Keep on lovin'

***

Am ajuns sambata si in Ghent. Un orasel foaaaaarte frumos, dar din pacate nu am prea apucat sa vad foarte mult din el, cum nici din Bruxelles nu am vazut foarte mult actually, dar am apucat sa imi conturez o idee. :) Ne-am dat jos din tren si am trecut de rondul garii, in care nu va puteti imagina cate mii de biciclete erau in acel moment. Organizatorii evenimentului sfatuisera oamenii sa nu vina cu masina la eveniment, ci mai degraba sa o lase la gara de unde se putea lua gratuit tramvaiul pana la festival. Insa in Ghent localnicii sunt biciclisti prin desavarsire si imi inchipui cum au venit omuletii cu bicicleta pana la gara in masa ca sa ia tramvaiul. :)

Anyways, dupa o masa printr-o bomba de restaurant mexican cu meniu la super-oferta, ne-am facut incalzirea cu Jager-ul luat din duty free si am luat tramvaiul 1 pana la Flanders Expo unde se tinea... trebuie sa stiti deja... pam pam pam...


I Love Techno a fost pentru mine festivalul perfect din punct de vedere al line-up-ului, al organizarii si al atmosferei. A devenit modelul ideal la care voi raporta orice alt festival la care voi mai participa de acum incolo. O singura problema am avut, cred ca sunetul putea fi ceva mai bun, dar in rest absolut totul a fost 110% ok. :)

La 18,30 s-au deschis portile si fiind destul de aproape de intrare nu ne-a luat mai mult de 5 minute sa intram in cladire (spre deosebire de experienta cu Fabric unde am stat la coada vreo 2-3 ore). Mi s-a parut destul de clean tot procesul, nu mi-am luat coate in burta si nici nu au dat peste mine oameni disperati. Pana la urma ajungeam cu totii in acelasi loc, insa nu mi-as fi dorit sa fiu mai prin spate. :)) Odata intrati, trebuia sa trecem prin mai multe filtre dupa care chiar nu mai aveai unde sa te impingi cu nimeni, garderoba fiind si ea impartita pe sectoare.

Dupa ce am trecut peste toate formalitatile, festivalul putea incepe. 5 camere colorate unde se tineau concertele + Switch Video unde puteai urmari transmisiuni de la concerte + the Chill Out Room cu Nokia Trends Lab.

Muzica a inceput odata cu Matthew Hoag la 19,00. Nu am fost sa-l vad, fiindca l-am prins si in Romania, dar ziceam si eu asa. :)) Dupa ce ne-am cumparat tichete pentru bautura (FIY Cola & berea erau cate 2 tichete, iar Red Bull 3), ne-am asezat la coada asteptand inaugurarea Orange Room unde trebuiau sa apara Ed Rec Allstars, as in Ed Banger family, as in Busy P cu Mehdi, Justice, SebastiAn, Uffie, Feadz. Surprinzator pentru un festival de o asemenea anvergura, dar am stat prin primele randuri. Cu toate astea, nu si-au facut aparitia toti cei mentionati, insa a fost ok de incalzire.

Dupa o ora de Busy P mostly, am ramas in aceeasi camera pentru Birdy Nam Nam. Desi i-am mai prins si la Bucuresti, am considerat ca merita vazuti si a doua oara, fiindca nu sunt genul de artisti care sa aiba un set predefinit si sa schimbe doar locul in care dau play. Ne ne. Au mixat superb ca de obicei, au fost receptivi la public si au rupt stilul. :) Link 1 (Abbesses la calitate buna) and Link 2 (mijto de la min 1,25).

Dupa Birdy Nam Nam, am schimbat Orange Room pe Blue Room pentru Hot Chip. Live-ul lor a fost excelent, la fel de tare precum e si ascultatul albumului acasa, referindu-ma la faptul ca ei improvizeaza de obicei pe scena, iar rezultatul a sunat foarte bine, chiar daca piesele erau putin diferite de original. :) Link 1 (I *heart* Ready For The Floor, bad quality though) and Link 2 (No Fit State).

In continuare, cred ca am stat cam la 30 de minute din Digitalism, 30 de min dintr-un set de 2 ore, dar deja era prea mult pentru mine dupa 3 ore si ceva de dans, asa ca am pornit spre testarea Nokia Trends Lab, unde erau canapele si apa mok. :D Imi pare rau ca nu am stat la tot setul Digitalism, ma uit si eu acum pentru prima data la filmulete de pe youtube odata cu voi si nah... scuza mea este ca trebuia sa imi recuperez energia pentru Underworld, ca tot i-am pierdut in Romania. Uf... Link 1 (bad quality, but it looks like they had a blast :), Link 2 (Blue Monday - New Order), Link 3 (Bloc Party - Banquet).

