Am plecat.

Dar ma voi intoarce.

-------------------------------------------

Spre mare am plecat. Pentru cei care nu au prins ziua mea imaginara la mare, postul este aici. Ma duc sa pun si eu un bronz, sa vad care-i treaba pe la Sunwaves si apoi ma intorc in Bucuresti. Nu prea am chef sa mai scriu, cred ca din cauza caldurii care ma impinge sa dorm si cate 13-14 ore pe zi din 24, dar ma abtin acum, ca sa nu pierd trenul de 5,30.

Paaaaaaaaa

Gabriel and Dresden @ Club Lite, Mamaia?

Pana mea, au mutat concertul la mare, langa petrecerea lui Carl Cox in aceeasi noapte cu Sasha si cu parada?

Nu e de ajuns ca nu pot mere weekendul ala la mare, dar mai trebuia si sa nu se intample absolut nimic in Bucuresti?

Am revenit la stadiul in care vara, Bucurestiul e mort. Macar vineri e lansarea filmului The Simpsons, cotat pana acum cu 9,3/10 pe imdb in urma a 1652 de voturi, deloc rau.

Totusi, e o chestie interesanta la Gabriel and Dresden Vs. Carl Cox Vs. Sasha Vs. Liberty Parade. E o segmentare clara si probabil nu vor fi prea multi figuranti pe la evenimente, ca doar e Liberty Parade in aceeasi seara. Dar toti aia care mergeau saptamanal in Studio Martin unde vor merge acum? Stau si ma intreb...

Dar nu vine el Danny Howells? Hehe... stau si ma holbez la albumul meu 24:7 de la Global Underground semnat de Howells si ma gandesc "I'll be there, Danny! I will!" :)))))

On my wishlist - Syphillis

Vine ziua mea... bine, mai sunt cam 3 luni... iar eu imi doresc Sifilis. Insa nu de oriciare, ci de asta:

Adorabil, dar din pacate, nu livreaza in Romania. Bine ca livreaza in tari cum ar fi Qatar... si ma refer strict la jucarie. :))

Can you...

... honestly tell me that Gabriel and Dresden will not play trancy stuff at their gig on 28th July at the Arenas? Or at least not that industrial kind that I hate so much?


Browsing through my Gabriel and Dresden folder on my computer, I'm re-listening their older mixes I once liked so much that I couldn't find it in me to delete. It seems like it all comes down to Essential Mixes. There's this EM from 2005 live from Miami that is simply madness... madness, I tell you! Back then and nowadays, as well. It ends up with Dirty Vegas - Days Go By that leads to this up-lifting track from Markus Schulz - Without You Near, on which G&D did a phenomenal work. The drama builds in the course of just 2,30 minutes, when it meets a dark voice singing "It's a little bit lonely down here, It's a little bit feign without you near" x2 and then the beats emerge. It is sublime. I can't tell you how many times I've listened to the last 10 minutes of the set, because a release wasn't available, but it gets me every time, a-ha.

Here I find myself today, 2 years later, listening to another great mix from them, just 8 days before their gig. Should I stay or should I go, I ask myself again... in this minimal age I am more than grateful when I come face to face with this kind of mixes that connect with me, rather than those cold, robotic sounds so fashionable these days.

I downloaded yesterday this G&D's set from House Nation HD, which you can download it here, along with some other sets featured on the show. It had me from the very first track, Junior Boys - In The Morning that is. Loving it. Just listening to it I feel like gliding through the electronic sounds and imaging myself in that happy place, singing along with that male-voice "Too young... we're too young in the morning." Leaves you hanging for a few seconds and then the beats run all over you, teasing you for another 4 minutes or so. And I'm sure that somewhere at the middle of the set you can hear Nathan Fake - The Sky Was Pink in the background or it might be something that resembles it. :) Now you listen to the set.

In my usual indecision, as some people pointed out, I am thinking to attend this gig, as I won't be able to go in that weekend at the seaside and if it's horrible, at least the entrance fee is only 20 RON.

So... why not?

The best of both worlds

Asteptam eu de prea mult timp sa imi apara pe blog un filmulet de pe youtube, incat astazi m-am gandit sa aprofundez problema lipsei acestuia. Mi se mai intamplase sa imi apara dupa cateva zile, dar acum trecuse prea mult. Intru in contul de pe youtube si ce sa vad? Intampinase erori, normal. Mai incerc o data sa postez, a mers, dar ceea ce vroiam eu, adica asta, nu merge incorporat in alte pagini si trimitea pe youtube, deci nu era bun, asa ca am pus the next best thing. :)

Scrisesem in postul initial, care nu a mai aparut, despre faptul ca inca mai gasesc piese frumoase pe net, piese care sa ma impresioneze si sa ma faca sa le ascult din nou si iar si tot asa. :) Cel mai reusit remix al piesei Coldplay - Talk mi se pare cel al lui Junkie XL, care a surprins foarte frumos 'the best of both worlds', atat sunetele acelea sintetizate care ma innebunesc pe mine, cat si feeling-ul pieselor celor de la Coldplay.

