nu ma mai pot abtine. Hai ca voi scrie despre Anglia, pentru ca mi-e dor deja si nici macar nu a trecut o saptamana de cand m-am intors. I'm getting softer, I guess. :)

De cand mi-a spus XXXXXXXXX ca pleaca un weekend in Londra, sa vada Fabric si de toate, am inceput sa imi bag unghiile in gat. Vreau inapooooooi.

In orice alte tari am fost pana acum, gandeam doar "da, foarte frumos, am mai taiat o tara de pe lista celor pe care imi doream sa le vizitez". Insa Anglia mi-a placut atat de mult, incat imi fac planuri in gand cum sa ma intorc mai repede. Master in Anglia? Sa mai astept inca 3 ani? Uof. Summer job? Lege nefavorabila. Sa strang cate 100 RON pe luna si sa merg un weekend in primavara? Nu ma pot duce singura. Trebuie sa imi conving si prietenii sa faca asta.

M-au cucerit total casele de caramida rosie, pe cel mult 2 etaje. Parcurile care imi aduc aminte de videoclipul lui Ronan Keating. Mai ales bancile in stilul asta. Fiecare banca cu povestea ei si in memoria cuiva. Sa nu mai spun de oameni... cine a spus ca englezii sunt persoane reci? Sunt oameni ca toti oamenii. Unii au chef de vorba, unii nu. Unii te opresc pe strada sa-ti povesteasca cum isi dau jos stupul de viespi de pe casa, altii cat de muci sunt, iar altii pur si simplu merg mai departe. Si nu te scot din "please" sau "thank you". Ah, si cine a spus ca ploua tot timpul? Bollocks! Vai, dar English Breakfast-ul cu ochiuri, carnati, bacon, fasole, rosie fiarta, ciuperci si toast cu unt. Mmmmm... nu iti mai trebuie nimic restul zilei. Iar la asta merge perfect a pint of beer.

Mi-a placut marea, cum era ea in starea naturala, fara sezlonguri, gunoaie sau tigani care sa vanda porumb. Just nothing for miles. A few people here in there, walking their dogs, jogging, whatever.

Din ce am vizitat, cred ca Lincoln-ul mi-a placut cel mai mult. Un mic oras medieval, acum centru universitar. Studentii nu cred ca se deosebeau foarte tare de cei din Bucuresti. Emo, minimalisti, trend-setteri, pitipoance, de toate. :) Globalizarea asta... dar cel mai tare mi s-a parut ca studentii fac loan-uri pentru a-si cumpara tzoale gen Levi's sau fac loan-uri pentru petreceri. Nu stiu pe ce perioada o fi imprumutul asta, dar mi se pare super tare ideea sa te distrezi in facultate si sa-ti faci griji mai tarziu, fiindca pentru multi facultatea este ultima treapta de libertate. Dupa, vine viata de familie, copiii, batranetea, nu mai e la fel. Si ce altceva sa faci la pensie daca nu sa stai pe veranda (sau in conservatory, cum spun ei) gandindu-te cate tampenii ai facut in tinerete, in timpul asta asteptandu-l pe postas cu pensia. :)

Asta imi aduce amine de clubbing-ul la englezi. Intr-o seara, ei iau localurile la rand. Cred ca fac vreo 4 cluburi/baruri pe noapte si beau in fiecare cate un pint, un shot, ceva. Ii vezi mergand apoi pe strazi in maieuase, pantaloni scurti, fustite de la caz la caz (mai sunt si transexuali, oricum :), cu berea in mana, incercand sa ajunga la urmatoarea locatie. Si nu e chiar cald tot timpul. :) In general, barurile am vazut ca au licenta de a vinde bauturi pana pe la 11 cand se inchid si incepe programul de club. Cluburile se inchid cam pe la 4, iar pe la ora aia supermarketurile nu au voie sa vanda alcool.

