Somebody really wants me out of here

***
Tin minte ani in care ma rugam sa pice din cer cate o super-oferta sa pot pleca din tara. Intre timp, am ajuns prin multe tari si orase, insa inainte de astea eram tare disperata sa ies din tara si ma rugam de ai mei macar sa ma duca in Republica Moldova, care e foarte aproape de Botosani. Ne, n-am ajuns nici pana acum acolo, dar inca mi se pare amuzant pana unde putea duce disperarea mea.

Acum, incep sa ma gandesc serios la faptul ca poate nu am ce cauta pe aici in weekendul asta (bine, in afara de experimentul lui framiu de a supravietui 2 zile doar pe bere) din moment ce am primit 2 oferte pentru aceeasi perioada in mai putin de 2 zile.

Prima - concert Oasis la Viena unde am inteles ca trebuia sa imi cumpar doar biletul de avion, fiindca renuntase cineva. Ma rog, la astea se adauga evident cheltuieli cu mancare, distractie, briz-briz-uri.

A doua - un Youth Exchange cu plecare joi si intoarcere luni, in Pesaro, Italia. Aici as fi platit partial transportul doar.

Dar ambele ar fi insemnat sa intru in banii pe care ii tot adun pentru Madrid. Come ooooon, Madriiid, right? Like... H&M, Pull and Bear, Bershka, Zara, Pimkie (de unde mi-am luat pantalonii rosii, Plescule, I know you love them).

Come ooooon, Madriiiid, unde merg cu prietenii mei, nu cu nobodies. We're gonna get wild, guys! :D

Plus ca ar fi insemnat sa pierd 5 zile in care as putea sa citesc pentru licenta, sa redactez primul capitol, sa mai scriu o scrisoare de intentie pentru aplicare la master, sa mai lucrez pentru IELTS (care bate la usa). Uh, chiar ma simt presata de timp zilele astea.

Stiu ca in general am un bulan cat carul, iar asta ii enerveaza pe prietenii mei la culme, insa ma gandesc ca sansele vor mai veni. Si amuzant este ca tot timpul vin. Enervant este, totusi, ca multe dintre ele nu vin in cel mai bun moment si mai stau apoi cu inima indoita ca am dat cu piciorul la o super-sansa.

Eh, dar mai vin si alte ocazii... :)

Later Edit: Ma gandesc ca asta ar putea fi inceputul pentru Final Destination 4. Daca se intampla sa ma calce o masina sau sa ma atinga un meteorit, doar pentru ca am ales sa raman weekendul asta in Bucuresti? Brrr... :P

Spanish phrasebook

***

Hello/Hi (informal)

Hola (OH-lah)

My name is ______

Me llamo ______ (MEH YAH-moh _____ )

Nice to meet you

Encantado/a (ehn-kahn-TAH-doh/ehn-kahn-TAH-dah)

I am ______

Yo soy ______ (YO SOY ______)

How are you? (informal)

¿Cómo estás? (KOH-moh ehss-TAHSS?)

Fine, thank you

Muy bien, gracias. (MOOEY BYEHN, GRAH-thyahss)

You're welcome

De nada (DEH NAH-dah)

I'm sorry

Lo siento (LOH SYEHN-toh)

I can't speak Spanish (well)

No hablo (bien) español (NOH AH-bloh (BYEHN) ehs-pah-NYOL)

A beer/two beers, please.

Una cerveza/dos cervezas, por favor.

Where is the toilet?

¿Dónde está el baño? (DOHN-deh ehss-TAH EHL BAH-nyoh?)

How much is this?

¿Cuánto cuesta?

Do you accept credit cards?

¿Aceptan tarjeta de crédito?

I don't understand

No entiendo (NOH ehn-TYEHN-doh)

I haven't done anything wrong.

No he hecho nada malo. (NOH eh eh-choh NAH-dah MAH-loh)

Please, there has been a mistake.

Por favor, hubo un malentendido. (pohr-fah-VOHR oo-boh oon mahl-ehn-tehn-DEE-doh)

It was a misunderstanding.