Cum spuneam, am continuat cu Nokia Trends Lab, unde i-am gasit pe cei de la Booka Shade. Ei erau programati si la Blue Room, insa cred ca setul din camera de Chill Out a iesit mult mai tare. In primul rand, mixau de pe un Nokia Xpress ceva, iar in al doilea rand, mixau piesele trimise de public prin Bluetooth, iar selectia va dati seama ca a fost destul de variata si nici nu stiam ca au atat talent la mixat, mai mult am ascultat productii proprii. :)

In drum spre cumparat bere, am trecut la un moment dat pe la Merchandise, unde erau niste tricouri mai mult decat grozave, dar cu preturi de la 20-30 de euro in sus. Am zis pfff, nu as da atatia bani pe un tricou decat daca i-as gasi pe jos. Si dupa cum povesteam intr-un post anterior despre ceva legenda urbana din Milano cu norocul, actiunea chiar a mers si am gasit pe jos 20 de euro cu care mi-am luat un maieu cu sigla ITL. Pe langa asta, am gasit si tichete cu care am baut si mancat mok (btw singura mancare pe care puteai sa ti-o procuri toata noaptea erau cartofii prajiti :))) ). Iar pe langa aceste 2 lucruri, am gasit si o pereche de ochelari de soare gen Wayfarer. Asta nu a fost prea greu, cum a fost prima oara in viata mea cand am vazut atat de multe perechi de genul asta la un loc. :))

Cred ca ne-am ridicat de pe canapea cu vreo jumate de ora inainte de a incepe Underworld in Red Room. Am trecut si pe la baie, nu putea sa fi luat asta foarte mult, dar cand am ajuns in fata camerei... am ramas uimita de ce coada era si aveam emotii ca s-ar putea inchide usile inainte sa intram noi, but thank god! we got in. :)) Underworld... ce sa va spun despre Underworld? They've been around the block for some time now and they're still rockin' it. A fost superb. Cred ca show-ul lor a facut tot festivalul. Pentru mine, cel putin, a fost petrecerea ideala, cum imi imaginam dintotdeauna ca ar trebui sa arate un party techno. M-a rupt in bucati intr-o ora si jumatate cu prestatia lor, iar punctul culminant (din nou, pentru mine) a fost Rez-Cowgirl. Aaaaaa! Link 1 and Link 2 (Born Slippy).

Un moment de odihna si ne-am pornit spre Justice care urmau in Orange Room. Dar sa-ti bati copiii, nu alta, camera era inchisa cu vreo 20 de min inainte de the actual gig. Cam jumate de ora am privit show-ul de la departare, insa s-au deschis portile la un moment dat si tot i-am prins vreo ora. La Justice chiar a fost macel, atat de multa lume incat chiar cred ca aura mistica nu era data de fum ci de aburi si mai si cadeau stropi de pe tavan. Justice a fost real nice si a avut o selectie de piese foarte tari, pe langa ale lor. Mi-ar placea sa ii prind intr-un party la Bucuresti unde sa ma duc special pentru ei cu energia la maxim. Cea mai mare surpriza pentru mine a fost sa aud in setul lor Prodigy - No Good. Nu stiu daca o "invart" de fiecare data, dar a fost tare momentul, m-a realimentat cu energie. :) In rest, D.A.N.C.E. si We Are Your Friends pe live, what could you wish more? Link 1, Link 2 (We Are Your Friends)

Dupa Justice a urmat SebastiAn, care a mixat frumos frumos si el, daca m-a facut la 5 dimineata sa sar ca dementa pe acolo. Link.

Nu zic ca selectia noastra de concerte a fost cea mai buna posibil, dar pur si simplu am vrut sa ajungem la cativa artisti neaparat si sa ne mai odihnim putin pe langa pentru urmatorii. Imi pare rau ca nu am stat la tot setul Digitalism sau SebastiAn, imi pare rau ca nu am intrat de la inceput la Justice, imi pare rau ca nu am prins party-ul Contakt (sunt destul de exclusiviste), ca nu i-am vazut pe: Audion (as in Matthew Dear), La Riots, Boys Noize, DR. Lektroluv, Matthew Hoag, Pierre (eram usor curioasa)... ok, imi pare rau ca nu am vazut tot.

Mult am mai scris astazi, m-am decis sa povestesc toata excursia pe blog ca sa nu trebuiasca sa povestesc atat de mult de fiecare data cand ma intreaba cineva si nici sa imi plictisesc prietenii. :)

Dupa aproape 10 ore de petrecut la I Love Techno, am luat calea tramvaiului unde totul era foarte bine organizat ca si pana atunci. Se formasera cozi, iar politistii dadeau drumul la exact atatia oameni cati incapeau in tramvai, fara sa mergi ca la noi dimineata spre work. In gara am luat primul tren spre Bruxelles si ne-a fost foarte usor sa plecam din Ghent, cum aveam bilet dus-intors. La casa de bilete cozile erau infernal de lungi, iar la noi biletul de intors a fost luat din greseala, fiindca ne intrebase tipul de la ghiseu daca vrem, nu o gandisem in avans. Stia el ce stia. :)) Iar trenurile erau suplimentate cu o tona de vagoane. In Romania nici dupa a 15-a editie a unui festival de o asemenea anvergura nu s-ar prinde sa faca asemenea chestii. Ajunsi pe la 6 si ceva la hostel am zis sa mai rezistam inca putin pentru a lua micul ala dejun mok de care aveam parte in pretul biletului.

