O zi pe an...

Ma trezesc azi dimineata. Nimic special. Ma duc la facultate (da, merg la facultate fiindca m-am saturat sa umblu dupa colege sa-mi imprumute cursurile). Ies din bloc, afara e innorat, iar chestia asta imi amplifica lipsa de chef.

Dar staaaaaai... ceva e schimbat. Ma uit in jur si observ ca doar barbati infrunta frigul pentru a-si plimba pekinezii. E ziua aia, 8 Martie, cand barbatii se simt obligati sa ia flori la fete si femei si sa nu le puna la treburi prea grele ca daca nu, primesc privirea aia sau... nu primesc nimic. ;)

Merg mai departe, ajung la metrou. Barbatii se dau la o parte sa intre fetele primele. Sa ma bucur si eu, ca de maine nu mai vad asta. Every man for himself! "Urmeaza statia Armata Poporului", Politehnica, Eroilor... dar normal ca se opreste in tunel inainte de Eroilor, nu e ca si cum m-as grabi. De obicei sta cateva minute. Ridic privirea si ce vad azi? Toate reprezentantele cliseisticului "sex frumos" machiate, aranjate... nu zic nu, mi-am luat si eu pe mine blugii aia noi. :))) In aer se simtea numai parfum. Eeee... sarbatoare.

Prin Romana toti barbatii se opreau la chioscurile cu flori, alergau, se agitau... saracii. La facultate m-am facut si eu cu 2 covrigi de la baieti, nu e rau... dar cel mai mult imi place la sarbatorile astea ca toata lumea e vesela. Apoi a iesit si soarele. Si eram si eu cuprinsa de veselie.

Ajung acasa, iar framiu deloc atins "Du-te si du gunoiul". Eh, am revenit repede cu picioarele pe pamant, de unde am plecat.


--------

Astazi, zi memorabila. Au citit si altii blogul in afara de mine. Si aparent m-a adaugat si pe mine cineva in blogroll-ul sau. Sa bem. :))