Fue un malentendido. (FOO-EH oon mahl-ahn-tehn-DEE-doh)

Where are you taking me?

¿Adónde me lleva? (AHDOHN-deh meh JEH-vah?)

Am I under arrest?

¿Estoy arrestado/a? (ehss-TOY ah-rrehs-TAH-doh/dah?)

I confess.

Yo confieso (yoh con-FI-EH-so)

Have a good day

Que pase un buen día (keh PAH-seh un BWEHN DEE-ah)

Goodbye

Adiós (ah-DYOHSS) / Hasta luego (AHS-tah LWEH-goh)

***

Madrid, 7-10 martie 2009

O poveste in desfasurare

***
Astazi am chef sa scriu. Vreau sa va povestesc despre cardul meu de la Banca Transilvania.

***

Episodul 1.

Se facea ca eram in luna decembrie a anului trecut intr-un team building la Sibiu (magic oras, mai ales de sarbatori). Vineri seara, vrand sa iesim cu totii in oras, m-am verificat eu prin buzunare si am zis ca ar fi cazul sa imi scot bani de pe card. Acum, trebuie sa mentionez ca aveam acel card si acel PIN de aproape 2 ani, mai aveam cateva luni si trebuia sa il innoiesc. Cu toate astea, sub starea mea euforica data de pastile (doar de gripa) incep sa PIN-uiesc eu acolo: 5-5-9-9. PIN incorect. Hai ca stiu. 9-9-5-5. PIN incorect. Hai, mai, ca era ceva de genul asta. 9-5-9-5. Card retinut. Huh, nu m-am gandit la asta. Hmm... interesanta situatie. Sunt in Sibiu si nu am bani.

Eh, inainte sa vi se faca mila de mine, va linistesc totusi spunandu-va ca mi-a imprumutat cineva bani, cazarea si masa erau platite deja, dar oricum, e najpa sa ramai fara card si fara bani. Ca de final de episod, va anunt ca PIN-ul corect era 5-5-2-2, iar asta mi-am adus aminte de abia dupa vreo 2 saptamani. :)))

Episodul 2.

Peste cateva zile am ajuns in Botosani cu ocazia vacantei de Craciun, numai bine sa merg la banca emitenta sa depun o cerere sa imi recupereze cardul, sa il trimita in Bucuresti, orice numai sa reintru in posesia lui. Acolo, o tipa mi-a spus "aaaah, no problem", il anulam si emitem altul, ca dureaza mai putin. Ok, super. Asta a si facut, am primit un card nou. Povestea merge mai departe.

Episodul 3.

Aparent am o problema in a retine serii de 4 cifre. Noul meu card a venit cu PIN-ul 5-2-7-0. Uuuh, atat de complicat incat trebuia sa umblu cu foita dupa mine tot timpul. Intre timp, viroza din Sibiu revenise, de aceasta data cu conjunctivita si hemoragie subconjunctivala si aveam disperata nevoie de medicamente. Ajung la o farmacie, cer treburile, dau cardul, scot foaia si NUUUUUU! De cat frecasem foaia aia, se innegrise portiunea cu PIN-ul si nu se mai intelegea nimic din el. M-am consultat pe acolo cu farmacista, am incercat noi vreo 2 variante, insa de aceasta data m-am oprit doar la 2. Nu puteti spune ca n-am invatat nimic dupa faza de la Sibiu, da? :)

Din fericire, programul la banca inca nu se incheiase si am putut sa imi scot bani cu buletinul pentru a-mi lua medicamentele. Zilele au trecut, ma gandeam sa fac cerere sa imi schimb PIN-ul, pana cand intr-o seara rade Ionut de mine ca nu pot retine nici macar 5-2-7-0. Nu stie el, dar in mintea mea era ceva de genul "5-2-7-0. A-HA!" :)))) Iar astfel am reusit sa retin PIN-ul pentru urmatoarea luna.