Duminica, Bruxelles.

Luni, Bruxelles - Milan - Bucharest.

Sper ca nu v-am plictisit. Keep on lovin' ! :)

Tourist in Bruxelles

***

Dupa o noapte petrecuta pe strazile din Milano, easyjet-ul ne-a dus de pe Malpensa pe aeroportul international din Bruxelles. Iesind doar un weekend din tara si trecand prin 4 zboruri & 3 aeroporturi, ne-am gandit ca am plati prea mult pentru bagaje de cala, asa ca am mers fiecare doar cu un rucsac in spate, chestie care a avut avantaje si dezavantaje. Oricum, din acest punct de vedere, easyjet-ul e cea mai tare companie aeriana, fiindca nu are limita de greutate pentru bagajele de mana, atat timp cat incap in spatiul de bagaje de deasupra capului.

Vineri dimineata, cam 24 de ore nedormite la activ si mai putin de 48 pana laaaa... I *heart* Techno.

Bruxelles. Ce mi-a placut cel mai mult? In aeroport, in gara, gaseai toate mijloacele de transport in acelasi loc - autobuze la un nivel, tramvaie la altul, metrou la nivelul inferior, trenuri la un alt etaj. Nu trebuie sa iesi din Gara de Nord sa cauti statia de ratb, sa astepti autobuzul in frig cu niste boschetari cautand in gunoi langa tine, se poate si altfel. Asa... biletele de tren se cumpara pe destinatie si pe zi, dar poti lua orice tren din acea zi catre destinatia pe care o doresti, indiferent de ora si de tipul trenului. Pur si simplu genial. Iar la metrou, orice statie dureaza fix 1 minut. Prea tare. :)

La hostel cred ca am ajuns inainte de 10, insa check-in-ul se facea abia la 14. Dar cu o Cola si un mic dejun am trecut peste oboseala si lipsa de somn si am luat orasul la cutreierat pana dupa 14. Bruxelles mi s-a parut un oras... interesant. :)) Dupa cum scrie intr-un ghid: Brussels is ugly, and we love it. And if we don't love it, we live with it. So don't be surprised that we built a terrible appartment block next to an Art Nouveau jewel. Cam asa. Oricum, e un oras ok, chiar frumos, I enjoyed it, insa nu am rezonat la frecventa pe care o emite. :) Am trecut si pe la Atomium, Belgium's Eiffel tower, dar nu am o parere puternica in vreo directie vizavi de aceasta atractie. :)

In materie de specialitati culinare sa le spun asa, cum englezii au facut o pasiune pentru otet si e o chestie pur englezeasca (nu am mai vazut in alta parte) sa mananci chips-uri cu otet, in Belgia oamenii au o pasiune pentru pickles. Aici am gasit chips-uri si diverse sosuri cu pickles. Chips-urile se asemanau cu cele cu otet si merg chiar foarte bine la bere, insa sosul ala de muraturi al lor e tare dubios. Atractiile locale sunt cartofii prajiti, waffles (mmmm), ciocolata si evident berea, care e usor acra. Nu stiu ce sa va mai povestesc de Bruxelles... deci next stop: GHENT. Mai jos, cateva poze facute cu aceeasi "sapuniera". :)

'Urban Jungle' sculpture piece

Gradina Botanica

Some building

Nice design

Ca o adevarata REI-sta

the Coke side of Belgium :)

Italians do it better

***

O zi banala de joi pentru restul lumii. Noi iesim la o pizza. Imi e pofta de o pizza la cuptor cu lemne, cu blat subtire si crocant, dar un crocant moderat cu ulei de masline si cu mozzarella in exces. Cu mult suc de rosii, dar mai vreau prosciutto si ciuperci in prostie, daca se poate. Plus ceva condimente.

Nici o problema. Luam urmatorul zbor spre Italia si se rezolva. First stop: MILAN.

***

Nici macar nu suportam ideea de Italia pana in aceasta vara, insa mi-am schimbat total perceptia dupa un exchange in Sicilia. Desi inca mai cred ca multi italiani pur si simplu try too hard to stand out from the crowd, sunt niste oameni foarte deschisi, similari noua, cu care impartasim cam aceeasi mentalitate si cu care te poti distra oricand. O multime de chestii m-au convins sa trec de la a uri Italia la a o iubi... prima baie in mare pe 2008 intr-un loc superb (plaja Mondello) dupa o noapte de mers cu trenul, farmecul cabinelor de schimb albastre de pe plaja, intensitatea cu care ei vorbesc si traiesc, this damn catchy tune, pastele alea pe care le combina mirific cu orice, misterul mafiei, gandurile si apele care te trec cand auzi tipete in mijlocul noptii, iar a doua zi gasesti gloante folosite pe asfalt... un fel de "searching for the thrill of it" :P

