I find it kinda funny, I find it kinda sad...

8 ore pe tren au trecut ca in vis. Doar ca nu am dormit.

4 oameni intr-un compartiment cu 2 laptop-uri si 3 mp3playere. E ca o petrecere la cutie. Cum sa mai dormi?

Si chiar ma gandeam cum era mai demult, cand nu bagasera vagoane noi, cum ma chinuiam sa adorm pe fotoliile care scartaiau. Numai ca nu reuseam sa adorm, doar atipeam afundata in ritmul rotilor de tren si ma mai trezeam din cand in cand, apoi ma grabeam sa ma uit la ceas sa observ ca mai este mult de mers.

Insa acum avem si noi mp3playere, laptop-uri, altfel trece timpul. Chiar am avut timp pe tren sa ma uit la niste filme pentru care nu aveam timp de obicei. Am vazut The Illusionist. Dragut film. Oricum, eu traiesc cu impresia ca filmele se fac din ce in ce mai proaste, iar asta mi s-a parut ok. Nu e cel mai bun rol al lui Edward Norton, dar mi-a placut, insa Jessica Biel, oricat de promovata era la un moment dat, nu ma impresioneaza deloc.

In rest, nu am mai vazut nimic iesit din comun de data asta pe tren. Nimeni nu s-a batut, nu a fost supracontrol, nu au fost moldoveni prosti. Ah, si imi vin acum amintiri din excursiile prin tara in care trebuia sa schimbam vreo 3 trenuri sa ajungem pana la Moldovita, basarabenii care isi ascuteau cutitele, taranii care mancau slanina cu ceapa sau cersetorii care se taraiau neputinciosi si invalizi pe jos, iar cand ajungeau la capatul vagonului se ridicau si treceau in urmatorul.

Fiecare excursie cu trenul e o experienta unica, oricum, si nici o poveste nu se poate ridica la nivelul experientei reale.