Episodul 4.

Inceputul lui februarie. Deja trecuse mult prea mult timp de cand ma bucuram de cardul meu de la Banca Transilvania. Incerc intr-o seara sa imi scot bani - "Cardul dumneavoastra nu este in baza de date". Ma gandeam eu ca trebuie sa fie vreo eroare temporara a bancomatului si am mai incercat de cateva ori in urmatoarele zile, chiar si la alte bancomate, dar acelasi mesaj. Pana cand vine Ionut cu ideea sa incerc la alta banca. ING. Bag cardul, introduc PIN-ul (din memorie, ha!), aleg suma siiiii... cardul dumneavoastra a fost retinut. Contactati banca emitenta. Oh come ooooon! (ganduri urate in directia lui Ionut) . O seara in club fara bani.

Episodul 5.

Si s-a facut luni, ziua in care trebuia sa recuperez the god damn card. Ma duc la ING cu buna ziua, sa vedeti, cardul meu de la BT are o problema si a fost retinut de unul dintre bancomatele dumneavoastra, am venit sa il recuperez sa vad la banca mea ce are. Tipa cu care vorbeam nu avea o treaba, nu o interesa catusi de putin problema mea, ci daca vreau sa imi fac card la ING. Eu continuam ca am foarte mare nevoie de card. Ea ma tot intreba daca stiu fenomenalele comisioane ale lor sau super-oferta pentru studenti. Da, le stiam, insa eu doar vroiam cardul. Ea continua ca vai, dar stiti ca ING e singura banca din Romania care ofera dobanda la contul curent? Don't care about that, lady! I want my card back! Ea de acum nu intelegea de ce tin atat de mult la cardul meu Banca Transilvania si imi povestea in continuare despre cat de cool e ING bla bla. Intr-un final am reusit sa imi recuperez cardul, nu prea ii durea pe ei daca e al meu, daca l-am furat, nimic, nu vreti sa va faceti card la ING?

Episodul 6.

Peste 15 minute am ajuns la banca mea sa imi rezolv problema cardului. Cateva telefoane mai tarziu si aflu ca cei din Sibiu mi-au gasit cardul si au depus si ei o cerere de anulare, ceva de genul, cumva ca exista un conflict intre cardul meu vechi si cel nou. Ok, ce facem acum? Emitem un al treilea card, evident.

Incredibiiiil... si toate astea au pornit de la 5-5-2-2.

VA URMA Episodul 7. (doar daca se mai intampla ceva interesant)

Keep on lovin'

***

Am ajuns sambata si in Ghent. Un orasel foaaaaarte frumos, dar din pacate nu am prea apucat sa vad foarte mult din el, cum nici din Bruxelles nu am vazut foarte mult actually, dar am apucat sa imi conturez o idee. :) Ne-am dat jos din tren si am trecut de rondul garii, in care nu va puteti imagina cate mii de biciclete erau in acel moment. Organizatorii evenimentului sfatuisera oamenii sa nu vina cu masina la eveniment, ci mai degraba sa o lase la gara de unde se putea lua gratuit tramvaiul pana la festival. Insa in Ghent localnicii sunt biciclisti prin desavarsire si imi inchipui cum au venit omuletii cu bicicleta pana la gara in masa ca sa ia tramvaiul. :)

Anyways, dupa o masa printr-o bomba de restaurant mexican cu meniu la super-oferta, ne-am facut incalzirea cu Jager-ul luat din duty free si am luat tramvaiul 1 pana la Flanders Expo unde se tinea... trebuie sa stiti deja... pam pam pam...