Ideea este ca am avut posibilitatea de a pleca in Belgia cu escala in Milano si nu am ezitat in a cumpara biletele. Spre deosebire de Palermo, chiar Sicilia, care e o regiune mai saraca si mai traditionala, Milano este clar un oras cosmopolit, a place where you get that cool urban vibe, o capitala a modei and the place to be if you wanna study graphic design. :) Plus ca politistii sunt prezenti peste tot in oras si nu poti sa nu iubesti sentimentul ala de siguranta. :)) Mi-a placut la nebunie orasul si l-as inscrie cu usurinta in linia Paris - Londra (some other cool cities I've seen), dar e pacat ca la noi in tara a ajuns doar partea cocalareasca a Italiei. Iar pizza e grozava... sometimes you just have to face the truth: Italians do it better. :P

Ah, si inca o chestie. In partea de nord a Piazza del Du0mo este Galeria Vittorio Emanuele II, de unde sunt si pozele de mai jos. In the middle of the galleria floor is a mosaic of the zodiac signs. Urban legend has it that if you balance your weight on your heel, atop the balls of the bull (Taurus) and spin around (spin on the bull's balls), you'll have good luck (from here). And that shit really works, you'll read later. :))

Next stop: BRUXELLES

(Da, cocalari de Romania)

BRB

***


Maaama, cate chestii as avea de scris acum si aici, dar nu mai am timp, trebuie sa plec la aeroport fiindca... I am going to I Love Teeeechno in Belgium. Happy happy and certainly some joy joy as well. Ne auzim cand ma intorc. :)

Tur li lu!

From Underworld To Underworld

***
Ah... tin minte si acum my first encounter cu trupa britanica Underworld.

Din socotelile mele, cred ca aveam cam 13 ani pe atunci... da, sigur aveam 13 ani cand am ascultat pentru prima data Everything, everything, un material live de-al lor inregistrat in timpul turneului din 1999.

Nu stiu cu ce imi pierdeam timpul pana atunci, probabil Radio Uniplus Botosani (yeah, those were the times, imi placea sa stau vineri seara sa ascult dedicatiile oamenilor pe radio), Atomic TV, imi mai aduc aminte de Activ - Sunete, tin minte si o caseta cu BUG Mafia & Loredana - Lumea e a mea, dar asta era cumparata de framiu.

Chestia e ca pana atunci ascultam ce mi se dadea, insa odata cu Underworld am inceput sa iau atitudine. Tin minte cum mi-am inscriptionat albumul pe un CD foarte jmecher, de culoare albastra, pe care scrisesem mare cu markerul Ravergirl (heh, nick-ul meu de mIRC de atunci) si ascultam pe repeat Rez/Cowgirl (Live). Asta este piesa care m-a determinat sa las in urma tot ce cunoscusem pana atunci (neh, sau aproape tot, dar totul suna mult mai dramatic), pentru a intra intr-o noua faza a culturii mele muzicale - partea electronica.

Ascultand piesa mai sus mentionata, nu imi venea sa cred ca exista un gen muzical cu care sa relationez atat de mult si in care sa ma pierd fara vreun simt al masurii. Chiar si acum cand scriu, ascult piesa pe fundal, iar acele sunete sintetizate de pe Rez ma innebunesc total, pe cand beat-urile de pe Cowgirl la un bpm mai crescut le tin dand din cap pe scaun in fata calculatorului la 2 noaptea.

Au trecut cam 8 ani de la emaniciparea mea muzicala, timp in care am reusit sa trec prin cea mai mare parte a discografiei. Desi se indeparteaza tot mai mult de muzica pe care o faceau in anii de gratie, dupa cum se vede si pe Oblivion With Bells, doamne, mie mi se par incredibili. Nu stiu voua, insa inca nu imi vine sa cred ca Underworld chiar vine in Romania dupa atat timp. Ah, iar locul ales pentru concert mi se pare genial, chiar daca e in afara orasului.

Nu pot decat sa imi imaginez a wild rave party intr-un hangar, stroboscoape, lasere, maini in aer, fum... as seen on TV, you know? :)

No pressure

***


***

Nu imi place sa scriu. Dar imi place sa ma citesc.

***

Nu imi place sa scriu. Poate suna putin ipocrit ceea ce spun, avand in vedere ca din asta imi scot sau, mai bine zis, imi suplimentez banii de buzunar in ultimul timp. Insa pentru a scrie ceva, mie cred ca imi ia cel putin de doua ori mai mult timp decat ii ia unui om normal. Dau vina pe faptul ca nu am un vocabular bogat si intotdeauna imi gasesc greu cuvintele potrivite. Cuvintele care sa mi se para ca se conecteaza intre ele si dau impresia unui text fluid, ce ar putea face un om sa citeasca textul de la cap la coada dintr-o singura suflare. Totusi nu acesta este motivul pentru care nu am mai scris pe blog.

