Routine - O - Phobia

Cred ca marea mea fobie este sa ajung pe la 40 de ani contabila sau in genul de profesie in care iti traiesti viata in spatele unui birou, executand munca de rutina. Incerc sa nu ajung acolo si totusi uite-ma stand cu un calculator electronic (asa scrie pe el) in mana, de ala cu butoane inalte ca pentru vanzatoare care tasteaza cu varful pixului, click! click! la fiecare apasare, calculand de zor pe aici solduri intermediare de gestiune ca tot sclavul (FAQ Dar de ce nu l-ai facut in Excel? R: Pentru ca bilanturile si conturile de profit si pierdere ocupau 20 de pagini intr-un format de tabel si nu avea rost sa ma complic sa le trec dintr-o parte in alta).

Ok, mi-a luat cateva zile sa imi fac proiectul asta de finante si a ajuns la spectaculosul numar de 42 de pagini, cand s-a trezit profa ca nu e bine cum am facut noi, ca nu asa a spus ea (probabil a spus altora ea, ca noua nu).

Si uite asa, cam jumatate din grupa mea azi noapte isi pierdea vremea cu proiectul de finante. Desigur, mai bagam o injuratura pe mess la adresa profei, mai scriam o interpretare, orice ajuta sa treaca timpul mai repede si liniile in word mai lin.

M-am gandit eu totusi pe la ora 4 am, dupa un litru de cola, ca nu se prea poate asa si mai bine dorm vreo ora jumate, dupa care ma trezesc sa-mi termin proiectul. La 5,30 I was up & running, mi-am terminat proiectul, l-am scos la imprimanta, am plecat la facultate.

Afara ploua si imi treceau diverse ganduri prin minte. Cum ca in filmele americane cliseistice tot timpul cand un cuplu se cearta, macar unul dintre ei va avea un cadru in spatele unui geam pe care se improasca apa cu furtunul, pentru a se crea impresia de ploaie. Atfel, sugerandu-se ca natura vibreaza la sentimentele eroilor, la fel cum lacul vibra la sentimentele lui Eminescu. :) Ok, Emo-nescu pentru Saddler. Apoi, ma gandeam ca iar imi voi auzi colega de grupa spunand cat de inuman i se pare ca ne trezim noi cu noaptea in cap sa facem chestii pentru scoala. Oh, well.

Am ajuns intr-un final la facultate, toti aveam niste figuri obosite accentuate pe cearcane, care de care cu o poveste mai trista: una nu a dormit deloc azi noapte pentru a-si termina proiectul, alta tipa dormise vreo 2 ore si tot asa.

La seminarul cu pricina, don'soara Neamtu a ajuns la raport, profa imi verifica proiectul spunand "Uite, fraza asta e luata de la doamna profesoara de curs. Bai, nu aveti valori. Copiati totul". Nu am comentat pe loc desi faceam ca smiley-ul rosu de furie de pe mess, dar acum serios, nu m-am nascut analist financiar si ma folosesc si eu de materia predata la curs pentru a interpreta indicatorii calculati la o intreprindere. Mama ei de profa... pfoai...

M-am calmat eu, am plecat de la facultate ca nu se mai putea, dar oricum nu aveam nimic dupa si m-am dus in unirii sa imi iau bilet la B'estival pentru ziua 1, dupa cum am promis. Vroiam sa platesc si eu ca tot cetateanul european cu cardul, insa aparent ceva nu mergea. Acum, inca nu dadeam vina pe tipesele de la Diverta. Cardul meu expira luna asta, iar in portofelul meu stau unul langa altul si cel vechi, si cel nou, ambele pe acelasi cont. Daca nu merge unul, merge celalalt. Deci il dau pe celalalt, nu mergea. Am zis, na, se mai intampla, e fix perioada aia de la limita, hai ca ma duc sa incerc la bancomat. Am coborat 3 etaje (suna foarte dramatic si extenuant, dar de fapt am mers pe scara rulanta) si am reusit sa imi scot banii. Ma intorc, platesc biletul in cash si de acum sa incerce colegamea sa-si ia, tot cu cardul. Ea desi avea la alta banca, nici cardul ei nu mergea. Alti nervi. Numai ca ea avea la Banc Post, banca la care ne povestea tipa de la casa ca i s-a mai intamplat unei cliente sa-i fie taxat ceva de 2 ori si mai bine suna la banca sa vada care-i treaba. Bla bla, nimic interesant de aici cred. Pierdere de timp. Dar sunt asigurata pe viitor pentru B'estival, Chemical Brothers... si ma mai gandesc pentru Prodigy si Deep Dish ca totusi vin doi, amandoi.