I Love Techno a fost pentru mine festivalul perfect din punct de vedere al line-up-ului, al organizarii si al atmosferei. A devenit modelul ideal la care voi raporta orice alt festival la care voi mai participa de acum incolo. O singura problema am avut, cred ca sunetul putea fi ceva mai bun, dar in rest absolut totul a fost 110% ok. :)

La 18,30 s-au deschis portile si fiind destul de aproape de intrare nu ne-a luat mai mult de 5 minute sa intram in cladire (spre deosebire de experienta cu Fabric unde am stat la coada vreo 2-3 ore). Mi s-a parut destul de clean tot procesul, nu mi-am luat coate in burta si nici nu au dat peste mine oameni disperati. Pana la urma ajungeam cu totii in acelasi loc, insa nu mi-as fi dorit sa fiu mai prin spate. :)) Odata intrati, trebuia sa trecem prin mai multe filtre dupa care chiar nu mai aveai unde sa te impingi cu nimeni, garderoba fiind si ea impartita pe sectoare.

Dupa ce am trecut peste toate formalitatile, festivalul putea incepe. 5 camere colorate unde se tineau concertele + Switch Video unde puteai urmari transmisiuni de la concerte + the Chill Out Room cu Nokia Trends Lab.

Muzica a inceput odata cu Matthew Hoag la 19,00. Nu am fost sa-l vad, fiindca l-am prins si in Romania, dar ziceam si eu asa. :)) Dupa ce ne-am cumparat tichete pentru bautura (FIY Cola & berea erau cate 2 tichete, iar Red Bull 3), ne-am asezat la coada asteptand inaugurarea Orange Room unde trebuiau sa apara Ed Rec Allstars, as in Ed Banger family, as in Busy P cu Mehdi, Justice, SebastiAn, Uffie, Feadz. Surprinzator pentru un festival de o asemenea anvergura, dar am stat prin primele randuri. Cu toate astea, nu si-au facut aparitia toti cei mentionati, insa a fost ok de incalzire.

Dupa o ora de Busy P mostly, am ramas in aceeasi camera pentru Birdy Nam Nam. Desi i-am mai prins si la Bucuresti, am considerat ca merita vazuti si a doua oara, fiindca nu sunt genul de artisti care sa aiba un set predefinit si sa schimbe doar locul in care dau play. Ne ne. Au mixat superb ca de obicei, au fost receptivi la public si au rupt stilul. :) Link 1 (Abbesses la calitate buna) and Link 2 (mijto de la min 1,25).

Dupa Birdy Nam Nam, am schimbat Orange Room pe Blue Room pentru Hot Chip. Live-ul lor a fost excelent, la fel de tare precum e si ascultatul albumului acasa, referindu-ma la faptul ca ei improvizeaza de obicei pe scena, iar rezultatul a sunat foarte bine, chiar daca piesele erau putin diferite de original. :) Link 1 (I *heart* Ready For The Floor, bad quality though) and Link 2 (No Fit State).

In continuare, cred ca am stat cam la 30 de minute din Digitalism, 30 de min dintr-un set de 2 ore, dar deja era prea mult pentru mine dupa 3 ore si ceva de dans, asa ca am pornit spre testarea Nokia Trends Lab, unde erau canapele si apa mok. :D Imi pare rau ca nu am stat la tot setul Digitalism, ma uit si eu acum pentru prima data la filmulete de pe youtube odata cu voi si nah... scuza mea este ca trebuia sa imi recuperez energia pentru Underworld, ca tot i-am pierdut in Romania. Uf... Link 1 (bad quality, but it looks like they had a blast :), Link 2 (Blue Monday - New Order), Link 3 (Bloc Party - Banquet).

Cum spuneam, am continuat cu Nokia Trends Lab, unde i-am gasit pe cei de la Booka Shade. Ei erau programati si la Blue Room, insa cred ca setul din camera de Chill Out a iesit mult mai tare. In primul rand, mixau de pe un Nokia Xpress ceva, iar in al doilea rand, mixau piesele trimise de public prin Bluetooth, iar selectia va dati seama ca a fost destul de variata si nici nu stiam ca au atat talent la mixat, mai mult am ascultat productii proprii. :)