Am avut o vara destul de plina, care nu mi-a permis sa ma plictisesc si nici sa imi mai postez ideile aici. Cand as fi putut reveni, mi se paruse ca a trecut foarte mult timp de la ultimul post, oamenii ma intrebau ce se mai intampla cu blogul si mi se parea ca exista o oarecare presiune asupra revenirii. Ma gandeam ca trebuie sa revin dupa lunga pauza cu un post interesant, care sa aiba un ceva ce nu mi se parea ca-l gasesc... de fapt aici statea blah-ul. Chestia e ca acum la 2 noaptea mi-a venit cheful sa scriu.

Am realizat ca blogul a fost o experienta benefica pana acum, utila, poate chiar placuta. Acum un an, cineva mi-a facut cadou intrarea la Chemical Brothers, am adunat cateva oferte de job cu blogul asta, mi-am facut niste prieteni noi si pana la urma scriind aceste posturi am ajuns sa imi clarific si definesc unele stari. Toate motivele astea m-au facut sa scriu in continuare.

Ah, si sa nu mai spun ca imi place sa ma citesc. Imi place cum fiecare post, mai ales cele scrise la 6-7 dimineata la intoarcerea din club, conserva starea in care pluteam in acel moment, de la ura fata de cocalari pana la exaltarea de dupa o petrecere reusita.

So what can I say? I'm back.

Out of the country

/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\

Trece

***


***

Sunt in sesiune si invat. Sunt in sesiune, dar ma mai joc din cand in cand in photoshop. Sunt in sesiune si nu pot merge la Goldfrapp.

Inca o saptamana si 4 examene...

La di da

***


The world sure looks different through my eyes... :)

JOHN & JEHN - 20L07

***

Inca una si gata... din nou nu imi merge postatul. Probabil pentru ca am umblat prin codul html. :))) Nimic nu mai merge de atunci.

***

JOHN & JEHN - 20L07

Piesa asta este venita prin recomandari (thank you, Cerno). Nu m-a captivat din prima, insa de cand am dat a doua oara de ea, recunosc ca o ascult cam in continuu. Now, I'd like to share with you guys this beautiful piece of work.

Raz Ohara & The Odd Orchestra - Where He At (Apparat Remix)

***

Raz Ohara & The Odd Orchestra - Where He At (Apparat Remix)
By courtesy of Physical Films, dar doar linkul, fiindca postatul nu imi merge. :))

***

Una dintre cele mai frumoaste piese pe care le-am auzit in ultimul timp, a reusit sa ajunga foarte repede in playlistul mobilului meu (no, I do not own an iPod).

Nu difera foarte mult de original, insa mi se pare ca Apparat reuseste sa puna in valoare mult mai bine linia melodica, creandu-i backgroundul asta in care... everything fades into, crescand intensitatea emotiei.

O piesa superba, de gasit pe "Things To Be Frickled", by/for Apparat. :)

Bo-o-ka Shade

***



Hmm, nu prea imi pot justifica absenta de pe blog in ultimele luni... nu cred ca am realizat ceva de care sa fiu mandra, ci din contra, am renuntat la unele chestii, in loc sa acumulez rezultate.

***

But anyways... Booka Shade!

Au mai fost prin Romania, insa prezenta lor pe flyere mi s-a parut intarziata, avand in vedere ca veneau sa ne cante pe live "Body Language", "Mandarine Girl" si alte hit-uri, de abia dupa cativa ani de la lansarea albumului din care fac parte. Probabil nu m-as fi obosit sambata asta sa ies din casa daca nu scriam preview-ul pentru petrecere. Cumva, m-am convins singura sa merg. :) Iar faptul ca au inclus Romania printre primele tari in turneul de promovare al noului album, inainte de Marea Britanie sau Germania, mi-a dat un usor sentiment de mandrie nationala. :) Romania, aceasta a doua Ibiza, dupa cum a numit-o Burridge... hehe... pentru cei care au ratat show-ul Bo-o-ka Shade, sa stiti ca acestia se intorc pe 15 august la Maniaaaaaa, in cadrul aceluiasi turneu si probabil cu acelasi set. :D

Trecand peste setul Monochrome care m-a cam plictisit, Lopazz mi s-a parut foarte meserias. Desi in line-up-ul mintii mele l-as fi pus mai spre orele diminetii, pentru mine a fost destul de ciudat cat sa imi atraga atentia si interesul, pregatindu-ma astfel pentru ceea ce a urmat. Bine, nush daca si restul oamenilor din cort au avut aceeasi parere, dar daca asta nu i-a isterizat, cu siguranta confettiile i-au innebunit. Tough crowd. :)))

Exista totusi prostul obicei ca la asemenea evenimente de amploare sa se adune si tarani. Tarani care urlau si huiduiau prestatia lui Lopazz pe undeva prin spatele meu + remarci de genul "mama, ce smecherie, du-te-acasaaaaaa!" sau "Cine te-a invatat sa mixezi?" Si ii explicam aluia sa nu mai urle ca e stresant, ca doar a ales singur sa vina in primul rand la show-ul lui Lopazz, nu a venit artistul la taran in sufragerie sa-i puna muzica fortat si sa-i cante in microfon in timp ce doarme. Pfff... taranii... macar s-au evaporat.