From my journey, nu cred ca voi uita niciodata satucul Upton, situat pe undeva... pana mea, la dracu in praznic in the country side of East Midlands. Inchiriasem o masina, iar gps-ul ne-a dus pe scurtaturi. Scurtaturile astea ma cam emotionau fiindca imi dadeau sentimentul ca vom ramane in camp fara baterie, benzina, diverse. Mai poti avea si ghinion. Probabil ziua as fi savurat tinuturile alea pustii, drumul ingust care trecea peste podete, salbaticia, totul era o atmosfera de Postman Pat. :)

A fost foarte mijto sa intalnesc englezi pur-sange. Londra, din punctul asta de vedere, nu mi-a placut atat de mult. Dar doar din punctul asta de vedere. :) E plina de turisti si imigranti. E diferita fata de restul tarii sau, cel putin, de partea estica, fiindca doar pe asta am vizitat-o. Nu mai are vibe-ul ala englezesc. :) Insa e superba noaptea. Imi pare rau ca nu am ajuns in cluburile cunoscute din Londra... Fabric, Ministry, The Egg, Turnmills, Bedrock, The Key, Escape, Gatecrasher etc etc...

Vreau sa ma mut in Anglia. Oriunde in afara Londrei, pe coasta estica sau cea de sud. Sa fac turul festivalurilor si al cluburilor din Londra, Brighton, Glastonbury, Bristol, Glasgow si mai gasesc eu. Scena de clubbing e destul de dinamica. :)

Vaaaai, dar v-am spus ca iubesc Radio1? Ah, dar stiati deja asta, cei 2 cititori ai mei infocati. :)


What's next? Ibeefa? UK again? Amsterdam?

Not here, not now

Gata. Iau o pauza de la a blogui despre nimic sau de la a nu blogui oricum, ca nu am mai postat de cand am plecat de acasa.



Back in 5. :)

Momente contemplative

*** Postul asta are mult prea multe greseli, dar nu il voi corecta nici macar acum, o luna mai tarziu, fiindca mi se pare... autentic? E mai mult o diaree de cuvinte si nu o opera de arta. Doar simteam nevoia sa imi scriu gandurile care imi alergau frenetic prin minte la 2 noaptea, inainte de a pleca din nou.

Cred ca e prima data cand trebuie sa ma intorc in Bucuresti, iar eu stau cu toate lucrurile imprastiate prin camera cu mai putin de 12 ore inainte de plecare si asta netinand cont de faptul ca inca nu mi-am facut somnul de 10 ore.

Stau la laptop, fixez peretele din fata, expresia fetei nu exprima nimic, pe fundal se aude muzica, iar eu ma gandesc ca imi pare rau ca plec. Probabil de asta nu m-am grabit sa imi fac bagajul. E deprimant faptul ca vara s-a terminat. Dar imi vin diverse flashback-uri si ma gandesc "Maaaaan, those were the days..." Chiar a fost o vara grozava spre deosebire de altele in care putrezeam in vreun oras sau altul. Acum nu, am fost intr-o continua miscare si mi-a placut asta. M-am distrat. Imi plac prietenii mei si imi place gasca mea. Cred ca e efectul Bucuresti care te pune in miscare. Iti da dinamica. E mijto.


Flashbacks

Cum am iesit din sesiune am luat festivalurile la rand. CokeLive, B'estival, Kiss 7; am facut putin foamea, dar cred ca a meritat. Stau acum si rad... cum am stat o noapte sa ma uit la National Geographic la documentare despre religie in loc sa invat pentru examen si a doua zi am mers la kiss7 festival fara sa dorm, incercand, usor praf, la 6 dimineata sa nimeresc trenul spre casa. Maaaaan.

Cateva zile pe acasa si inapoi in Bucuresti inainte de a ma cuprinde plictiseala.

Mare, Costinesti. Multa tequila, "me-ga dis-co-te-caaaaa... te cheama la ea" (nu ca mi-ar placea megadiscoteca, dar fuck, that is one catchy tune!).

Civilizatia minimal, cunoscuta noua din cluburi ca Studio Martin, s-a stabilit in statiunea Costinesti. O alta ramura a acestei civilizatii era deja stabilita in Mamaia. In Costinesti s-au stabilit pe plaja, langa lac. Astfel, mai multi oameni au fost introdusi acestei culturi mistice, minimalul, cooptand noi oameni, nepregatiti pentru acest pas urias al vietii lor. Acesti oameni se supun teoriei maiorescene a formelor fara fond, ei neavand o pregatire anterioara pentru aceasta trecere. Whateva. Frig. Tipi la agatat, cea mai tare replica "Iisus vrea sa impartim aceasta bere" (Toti 3?). Fascinanti stabilopozi. Aaaa... confuzie.

Bucuresti.