Linia melodica de la Talk este preluata, cu acord, din piesa Computer Love de la Kraftwerk, aparuta prin 1981 tocmai, cand experimentau baietasii pe sintetizatoare.

Chris Martin si-a dorit foarte mult sa foloseasca linia melodica in piesa sa, inlocuind sintetizatoarele cu chitara, iar pentru asta a trebuit sa le trimita o scrisoare celor de la Kraftwerk in care sa le explice, la nivelul de germana al unui copil de generala, cum putea si el, cine sunt Coldplay, ce fac, ce vor. Multi au fost surprinsi de raspunsul pozitiv, avand in vedere ca in vremurile bune doar François Kevorkian avea acordul de a le remixa piesele. Insa dupa 2000 cred ca s-au mai inmuiat putin la suflet, acordand si altor trupe permisiunea de a le mixa operele, cum ar fi Underground Resistance sau Orbital.

Oricum, o piesa chiar frumoasa de care nu ma mai satur, desi o ascult zilnic de 2 saptamani incoace.

In the future where will I be?
You can climb a ladder up to the sun
Or write a song nobody has sung
Or do something that's never been done

Tag, I'm IT again

Din cand in cand blogosfera imi pune sangele in miscare prin cate un tag. De fapt, Sahara Penguin face asta, fiindca ea ma tot taguieste, thanks by the way :). Din pacate, tagul trecut l-am sters, deoarece se antrenase lumea intr-o cearta fara sfarsit pe baza unei greseli gramaticale. Cata cenzura din partea mea, chiar foarte urat. Imi pare rau. Dar raspunsul la tag e aici. Hehe

Care credeti ca e cea mai tare inventie ever?

Paaaai, din dorinta de a spune ceva care (sper) sa nu mai fi fost si ceva fara de care eu nu as putea trai, raman la remindere. Nu am apreciat utilitatea lor pentru mine, pana sa imi fi pierdut telefonul. La scurta mea memorie, umblam cu post-it-uri, biletele, chestii care sa-mi aduca aminte unde trebuie sa merg, la cat, pe ce strada, la ce ora sa iau pastila. Mi se pare ca se consuma multa energie incercand sa retin atatea chestii, evenimente, zile de nastere, iar organizarea asta pe remindere iti face viata mai putin stresanta.

Acum as vrea sa aud de la Saddler, Cerno, Cookie si Roxana. Dar sa stii, Cerno, ca daca spui sintetizatoare esti foarte previzibil. Insa nu cred ca vei mai spune asta de acum. Iar Cookie probabil nu va spune ca ceaiul 'Somn linistit' e cea mai tare inventie ever... hehe :)))

Reviewing John Digweed

Cum mai multi prieteni ma intreaba de obicei dupa show-urile la care merg cum a fost, am obisnuit sa scriu mici review-uri pe blog, iar cand ma mai intreaba, ii indrum aici, fiindca e chiar frustrant sa ma repet de atatea ori si chiar nepoliticos sa dau paste din discutiile cu altii.

Pai cum sa fie la Digweed?
Ca la Digweed, nimic iesit din comun, sa iesi cumva de acolo fredonand vreo piesa tot drumul spre casa sau in genul, dar te prinde pe moment dansul si saritul.

Multimea a fost cum ma asteptam.
Dupa atatea veniri ale lui Digweed in Romania, multi au ajuns sa recunoasca numele pe postere si realizeaza ca e un eveniment care cere prezenta, chiar daca ei nu sunt fanii genului. Apoi, ca sa fiu in ton... gen cativa tripati, unul era chiar interesant, cu o freza gen minimal meets emo meets The Cure + cativa pe care i-am recunoscut din Martin sau din urma cu o saptamana de la Villalobos b2b Luciano.

Din ciclul tot timpul primesc chestii mok pe la concerte, cum ar fi whiskey, apa, de data asta am primit o acadea. Hehe :)

In rest, mi-au trebuit cam 50 de vodka, 2 beri si 2 energizante sa simt muzica lui Jimmy van M si sa ma prinda ritmul. Apoi, tare ma mai enervau aia care se bagau in mine si bagam un stil de dans mai agresiv. Pai cum... adica atata timp cat eu nu ma bag in viata lor, ce se baga ei in a mea, nu inteleg...