Uitandu-ma la vanataile de pe coate si de pe genunchi, imi aduc aminte clar momentul intrarii nemtilor Booka Shade pe scena. Multimea s-a isterizat total la aruncarea confettiilor in aer si au inceput sa se impinga, ceea ce nu a fost deloc benefic pentru mine care stateam in primul rand si mai prindeam din cand in cand cate un cot in gardul de siguranta. :)))

Fiind o atmosfera foarte energica, m-am trezit in unele momente urland din primul rand mai ceva ca fanele din concertele Beatles-ilor. M-am surprins singura. Ca prestatie, nu pot spune ca a fost impresionanta, ceva care sa nu mai fi auzit pe pagina lor de myspace, insa faptul ca a fost live, a impresionat mult mai mult. Iar la primele acorduri de "Body Language", pfoai, simteam ca imi ascult piesa preferata din lume pe live (desi nu e asa :)) ), dar combinatia dintre atmosfera, muzica, multime mi-au dat impresia asta.

Cred ca "Charlotte" va ajunge urmatorul hit Booka Shade, chiar... hit-ul verii, cine stie? E destul de comercial si de catchy, incat in topul dloadurilor beatport a ajuns deja pe locul 2 in mai putin de o saptamana de la lansare.

A trecut si Booka Shade, de acum incepe sesiunea, pierd si Goldfrapp, pierd si Stanton Warriors, dar revin in forta dupa examene. :D

Mai mai mai

***

Am doar 20 de ani... tot uit asta.

***

Din trecutul lunii aprilie, imi vedeam weekendul de 1 Mai prin Constanta-Mamaia, ceva in genul, cu noptile petrecute in Mania si after-urile pe plaja, cu cazare si dormit pe timp de zi, cu haine de schimb, cu baie in camera. Vremea insa, cam riscanta pentru escapade la mare. De fapt nu doar riscanta, ci deprimanta. Asa ca... plan abandonat si sperante in recuperarea somnului pierdut in ultimele luni.

Dar noooo, spontaneitatea nebanuita care mi-a apucat prietenii la 12 noaptea m-a cuprins si pe mine. "Da baaaai, aveti dreptate, am doar 20 de ani!!! Bine, hai la mare! Beau un Red Bull, lasa ca dorm maine."

Nu cred ca dupa facultate mai poti aprecia, si nici nu te poti distra mergand pe tren in picioare timp de 7 ore pana la mare, impartind sandwich-uri si palinca cu o gasca de prin Sibiu, cu un culoar mult prea aglomerat pentru a ajunge la baie, dupa ce fetele de la Red Bull au dat doze mok la urcarea in tren. Nu iti pasa ca nu ai cazare, iar primul lucru pe care il faci cand te dai jos din tren este sa iei directia marii. Te intinzi pe nisip, pui capul pe rucsac si simti pe fiecare centimetru dezgolit de piele soarele, care nu arde, ci doar incalzeste in aceasta perioada a anului. In fata se vad valurile marii; ele completeaza vizual senzatia de racoare a brizei. Granulele de nisip se intrepatrund cu degetele mainii drepte, in timp ce picaturi de apa se scurg de pe cutia de bere pe bratul stang... aaaaah, nu stiu daca puteam descrie mai plastic.

Cu 2 nopti nedormite, ceva beri la bord si multa energie in sistem adunata din doze de Red Bull si eliberata intr-un dans dement in Shire pe muzica draguta si ne-minimalista, m-am intors in Bucuresti cu un zambet tamp pe fata si o stare implinita. Chiar m-am distrat.

Frumos la 20 de ani cand nimic nu te tine pe loc. Nopti intregi nedormite, cu dimineti in care totul pare mult mai amuzant, posibilitatea de a pleca oricand oriunde iti taie capul si gandul linistitor ca a doua zi nu trebuie sa fii nicaieri.

Tagged on thoughts

***

M-am trezit acum cateva minute... cu alarma, nu de buna voie. Hmm, cam multi vizitatori in ultimele 24 de ore pe blog... ah, primisem un tag de la Vlad. :)


Eight thoughts from my thoughts cloud:

1. Nimic nu se compara cu o Coca-Cola rece.
2. Imi suspenda dreptul de imprumut o luna, fiindca am uitat sa duc cartea la biblioteca. Acum cand vine presesiunea, sesiunea... pfff...
3. Poate ajung sa platesc RCS-ul. Sau poate nu. Sa mi-l taie, nah!
4. Merem in club sau la o bere diseara?
5. Nu voi spala vasele!
6. Aaah, mi-as fi dorit sa fiu in Anglia acum...
7. Hmm, pacat ca nu am vazut pana la capat documentarul ala despre schizofreni. Cu fiecare halucinatie le moare o parte din tesutul cerebral. Cam 5% pe an! Incredibil...
8. In 10 min ma duc sa fac dus.