Munte. Ploaie si curcubeie. Incredibil sa treci in mai putin de o zi de la temperaturi de 40+ din Bucuresti, la doar cele 10 de la munte. Brrrrr... bere si sirop de patlgina. La naiba cu tusea asta.

Botosani, singura acasa. Eeeeeh, fuck this shit: inapoi la mare. Constanta, la bunici, nu ai mei, short term memory loss. "De unde esti? / Din Botosani. / Da, frumos, cumnatul meu a stat acolo 10 ani, ofiter transferat. [1 minut mai tarziu] Tu de unde esti? / Din Botosani. /Ah, nu stiam...". Zabiela, Mania again, oameni care nu au o treaba si totusi destul de multumita de show. A doua zi, Costinesti, gratar. A treia zi Vama, multa tequilla, chitari, Banderas/Panteras/whatever, cort. 13 ore pana acasa.

Din nou Botosani. Singura acasa, nopti petrecute cu gasca reintalnita la jocuri de europolis interminabile si mereu imprevizibile, cu bere pe langa. Nopti petrecute pana dimineata in fata televizorului, cand pana si stirile par amuzante, ca sa nu mai spun de italianul cu "Cado! Ca-do! Uno diamante veritable" si 11 inele de aur/platina/argint/"da cum sa nu?" la doar 3-4 mil. Discutii fara sens, interesante doar de dragul orei. Iar am prins rasaritul, hai sa dormim. S-au intors si parintii, ne-am mutat cartierul general in oras. Totul se inchide la 11-12. Cam penibil. Noroc ca era cald si pierdeam noptile la un pet la discutii penale, pe scari, departe, urmarind cocalarii care ies din club. A mai urmat si o perioada de odihna cu zile de venit la 12 cel tarziu acasa. Parinti mirati, evident. Iesit in gasca, fast rides, hai si prin club, asa ca dinainte de plecare, vizita la diriga. Ras mult.


Inapoi la realitate.

Este ora 4 si cred ca ar fi cazul sa dorm. Doar o chestie mai am de spus: castravete aka guy that changes his profile name every day.

James Zabiela, part 3

Din nou la Zabiela. Nu prea mai are rost sa spun cat de tare e, fiindca nu s-a dat pe minimal, fiindca pune pasiune in ceea ce face, se distreaza la pupitru la fel de mult cat te distrezi tu in fata lui dansand, nu isi baga picioarele in mixat, bla bla, bla bla.

Incalzirea a fost facuta de Pagal. Nu a fost foarte rau, am suportat. Ne, hai ca a fost bine. A mers de warm-up. Dar nu intelegeam ce e cu colierul de la gatul lui. Probabil incearca lucruri noi impreuna cu Cosmina. :)

Data trecuta cand am fost la Zabiela citisem pe blogul unui tip, blog pe care normal ca nu il mai gasesc acum, ca el nu are chef sa mearga, avand in vedere ca multimea va fi formata din fete care nu au nici o treaba cu muzica, venite special pentru un fatalau. Ceva pe aproape. Asa ca acum am fost foarte atenta la multime, care era formata din foarte multi tarani aflati pur si simplu in aceasta perioada prin Mamaia si au zis sa incerce intr-o vineri seara Mania. Multi erau imbracati in outfitul de manelist si chiar se suiau pe boxa sa danseze, numai ca ei dansau pe cu totul alte ritmuri si piese, ca nu se prea sincronizau cu ce se auzea. Dadeau tipic din maini ca pe manele, in stilul adierii vantului. Nu stiu cum se numeste stilul de dans, dar ar trebui studiat la 'Dansez pentru tine'. Apoi, mai erau cativa pe care ii cam enerva inghesuiala si pur si simplu se aruncau in multime, apoi isi pasau pastile intre ei... yeah... the clubbing scene. Ca sa nu mai spun ca desi pe cubul drept dansa o tipa, iar pe cubul stang un tip, cand te intoarceai sa te uiti la multime, observai ca toti tipii se uitau la exemplarul masculin. Huh! :))

Petrecerea din punct de vedere muzical a fost super tare. Intotdeauna este, de fapt. Deja nu mai am probleme sa ma detasez de multime si sa dansez in lumea mea, oricati lameri ar fi sa ma imbranceasca cu coatele sau cine stie ce altceva sa faca.