In drum spre cumparat bere, am trecut la un moment dat pe la Merchandise, unde erau niste tricouri mai mult decat grozave, dar cu preturi de la 20-30 de euro in sus. Am zis pfff, nu as da atatia bani pe un tricou decat daca i-as gasi pe jos. Si dupa cum povesteam intr-un post anterior despre ceva legenda urbana din Milano cu norocul, actiunea chiar a mers si am gasit pe jos 20 de euro cu care mi-am luat un maieu cu sigla ITL. Pe langa asta, am gasit si tichete cu care am baut si mancat mok (btw singura mancare pe care puteai sa ti-o procuri toata noaptea erau cartofii prajiti :))) ). Iar pe langa aceste 2 lucruri, am gasit si o pereche de ochelari de soare gen Wayfarer. Asta nu a fost prea greu, cum a fost prima oara in viata mea cand am vazut atat de multe perechi de genul asta la un loc. :))

Cred ca ne-am ridicat de pe canapea cu vreo jumate de ora inainte de a incepe Underworld in Red Room. Am trecut si pe la baie, nu putea sa fi luat asta foarte mult, dar cand am ajuns in fata camerei... am ramas uimita de ce coada era si aveam emotii ca s-ar putea inchide usile inainte sa intram noi, but thank god! we got in. :)) Underworld... ce sa va spun despre Underworld? They've been around the block for some time now and they're still rockin' it. A fost superb. Cred ca show-ul lor a facut tot festivalul. Pentru mine, cel putin, a fost petrecerea ideala, cum imi imaginam dintotdeauna ca ar trebui sa arate un party techno. M-a rupt in bucati intr-o ora si jumatate cu prestatia lor, iar punctul culminant (din nou, pentru mine) a fost Rez-Cowgirl. Aaaaaa! Link 1 and Link 2 (Born Slippy).

Un moment de odihna si ne-am pornit spre Justice care urmau in Orange Room. Dar sa-ti bati copiii, nu alta, camera era inchisa cu vreo 20 de min inainte de the actual gig. Cam jumate de ora am privit show-ul de la departare, insa s-au deschis portile la un moment dat si tot i-am prins vreo ora. La Justice chiar a fost macel, atat de multa lume incat chiar cred ca aura mistica nu era data de fum ci de aburi si mai si cadeau stropi de pe tavan. Justice a fost real nice si a avut o selectie de piese foarte tari, pe langa ale lor. Mi-ar placea sa ii prind intr-un party la Bucuresti unde sa ma duc special pentru ei cu energia la maxim. Cea mai mare surpriza pentru mine a fost sa aud in setul lor Prodigy - No Good. Nu stiu daca o "invart" de fiecare data, dar a fost tare momentul, m-a realimentat cu energie. :) In rest, D.A.N.C.E. si We Are Your Friends pe live, what could you wish more? Link 1, Link 2 (We Are Your Friends)

Dupa Justice a urmat SebastiAn, care a mixat frumos frumos si el, daca m-a facut la 5 dimineata sa sar ca dementa pe acolo. Link.

Nu zic ca selectia noastra de concerte a fost cea mai buna posibil, dar pur si simplu am vrut sa ajungem la cativa artisti neaparat si sa ne mai odihnim putin pe langa pentru urmatorii. Imi pare rau ca nu am stat la tot setul Digitalism sau SebastiAn, imi pare rau ca nu am intrat de la inceput la Justice, imi pare rau ca nu am prins party-ul Contakt (sunt destul de exclusiviste), ca nu i-am vazut pe: Audion (as in Matthew Dear), La Riots, Boys Noize, DR. Lektroluv, Matthew Hoag, Pierre (eram usor curioasa)... ok, imi pare rau ca nu am vazut tot.

