No pressure

***


***

Nu imi place sa scriu. Dar imi place sa ma citesc.

***

Nu imi place sa scriu. Poate suna putin ipocrit ceea ce spun, avand in vedere ca din asta imi scot sau, mai bine zis, imi suplimentez banii de buzunar in ultimul timp. Insa pentru a scrie ceva, mie cred ca imi ia cel putin de doua ori mai mult timp decat ii ia unui om normal. Dau vina pe faptul ca nu am un vocabular bogat si intotdeauna imi gasesc greu cuvintele potrivite. Cuvintele care sa mi se para ca se conecteaza intre ele si dau impresia unui text fluid, ce ar putea face un om sa citeasca textul de la cap la coada dintr-o singura suflare. Totusi nu acesta este motivul pentru care nu am mai scris pe blog.

Am avut o vara destul de plina, care nu mi-a permis sa ma plictisesc si nici sa imi mai postez ideile aici. Cand as fi putut reveni, mi se paruse ca a trecut foarte mult timp de la ultimul post, oamenii ma intrebau ce se mai intampla cu blogul si mi se parea ca exista o oarecare presiune asupra revenirii. Ma gandeam ca trebuie sa revin dupa lunga pauza cu un post interesant, care sa aiba un ceva ce nu mi se parea ca-l gasesc... de fapt aici statea blah-ul. Chestia e ca acum la 2 noaptea mi-a venit cheful sa scriu.

Am realizat ca blogul a fost o experienta benefica pana acum, utila, poate chiar placuta. Acum un an, cineva mi-a facut cadou intrarea la Chemical Brothers, am adunat cateva oferte de job cu blogul asta, mi-am facut niste prieteni noi si pana la urma scriind aceste posturi am ajuns sa imi clarific si definesc unele stari. Toate motivele astea m-au facut sa scriu in continuare.

Ah, si sa nu mai spun ca imi place sa ma citesc. Imi place cum fiecare post, mai ales cele scrise la 6-7 dimineata la intoarcerea din club, conserva starea in care pluteam in acel moment, de la ura fata de cocalari pana la exaltarea de dupa o petrecere reusita.

So what can I say? I'm back.