Playlistul a adus cu sine The Cure - Lullaby, Daft Punk - Harder, Better, Faster, Stronger + creatii proprii, cum ar fi Human sau Phaser. Pentru mine punctul culminant a fost cand a bagat Junior Boys - In The Morning. Adoram piesa asta inca de cand a aparut Gabriel and Dresden - live @ HouseNation [15.07.2007] si m-a bagat in extaz. Vai, super mijto. Aparent atunci cand ma impresioneaza vreo piesa, prima oara in club o aud la Zabiela. Asa s-a intamplat si cu Chemical Brothers - Electronic Battle Weapon 8 sau Saturate, cum e trecuta pe album. Sheer joy.

Chiar imi pare rau ca nu am prins show-ul inaintea caruia isi pierduse geanta cu vinilurile la aeroport si a mixat de pe cd-uri Prodigy, Blur, Hybrid. Cel putin Prodigy mixat de Zabiela nu stiu daca imi va mai fi dat sa vad. :)

Stau si ma gandesc acum daca la fiecare gig scrie pe moment pe laptop "thank you :)))))" sau are un fisier salvat pe desktop. Dar de fiecare data spun, cel putin in gand, "No, thank you!" :))

Cred ca cea mai mare victorie a fost sa o duc pe Ruxi la Zabiela. Ruxi - mare iubitoare de muzica populara, o Marioara Murarescu in devenire, amatoare de jazz si plimbari nocturne. Iar eu am reusit sa o aduc intr-un club. Ma gandeam ca nu ii va placea, dar m-a impresionat in mod placut ca a rezistat eroic muzicii, de la intrarea in club pana la 8 dimineata. A dansat in continuu, nu s-a lasat doborata de nimic, nici de oamenii care o calcau in picioare sau pe picioare, mai ales de mine. :))

Desi tot liceul m-am chinuit sa ajung in Bucuresti la show-urile Zabiela, niciodata nu reuseam, intooootdeauna intervenea ceva. De abia la facultate am inceput sa merg. Prima data a fost in Mania. Am ramas marcata pe viata. Se vede. Daca aveam atunci blog, ar fi fost un post interesant. A doua oara in Kristal, din nou impresionata, am luat autograf. Stie toata lumea povestea cu "I faced the fucking bodyguards, I screamed 'dudeeee' and dude turned around to sign my flyer." Acum, am ajuns la stadiul in care am facut fotografie cu el. Data viitoare probabil vom face schimb de adrese sa corespondam. Nu as vrea sa merg cu imaginatia prea departe. :))

Stiind ca bodyguarzii din Mania sunt cam scarbe, am zis sa nu imi iau aparatul si chiar ma felicitam pentru decizie dupa ce am vazut la intrare ca e interzis cu aparate foto. Dar nooo, fix acum nu mai erau handramalele alea de bodyguarzi care sa te ameninte ca-ti sparg telefonul daca mai faci poze dj-ului. Cand a coborat Zabiela in multime, a trebuit sa ma rog de un necunoscut sa imi faca poza si sa il bat la cap pe mess sa mi-o trimita. :) Si oricat de prost ar fi iesit poza, macar am poza cu Zabiela.


Penal mi s-a parut ca era pe acolo un tip blond cu parul lung care aducea a Zabi in sinea lui, numai ca era imbracat ca un manelist notoriu cu ciocate and stuff, iar la sfarsit un prieten i-a spus tipului "Go take a picture with him, he looks just like you". Da, da, penal. Sunt curioasa daca macar stia cum il chema pe dj. :))

Ce imi pare rau acum este ca atunci cand am iesit din club la 8, nu m-am dus sa imi inmoi picioarele obosite si chinuite in apa rece a marii. Vroiam sa imi fac o traditie din asta, de fiecare data cand merg la Zabiela in Mania. :))) Eu si ideile mele tampite.






Vestea buna este ca Zabiela se intoarce pe 5 octombrie in Kristal. Si va fi o luna de pomina, fiindca:

5 octombrie - James Zabiela @ Kristal
6 octombrie - Ellen Allien & Apparat @ Session (Hmm, Session, interesting, nu am mai fost pe acolo)
20 octombrie - in primul rand, My B'Day @ ??? (glumesc, asta e petrecere privata :), si apoi The Chemical Brothers @ Sala Polivalenta, pentru prima oara in Romania