Dar daca va intrebati totusi cum a fost la Digweed, desi pana acum, probabil multi au ajuns macar o data sa-l vada, ascultati un Transitions si e cam aceeasi chestie, numa ca la concert e alta atmosfera si incepi sa dai din cap, apoi din picioare, mai ridici si mainile si nici nu iti dai seama cand dansezi in ritm. :)

Urmatoarea statie: Veteranilor

Merem la Digweed.

Back and mean

Sa incep cu inceputul. Sambata dimineata am avut examen. Dupa 2 saptamani de frecat menta, am spus vineri sa ma apuc de invatat pana la urma. Am inceput eu, dar invatatul asta ma tot impingea la diverse pasiuni de-ale mele necunoscute pana acum, cum ar fi placerea de a ma uita la televizor, de a face curat in casa, placere pentru orice altceva, numai invatat nu. Mai o ora de invatat, mai una de frecat menta... asa s-a facut 4 dimineata, aproximativ ora mea de somn. Am spus "hai sa ma culc", sa dorm 2 ore pana la 6 cand ma trezesc sa repet cele invatate, asa ca dinainte de examen. Ma pun eu prin pat la 4, insa tot stresul ca am numai 2 ore la dispozitie, hai adormi, hai adormi... m-a facut sa ma intorc de pe o parte pe alta vreo doua ore, cand am renuntat la somn si m-am dus sa beau o cafea.

Examenul a trecut cu bine. Am ajuns acasa si am spus ca pfoaaai, cat talent voi baga in somn pana diseara... insa normal ca am uitat sa imi pun mobilul pe silent si dupa jumate de ora de somn a inceput sa sune. Nu am mai putut dormi de atunci. Am baut o cola, mi-am facut bagajul, mi-am gasit ocupatie.

S-a facut seara. Deep Dish Vs. Villalobos b2b Luciano. La Deep Dish nu am gasit cu cine sa merg, toti plecati pe acasa si la dracu, totusi! nu vin asa des amanoi, dar am luat drumul festivalului cu seara minimalistica, unde mergeau si niste prieteni, era si mok. Sa nu resping ideea inainte de a incerca. :)

Un cort de nunti amplasat in parcul Politehnicii a adunat, mai bine decat in oricare seara de la Martin, o gaaaasca de tineri incaltati in Convărşi si Vans, cu creste oxigenate si breton tuns pe diagonala la milimetru sau ochelari de soare in stilul "Oh, shit, the police is in town!!!" care sa le ascunda privirile nefocalizate. Ii stiam pe multi din vedere de la weekendurile de pe vremea cand obisnuiam sa merg saptamanal la Martin. Totusi, era unul pe care il vedeam saptamanal in fata pupitrului dand din coate, dar pe la eveniment nu l-am reperat. La un moment dat, inauntru era un tip care dansa la bara si simtea nevoie sa ne povesteasca cat a luat el in seara aia. Toti simt nevoia sa dea detalii de genul, de parca m-ar interesa...

Apoi, la inaltimea mea, mi-era frica ca printre atatia datatori din coate sa nu iau si eu vreun cot in fata. Chiar serios, stilul asta de dans nu se invecheste? Nu ma omor dupa minimal, dansez si eu, dar totusi ritmul ma prinde in alte pozitii, nu cu coatele pe sus tot timpul.

Ora 1 a prins populatia cortului la iesire. Pana atunci, toti se ingramadeau la aer pe un 10 metri patrati langa toalete. Apoi, la 10 ron doza de Tuborg, si eu asteptam sa ies afara sa beau. Picnic in parc la Poli. :)

Nu pot spune ca mi s-a parut chiar super tare seara, pentru ca nu ma omor dupa genul asta de muzica si chiar sunt de parere ca e facuta pentru a fi ascultata acasa, nu pentru dansat. Insa a fost fun ca locatie noua, visuals mijto, organizare ok si bodyguarzi nu prea scarbe. :) Si chiar nu stiu cum am ajuns tocmai eu in primul rand. Nici macar nu imi plac in mod special Villalobos si Luciano. :))

Totusi, pe la 4 si ceva mi-am luat talpasita, desi inca nu se terminase si ar fi mers de un after, dar am trecut pe acasa sa-mi iau bagajul sa prind trenul de 6 spre casa. Cand imi asteptam taxiul, a venit un tip la mine, care avea ca wallpaper pe tel imaginea care o aveam imprimata pe tricou, tricoul luat de pe Threadless la care am asteptat vreun an sa se reprinteze. Doresc sa mentionez ca si eu am imaginea ca desktop pe calc de muuult timp. Tipul ma intreba daca merita sa si-l ia si el si nu m-am gandit pe moment, dar normal ca merita, adica mie mi-a schimbat complet viata de cand am tricoul ala... vin tipi sa ma intrebe de el in club, it's like a social must-have. :))) Glumesc.