Mult am mai scris astazi, m-am decis sa povestesc toata excursia pe blog ca sa nu trebuiasca sa povestesc atat de mult de fiecare data cand ma intreaba cineva si nici sa imi plictisesc prietenii. :)

Dupa aproape 10 ore de petrecut la I Love Techno, am luat calea tramvaiului unde totul era foarte bine organizat ca si pana atunci. Se formasera cozi, iar politistii dadeau drumul la exact atatia oameni cati incapeau in tramvai, fara sa mergi ca la noi dimineata spre work. In gara am luat primul tren spre Bruxelles si ne-a fost foarte usor sa plecam din Ghent, cum aveam bilet dus-intors. La casa de bilete cozile erau infernal de lungi, iar la noi biletul de intors a fost luat din greseala, fiindca ne intrebase tipul de la ghiseu daca vrem, nu o gandisem in avans. Stia el ce stia. :)) Iar trenurile erau suplimentate cu o tona de vagoane. In Romania nici dupa a 15-a editie a unui festival de o asemenea anvergura nu s-ar prinde sa faca asemenea chestii. Ajunsi pe la 6 si ceva la hostel am zis sa mai rezistam inca putin pentru a lua micul ala dejun mok de care aveam parte in pretul biletului.

Duminica, Bruxelles.

Luni, Bruxelles - Milan - Bucharest.

Sper ca nu v-am plictisit. Keep on lovin' ! :)

Tourist in Bruxelles

***

Dupa o noapte petrecuta pe strazile din Milano, easyjet-ul ne-a dus de pe Malpensa pe aeroportul international din Bruxelles. Iesind doar un weekend din tara si trecand prin 4 zboruri & 3 aeroporturi, ne-am gandit ca am plati prea mult pentru bagaje de cala, asa ca am mers fiecare doar cu un rucsac in spate, chestie care a avut avantaje si dezavantaje. Oricum, din acest punct de vedere, easyjet-ul e cea mai tare companie aeriana, fiindca nu are limita de greutate pentru bagajele de mana, atat timp cat incap in spatiul de bagaje de deasupra capului.

Vineri dimineata, cam 24 de ore nedormite la activ si mai putin de 48 pana laaaa... I *heart* Techno.

Bruxelles. Ce mi-a placut cel mai mult? In aeroport, in gara, gaseai toate mijloacele de transport in acelasi loc - autobuze la un nivel, tramvaie la altul, metrou la nivelul inferior, trenuri la un alt etaj. Nu trebuie sa iesi din Gara de Nord sa cauti statia de ratb, sa astepti autobuzul in frig cu niste boschetari cautand in gunoi langa tine, se poate si altfel. Asa... biletele de tren se cumpara pe destinatie si pe zi, dar poti lua orice tren din acea zi catre destinatia pe care o doresti, indiferent de ora si de tipul trenului. Pur si simplu genial. Iar la metrou, orice statie dureaza fix 1 minut. Prea tare. :)

La hostel cred ca am ajuns inainte de 10, insa check-in-ul se facea abia la 14. Dar cu o Cola si un mic dejun am trecut peste oboseala si lipsa de somn si am luat orasul la cutreierat pana dupa 14. Bruxelles mi s-a parut un oras... interesant. :)) Dupa cum scrie intr-un ghid: Brussels is ugly, and we love it. And if we don't love it, we live with it. So don't be surprised that we built a terrible appartment block next to an Art Nouveau jewel. Cam asa. Oricum, e un oras ok, chiar frumos, I enjoyed it, insa nu am rezonat la frecventa pe care o emite. :) Am trecut si pe la Atomium, Belgium's Eiffel tower, dar nu am o parere puternica in vreo directie vizavi de aceasta atractie. :)

In materie de specialitati culinare sa le spun asa, cum englezii au facut o pasiune pentru otet si e o chestie pur englezeasca (nu am mai vazut in alta parte) sa mananci chips-uri cu otet, in Belgia oamenii au o pasiune pentru pickles. Aici am gasit chips-uri si diverse sosuri cu pickles. Chips-urile se asemanau cu cele cu otet si merg chiar foarte bine la bere, insa sosul ala de muraturi al lor e tare dubios. Atractiile locale sunt cartofii prajiti, waffles (mmmm), ciocolata si evident berea, care e usor acra. Nu stiu ce sa va mai povestesc de Bruxelles... deci next stop: GHENT. Mai jos, cateva poze facute cu aceeasi "sapuniera". :)

