Ganduri post-traumatice

Am terminat sesiunea. Prietenii mei de a 12-a acum sunt crizati, luni incepe bacul, pun intrebari despre admiteri, eu le tin discursuri moralizatoare. :)

Si pe fondul acestei intamplari, ma gandeam... Eu ce faceam anul trecut pe vremea asta?

Mi-am adus aminte ca 2006 nu a fost un an al socializarilor la mine, asa ca aveam momente in care scriam, mai ales in perioada bacului, intr-o agenda fiindca nu prea am memorie si eram sigura ca voi uita multe chestii in cateva luni. Am avut dreptate. :))

Ce faceam in luna iunie anul trecut? Pai, mergeam noaptea pe la prieteni sa mancam gris cu dulceata :)) Hmm, 10 in teza la mate dupa 4 ani de chin cu femeia aia. Hehe, numai amintiri placute. :) Apoi, bauta la fosta diriginta...

Da, da, ce amuzant (chiar deloc) cand la cursul festiv oligofrenul de diriginte imi gresise media la calcule si mi-a dat mentiunea 1 in loc de premiul 3. Cu multi nervi am luat un marker si am scris premiul 3 pe ea, fiindca tot liceul am avut doar mentiuni, iar eu vroiam macar intr-un an sa iau premiu. :)) Un diriginte atat de implicat si dedicat, ca ne gresise si numele pe diplome... cred ca era muci cand a calculat mediile si a scris diplomele. Ah, iar la cursul festiv avea un ochi vanat cred ca luase bataie de la toti elevii care-l iubeau. :)) Seara am avut banchetul care trebuia sa fie intr-o gradina, in jurul unei piscine, dar NORMAL ca ploua in ziua aia si ne-a inghesuit pe toti intr-o mica sala. Nimic spectaculos. Insa spre dimineata ne-am mutat intr-un local de langa liceul nostru, local al unui prof din liceu, care ne pusese la dispozitie absolventilor 2 butoaie de bere. Atat ne-a trebuit. Pe la 7 dimineata am inceput si noi sa plecam pe la case, dar baietii ramasesera la baut. Acasa, dupa 2 ore de somn nu mai puteam dormi asa ca m-am imbracat si m-am dus inapoi, la o bere, doua, trei. Pe baieti ii gasisem dormind cu capul pe masa si facand un calcul cred ca toti am dormit cam la fel de mult. :))) Au mai venit pe acolo si fluturasii de-a 9-a, sau boboci, anyway :))) si s-au facut muci. A fost amuzant. Ei erau machitori amatori, nu moldoveni adevarati. :))) Cam toata ziua aia am stat pe terasa, am baut bere mok, am ras, am povestit si a fost mult mai mijto decat tot banchetul pe care am dat un milion si ceva parca. Asta a fost sfarsitul vietii de liceu. It's all downhill from here, who knows? :) Sau cel putin asa parea atunci.

De la sfarsitul scolii pana la bac, am avut o saptamana libera in care aveam un program tare dragut. Ma trezeam la 9, imi beam energizantul si ma uitam la IN GURA PRESEI cu Mircea Badea. Apoi invatam, iar seara mai ieseam sa jucam ascunsa. Sau prinsa. 2 jocuri foarte agresive. Mi-am belit coatele in ultimul hal, un sold, mi-am rupt haine. Bine, nu va imaginati ca jucam prinsa cu copii de gradinita, ci cu colegii de clasa si era greu sa tii pasul. :))

A urmat apoi BACul, care pot spune cu mana pe inima ca a fost cea mai de kkt experienta din viata mea. Oameni care vin la bac ca la cumparaturi, oligofreni cu medii mai mari decat mine. Tin minte la romana, inainte de proba de scris, fusesera subiectele schimbate pe ultima suta de metri, fiindca se vindeau pe undeva prin bucuresti. Insa cu o seara inainte de proba in sine, eu le citisem pe net pe un forum dar puteam sa jur ca nu sunt adevarate. Trebuia sa scriem despre conditia intelectualului sau ceva de genul. Si eram cat pe ce sa ma apuc sa scriu Jocul Ielelor cand am citit mai bine si am vazut ca era dintr-un roman, nu de oriunde. Imi spuneam eu "Oh, thank god! Era sa scriu prost" Facand o paralela intre Bologa si Moromete in mintea mea, am gandit eu ca mai bine scriu Moromete ca il stiu mai bine, fara sa ma mai gandesc ca unu era taran intelectual si celalalt chiar era intelectual. Si uite asa mi-a tras 6-le de la romana in jos toata media... macar la matematica, placerea mea, luasem 9,75. :D Si, desigur, super amuzant cand stiai pe altii care spuneau "In pana mea, am facut tot Moromete", iar pe liste aveau 9 sau 10 la romana. La sport venise televiziunea locala sa filmeze, iar profii s-au gasit stergand liniile si remasurand, dupa ce multe tipe sareau peste 2 metri lejer, majoritatea fiind de alea scutite la sport, care mai mult de 1 metru nu ar putea sari.

Eh, diverse cretinatati la bac. Nu l-as mai da inca o data, asta e clar. Si chiar vorbeam cu fostii mei colegi ca macar in sesiune iti bagi picioarele. Nu iei un examen, dai restanta, asta e. Dar la bac e toata presiunea aia ca iti ratezi viata daca pici ceva. Nu stiu. :) Oricum si sesiunile sunt speciale in felul lor. Daca vrea un prof sa te futa la examen, pai asta e. E chiar foarte amuzant sa primesti in examene grila variante gresite. Da, stiu, te crapi de ras, nu alta. Sau sa lucrezi grile care de la teorie pana la variante isi pierd logica. La alte examene in care apar note din tot spectrul, stai sa te intrebi "Pana la urma care a fost sistemul de notare?" Un examen la care 60% din serie pica (stiu, stiu, la poli e mai grav), cand alte serii dau cu cartile pe masa examenul la aceeasi materie, iar la distribuire suntem luati dupa mediile finale. Ai crede ca nimic nu e corect. Dar a fi corect, inseamna a urma regulile, chiar daca sunt cretine. :)

M-am gandit sa denumesc postul "Ganduri post-traumatice" fiindca suna mai bine decat "Un an de la BAC". Oricum, nu sesiunile reprezinta trauma. :)) Si, mai jos, cartea mea preferata din liceu, care era noua cand am cumparat-o. :)