Nu dau tag-ul nimanui. I'm a dead-end. :)

Veste buna

***

Cred ca ati fi placut surprinsi sa aflati ca anul acesta avem 2 cluburi in Top 100 Clubs, clasamentul realizat de DJmag.com.



Daca anul trecut Kristalul impuscase locul 28 si nu stiu cum (sau de ce), anul acesta ma bucur sa vad ca La Mania se afla pe 29, cu vreo 20 de locuri inaintea Kristalului.

Inca detest Kristalul, care nu stiu de cand a devenit atat de exclusivist, incat nu primesc oameni in pantaloni scurti. Nu a observat nimeni ca e sauna inauntru?

Eh, prefer sa stau acasa decat sa ma duc in Kristal. ORICE ar mai fi... sau... Stephan Bodzin? Baga-mi-as... ma mai gandesc.

London pixels

***


***



P.S. My photoshop techniques could use some improvement. But it's late. And I suck. So there you have it. :)

Blacklight Tattoo

***

Si... spargem gheata cu...



I'm considering alternatives.

Mi-ar placea sa imi fac un tatuaj, dar nu cred ca sunt cea mai consecventa persoana; azi mi-ar placea la nebunie, maine nu, poimaine ar incepe parca sa imi placa din nou daca ma uit din unghiul asta, peste o saptamana as ajunge la intrebarea "What was I thinking?"

What could it be though? O steluta? Some kind of retro dancefloor? Un bec? Bubbles? Simt ca pot mai mult... O fantoma? O oitza? Semnul intrebarii? Un avion cu o dara de fum in urma sa? Harta metroului londonez? Un chibrit in flacari? Neah... va mai las si pe voi sa contribuiti la brainstorming. Aaaah, dar un tatuaj genial pentru poly-graduates type: link.

Ma gandesc ca pe termen lung ar da cel mai bine un tatuaj cu cerneala reactiva la lumina UV. Probabil cand voi realiza ca ma plictiseste, voi fi ajuns la o varsta la care nu voi mai gusta cluburile si viata de noapte, nu voi mai da de lumina UV si voi uita complet, la memoria mea, ca am avut vreodata un tatuaj. Asta daca becurile obisnuite nu vor fi inlocuite intre timp cu neoane UV, din cauza acumularii de E-uri in organism intr-o cantitate atat de mare incat lumina naturala si cea furnizata de becuri incandescente ar cauza spontaneous bursting into flames.

Si daca ar fi asa, ce frumos ar arata un tatuaj incretit pe pielea imbatranita a unei persoane de 80 de ani, stralucind ca si cand ar avea o sursa de lumina proprie... :)))

Queuing in Fabric

***

Back in Fabric’s very early days, one promoter suggested that this new venue would be a latter-day Haçienda for a new generation. Eight years later, and the admittedly, ahem, high-on-life sage has been proven right – you wouldn’t be laughed at for saying that Fabric is currently the most important club in the world. Opposite the Smithfield meat market, it was formerly the Metropolitan Cold Store; the eternal mystery is how a venue with just two large rooms and one tiny one can have so many confusing staircases. Friday still brings in leftfield breaks, drum ’n’ bass and hip hop, while Saturday gets all electro, minimal and techno. The toilets are unisex, with occasionally hilarious consequences. If you turn up as the pubs kick out, expect queues around the block.

Time Out Bars, Pubs & Clubs Guide 2008

Putin peste ora 23,00 am iesit above ground in Farringdon. Un cartier plin de cluburi si coada la fiecare, tipe mai mult dezbracate decat imbracate, tipi in tricou sau cel mult hanorac, iar eu cu geaca de iarna pe mine ma gandeam ca nu ar fi stricat sa ma imbrac mai gros.

Am gasit fabric-ul. Nu a fost deloc greu; m-am luat dupa coada imensa care se prelungea pana dupa colt si nu mai avea mult pana sa mai dea si dupa urmatorul colt. :))) Apoi am vazut si o pancarta cu fabriclive care mi-a confirmat presupunerea. In Bucuresti ar trebui sa fiu dementa sa stau la o asemenea coada, considerand spatiul available si toanele bodyguarzilor, dar fabric... I've traveled all this way, nothing can stop me from getting in.

"One out and one in" spuneau bodyguarzii, ceea ce a rezultat in peste 2 ore de stat la coada. Dar nu m-a deranjat prea tare. M-am distrat cu adunatura de englezi si italieni din imediata apropiere, iar cand spun imediata apropiere, I really mean it. Un tip chiar i-a spus lui framiu "This is the closest I've ever been to a man" :)))

Foarte tare faza ca fix in locul unde se formeaza coada este si un magazin alimentar de unde poti sa-ti cumperi bere, chestii de baut in afara clubului la preturi rezonabile, singura problema fiind doar lipsa baii. Ah, si amuzant era ca toti incercau sa-si paseze pastile pe sub mana, dar de fapt totul era in vazul lumii. Auzeai numai replici de genul "Maaaan, look at the clouds how fast are going, it's like watching movies in fast forward... woooow" :))

Pana la urma, am intrat. Coada si la casa de bilete, evident, dar deja ma obisnuisem. Am trecut si de asta, rabdatoare, dar de abia cand coboram scarile am realizat ca sunt in fabric, the hottest club in the world right now. Nu imi venea sa cred, am inceput sa ma bucur, eram entuziasmata, ma uitam in jur curioasa, cate scari mai sunt dom'le?