'Urban Jungle' sculpture piece

Gradina Botanica

Some building

Nice design

Ca o adevarata REI-sta

the Coke side of Belgium :)

Italians do it better

***

O zi banala de joi pentru restul lumii. Noi iesim la o pizza. Imi e pofta de o pizza la cuptor cu lemne, cu blat subtire si crocant, dar un crocant moderat cu ulei de masline si cu mozzarella in exces. Cu mult suc de rosii, dar mai vreau prosciutto si ciuperci in prostie, daca se poate. Plus ceva condimente.

Nici o problema. Luam urmatorul zbor spre Italia si se rezolva. First stop: MILAN.

***

Nici macar nu suportam ideea de Italia pana in aceasta vara, insa mi-am schimbat total perceptia dupa un exchange in Sicilia. Desi inca mai cred ca multi italiani pur si simplu try too hard to stand out from the crowd, sunt niste oameni foarte deschisi, similari noua, cu care impartasim cam aceeasi mentalitate si cu care te poti distra oricand. O multime de chestii m-au convins sa trec de la a uri Italia la a o iubi... prima baie in mare pe 2008 intr-un loc superb (plaja Mondello) dupa o noapte de mers cu trenul, farmecul cabinelor de schimb albastre de pe plaja, intensitatea cu care ei vorbesc si traiesc, this damn catchy tune, pastele alea pe care le combina mirific cu orice, misterul mafiei, gandurile si apele care te trec cand auzi tipete in mijlocul noptii, iar a doua zi gasesti gloante folosite pe asfalt... un fel de "searching for the thrill of it" :P

Ideea este ca am avut posibilitatea de a pleca in Belgia cu escala in Milano si nu am ezitat in a cumpara biletele. Spre deosebire de Palermo, chiar Sicilia, care e o regiune mai saraca si mai traditionala, Milano este clar un oras cosmopolit, a place where you get that cool urban vibe, o capitala a modei and the place to be if you wanna study graphic design. :) Plus ca politistii sunt prezenti peste tot in oras si nu poti sa nu iubesti sentimentul ala de siguranta. :)) Mi-a placut la nebunie orasul si l-as inscrie cu usurinta in linia Paris - Londra (some other cool cities I've seen), dar e pacat ca la noi in tara a ajuns doar partea cocalareasca a Italiei. Iar pizza e grozava... sometimes you just have to face the truth: Italians do it better. :P

Ah, si inca o chestie. In partea de nord a Piazza del Du0mo este Galeria Vittorio Emanuele II, de unde sunt si pozele de mai jos. In the middle of the galleria floor is a mosaic of the zodiac signs. Urban legend has it that if you balance your weight on your heel, atop the balls of the bull (Taurus) and spin around (spin on the bull's balls), you'll have good luck (from here). And that shit really works, you'll read later. :))

Next stop: BRUXELLES

(Da, cocalari de Romania)

BRB

***


Maaama, cate chestii as avea de scris acum si aici, dar nu mai am timp, trebuie sa plec la aeroport fiindca... I am going to I Love Teeeechno in Belgium. Happy happy and certainly some joy joy as well. Ne auzim cand ma intorc. :)

Tur li lu!

From Underworld To Underworld

***
Ah... tin minte si acum my first encounter cu trupa britanica Underworld.

Din socotelile mele, cred ca aveam cam 13 ani pe atunci... da, sigur aveam 13 ani cand am ascultat pentru prima data Everything, everything, un material live de-al lor inregistrat in timpul turneului din 1999.

Nu stiu cu ce imi pierdeam timpul pana atunci, probabil Radio Uniplus Botosani (yeah, those were the times, imi placea sa stau vineri seara sa ascult dedicatiile oamenilor pe radio), Atomic TV, imi mai aduc aminte de Activ - Sunete, tin minte si o caseta cu BUG Mafia & Loredana - Lumea e a mea, dar asta era cumparata de framiu.