Revenind la povestit, a fost o reala experienta ca praf de oboseala, dupa 2 nopti nedormite, mai multe beri si 10 min pana la plecare, sa fug cu rucsacul in spate prin gara pana la linia 7, pana la al treilea vagon in ordine descrescatoare de la al 11-lea sau zona E cum scria pe bilet. :))) Dupa ce m-am urcat si am ajuns la locul scris pe bilet, nu puteam totusi sa nu ma intreb daca e trenul bun sau sunt eu prea praf sa nimeresc bine. Dar era bun, am ajuns acasa, am dormit deja vreo 7 ore, nu stiu, acum sunt intr-o pauza de mancat si ma voi baga inapoi la dormit cu talent.

Aaaaah, ce frumos e sa dormi.

---------------------

Dar sa pun si niste poze de la eveniment:

The Bright Lights of Threadless.

Hehe. 7 de la KISS 7 Festival, evident.

Tra la la.

Erau pe acolo. Nu-i cunosc, dar am poze cu ei. :))

Mister Villalobos feeling it.

Nice visuals.

You know the guys: Raresh, Luciano & Villalobos.

Moving on from France to England

Mi-a aparut deja primul interviu pe FOEM, cu mici modificari, aici.

Primul dj pe care l-am avut a fost L'embrouille si desi nu am facut la viata mea franceza, la cate search-uri am dat dupa el pe google, myspace etc, am ajuns sa pot scrie l'embrouille si cu ochii inchisi. Tipul e un dj francez de dormitor, care in viata de zi cu zi e manager de risc, pune minimal mostly si nu prea stie engleza. A fost o reala bucurie sa incerc sa imi dau seama ce vroia sa spuna in raspunsurile sale. Oricum tipul pare destul de implicat in scena netlabel si promoveaza tineri producatori, ceea ce e de apreciat. Pentru fanii minimal mixurile lui sunt pe aici. Bine, mai pune si alte genuri, no worry. :)

Urmatorul interviu am acceptat sa il fac tot eu. De data asta, multumesc lui Dumnezeu, am dat peste un dj londonez, care stie engleza (of course, that's a given when you live in England) si nu pune minimal. E mai mult pe electronica, chill out, stuff like that. Il cheama audioglider si i-au trebuit doar 44 de ani sa devina cunoscut. :))

In calitate de producator, a aparut pe Global Underground 30 a lui Nick Warren cu piesele Whiskers si Zusammenallein, 2 piese care sunt destul de dragute, motivationale si implementeaza o atitudine pozitiva in tine.


Dar asta nu e tot, a mai aparut si ca dj pe Global Underground Mixed, cu un remix la piesa Sissy - I see you, care pe album se numeste So Long.



Acum, muzica tipului asta chiar imi place, dar culmea este ca nu prea imi vine ce sa il intreb. Am pana acum vreo 3 sau 4 intrebari pregatite. Dar ma voi gandi mai intens. Tra la la, la la. :)

On a lucky strike

Poate ca voi, prietenii mei de-a 12-a, ati terminat bacul si va bucurati dupa cum vad din statusurile voastre, dar eu, bunii mei prieteni, am castigat o invitatie pe toata perioada festivalului KISS 7 Festival din marinimia baietilor si fetelor Metropotam.

Se pare ca anul acesta iau la rand toate festivalurile din Bucuresti. Si nu imi pare rau.

Sa vedem programul... Villalobos, Luciano, not my thing. Dar am prieteni care merg, so... poate. Digweed, in schimb, yup yup. Vreau sa merg. Sa vad daca gasesc cu cine. Jimmy van M suna de asemenea bine. Si seara cu filme pe teme clubbing ma tenteaza.

Acum normal ca la fiecare chestie mok there's a catch. Fix in saptamana asta trebuia sa merg pe acasa ca n-am mai dat de cateva luni si cred ca se intreaba ai mei cum mai arat si in ce parte mai am tepii. Voi trece cateva zile. Vad eu. Ma descurc.

Incep sa scriu. Nu stiu despre ce.