Chestia e ca pana atunci ascultam ce mi se dadea, insa odata cu Underworld am inceput sa iau atitudine. Tin minte cum mi-am inscriptionat albumul pe un CD foarte jmecher, de culoare albastra, pe care scrisesem mare cu markerul Ravergirl (heh, nick-ul meu de mIRC de atunci) si ascultam pe repeat Rez/Cowgirl (Live). Asta este piesa care m-a determinat sa las in urma tot ce cunoscusem pana atunci (neh, sau aproape tot, dar totul suna mult mai dramatic), pentru a intra intr-o noua faza a culturii mele muzicale - partea electronica.

Ascultand piesa mai sus mentionata, nu imi venea sa cred ca exista un gen muzical cu care sa relationez atat de mult si in care sa ma pierd fara vreun simt al masurii. Chiar si acum cand scriu, ascult piesa pe fundal, iar acele sunete sintetizate de pe Rez ma innebunesc total, pe cand beat-urile de pe Cowgirl la un bpm mai crescut le tin dand din cap pe scaun in fata calculatorului la 2 noaptea.

Au trecut cam 8 ani de la emaniciparea mea muzicala, timp in care am reusit sa trec prin cea mai mare parte a discografiei. Desi se indeparteaza tot mai mult de muzica pe care o faceau in anii de gratie, dupa cum se vede si pe Oblivion With Bells, doamne, mie mi se par incredibili. Nu stiu voua, insa inca nu imi vine sa cred ca Underworld chiar vine in Romania dupa atat timp. Ah, iar locul ales pentru concert mi se pare genial, chiar daca e in afara orasului.

Nu pot decat sa imi imaginez a wild rave party intr-un hangar, stroboscoape, lasere, maini in aer, fum... as seen on TV, you know? :)

No pressure

***


***

Nu imi place sa scriu. Dar imi place sa ma citesc.

***

Nu imi place sa scriu. Poate suna putin ipocrit ceea ce spun, avand in vedere ca din asta imi scot sau, mai bine zis, imi suplimentez banii de buzunar in ultimul timp. Insa pentru a scrie ceva, mie cred ca imi ia cel putin de doua ori mai mult timp decat ii ia unui om normal. Dau vina pe faptul ca nu am un vocabular bogat si intotdeauna imi gasesc greu cuvintele potrivite. Cuvintele care sa mi se para ca se conecteaza intre ele si dau impresia unui text fluid, ce ar putea face un om sa citeasca textul de la cap la coada dintr-o singura suflare. Totusi nu acesta este motivul pentru care nu am mai scris pe blog.

Am avut o vara destul de plina, care nu mi-a permis sa ma plictisesc si nici sa imi mai postez ideile aici. Cand as fi putut reveni, mi se paruse ca a trecut foarte mult timp de la ultimul post, oamenii ma intrebau ce se mai intampla cu blogul si mi se parea ca exista o oarecare presiune asupra revenirii. Ma gandeam ca trebuie sa revin dupa lunga pauza cu un post interesant, care sa aiba un ceva ce nu mi se parea ca-l gasesc... de fapt aici statea blah-ul. Chestia e ca acum la 2 noaptea mi-a venit cheful sa scriu.

Am realizat ca blogul a fost o experienta benefica pana acum, utila, poate chiar placuta. Acum un an, cineva mi-a facut cadou intrarea la Chemical Brothers, am adunat cateva oferte de job cu blogul asta, mi-am facut niste prieteni noi si pana la urma scriind aceste posturi am ajuns sa imi clarific si definesc unele stari. Toate motivele astea m-au facut sa scriu in continuare.

Ah, si sa nu mai spun ca imi place sa ma citesc. Imi place cum fiecare post, mai ales cele scrise la 6-7 dimineata la intoarcerea din club, conserva starea in care pluteam in acel moment, de la ura fata de cocalari pana la exaltarea de dupa o petrecere reusita.

So what can I say? I'm back.

Out of the country

/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\