Desi am doar 3-4 luni in blogosfera ma uit la posturile anterioare sa vad despre ce am scris pana acum, fiindca nu am deloc inspiratie sa mai postez. Desi e cam ciudat, acum ies mai des pe afara. Ies aproape zilnic la bere. Nu am rabdare sa mai stau in casa, fac drumuri dintr-o camera in alta. Si totusi nimic nu ma impresioneaza, nimic nu ma afecteaza si nimic nu ma inspira.

Observ ca avansez pe zi ce trece in clasamentul blogurilor de pe statistics si asta probabil pentru ca am scris despre cokelive si b'estival lately.

Am terminat demult sesiunea dar ceva m-a mancat in fund sa ma inscriu la mariri. Nu inteleg de ce si nu voi mai face asta in viata mea. La una nu m-am dus pentru ca mi-era scarba sa invat din nou aceeasi carte de 500 de pagini. Pentru urmatoarea voi invata fiindca ma duc. Dar vreau sa ajung la mare. Trebuie sa ajung. Eu ce fac aici? Uof.

Nu am ajuns inca anul asta la mare. E trist tare. Si tot timpul intervenea ceva: ziua cuiva, nu aveam bani, ma manca constiinta, aveam examene, nu aveam cu cine, erau festivaluri. Intotdeauna e ceva. La sfarsitul lui iulie merg sigur. I won't take NO for an answer. Nu am mai fost de 2 ani pe bune la mare. Am trecut anul trecut vreo 2 weekend-uri dar nu prea am vazut marea.

Vroiam sa imi adun pretenii sa facem ceva anul asta, dar una prefera sa mearga cu parintii sau cu prietenul, alta nu vrea sa-si dea salariul de pe o luna pe cateva zile la mare, altu pleaca in italia, altu vrea in august... cu sau fara ei, eu voi ajunge la mare acusi. Imi bag picioarele.

Pana atunci ma uit pe peretele din fata, acelasi perete imaculat de alb ca ma enerveaza si imi imaginez...

Merg mult pe jos cu rucsacul in spate pana imi gasesc camera unde sa stau. Imi pompeaza picioarele de durere si caldura, asa ca merg direct spre mare, imi scot adidasii si imi bag picioarele in apa. Soarele arde, dar apa e rece. Valurile se retrag si atrag cu sine fire de nisip printre degetele mele. E o senzatie placuta. Mai vine un val si imi acopera partial degetele cu nisip. Din nou se retrage, din nou o senzatie placuta. M-am racorit. Imi dau jos hainele si raman in costumul de baie. Ma dau cu crema de plaja si ma intind pe prosop. Cred ca am stat prea mult in soare fiindca mi se pare ca sfaraie crema pe piele. Inca nu e 13,00 si e ok sa stai la soare. Nu mai rezist si ma ridic de pe cearceaf cu o singura destinatie: apaaaaaaaa. Intru putin cu gleznele si e foarte bine. Temperatura mai scazuta a apei face contrast cu temperatura din aer. Mai intru putin, am ajuns pana la genunchi. Pare atat de rece, nush de ce. Mama lor de copchii de langa ca se joaca cu mingea si m-au stropit din cap pana in picioare. Nu ma asteptam la asta. Dar m-am obisnuit cu apa macar si intru pana la capat. Aaaaaa... nu mai ies niciodata. Baga-mi-as totusi picioarele in copchiii de langa ca daca nu inveti sa folosesti mingea aia jur ca ti-o sparg! Iarasi m-am enervat fiindca m-au stropit si imi intrase apa sarata in ochi. Ok, hai sa fac ceva pe aici cause I would look stupid just sitting there in the water. Sa inot nu stiu... hai ca fac pluta. Da, fenomenal... au mai trecut cateva minute. A inceput sa mi se increteasca pielea, asa ca hai ca ies din apa. Stau pe mal si bate briza. Imi da o senzatie placuta de racorire. Hai ca s-a facut 13,00, sa merem si noi sa mancam. Imaginatia mea nu concepe nici un meniu acum, fiindca nu mi-e pofta de nimic, tocmai am mancat. Sa spunem ca bem o bere. Fast forward. E 17,00. Inaltimea umbrei mele imi intrece propria inaltime. Da, stiu... orice intrece asta. E safe de stat la soare si chiar nu vreau sa ma mai ard. De la soare, evident. :) Dau putin slipul mai jos si vad urma de la el. M-am bronzat ceva. Placeeee la mare. Dar ma uit in jur si tot la calcul meu din Bucuresti sunt.