Cata bafta, fix cand au intrat Plump DJ's am nimerit. Am preferat sa nu merg in Romania la ei, daca tot s-a nimerit sa fie in timp ce eram in Anglia. Totusi am auzit ca la noi a fost coada pana la colt, ceea ce ma bucura pe de o parte, fiindca imi plac ca formatie si ma uimeste succesul lor in Romania, dar imi inchipui cum trebuie sa fi fost inauntru, toti inghesuindu-se like there's no tomorrow. Pun pariu ca bodyguarzii nu au ratat nici un omulet la intrare, atat timp cat iese banul.

Revenind la fabric, clubul cu siguranta nu impresioneaza prin design-ul interior. Nu le trebuie decat niste lasere smechere, un sound foarte bun si fum de efect pentru a face atmosfera. Totusi, in afara camerelor, unde toata magia se intampla, este foarte mult spatiu de hang out, stat pe jos, baut o bere si chiar o camera destul de mare cu canapele, nu doar 2 la iesire ca pe la noi. Desi in cluburile din Anglia fumatul este interzis, chiar te simti recunoscator pentru asta, oricum ai fi tu, fumator sau ne, fiindca la cati oameni se aduna acolo, daca fiecare ar fuma, probabil ai muri sufocat inainte sa reusesti sa iesi afara. Ah, nu am mentionat ca este coada si la iesire? :)))

Muzica... muzica a fost superba, insa mi-e greu sa descriu setul Plump. Nu l-am perceput ca pe ceva continuu, din cauza lumii din club. Toti simteau nevoia sa se frece dintr-o camera in alta, dintr-un loc in altul. Se chinuiau sa ajunga pana in fata, stateau 2 secunde, faceau stanga imprejur si hai in urmatoarea camera. De dansat se punea mai greu problema. Baietii puneau super frumos, te prindea ritmul si desi te chinuiai sa dansezi ocupand cat mai putin loc, unele bucati te prindeau mai tare si iti venea sa ridici macar o mana in aer sa iti exprimi bucuria si si si... pac trecea unul pe langa tine impingandu-te, moment in care se intrerupea toata magia. Arrrrrrgh! Nervi.

Pentru a ne calma, ne-am dus la bar sa luam o bere (4 lire Stella Artois 0,33... la dracu, simteam ca merit dupa 2 ore si ceva la coada + pentru a-mi alina nervii) si am cautat un loc mai ferit sa pot sa dansez, fiindca muzica era super tare, iar Red Bull-ul nu imi dadea pace. Am gasit eu un loc intre o canapea si perete, aveam unde sa-mi tin berea, aveam loc de dans, rupereeeee. Dar nu, nu... micii exploratori si pe acolo simteau nevoia sa treaca cand ma prindea ritmul mai bine. Nervi, nervi, nervi. Am zis de data asta sa merem afara la o tigara ca nu se mai poate. Dar in drum am dat peste camera dnb, iar muzica pusa de DJ Hype nu m-a lasat sa inaintez. Simteam ca se potriveste cu nivelul meu de energie, dar nici aici nu m-am putut desfasura in voie. Nu cred ca am iesit cu adidasii mai negri dintr-un club ca acum.

Cum nu puteam dansa, m-am oprit sa analizez multimea. Pitipoance, latino guys, rappers, dubiosi, culturisti, emos, clubberi, rockeri, minimalisti, babe (adica femei la varste inaintate, nu "puicute":) ), iar majoritatea nu cred ca erau veniti acolo pentru muzica. Parea ca multi erau acolo la agatat. Ma simteam ca in clasa a 9-a in discoteca Tineretului din Costinesti - cam asta era atmosfera. Si totusi, muzica geniala pe fundal. Nobody gived a damn.

Nervosi si frustrati, ne-am decis spre dimineata sa ne caram, ramanand cu impresia "Fabric - super tare club, super tare muzica, pacat ca vin si oameni in el". :) Dincolo de faptul ca nu prea erau oamenii interesati de muzica, totusi era ok multimea, puteai intra in vorba cu oricine fara sa se uite urat la tine, sa vorbesti despre cele mai tampite chestii, sa cunosti oameni noi.

Eh, at least I can say now that I've been to fabric. Next objective - Ibeefa. :P

FYI, am folosit in acest post cuvantul 'coada' de 10 ori, iar fotografia e facuta de mine la intrarea in camera 3, dupa cum se vede, dar nu prea am stat pe acolo. Not really my type.

xkcd surprises me

***

Sunt chiar singura persoana care nu stia asta? Uf... cat timp am pierdut din septembrie pana acum citind benzile astea doar pe jumatate. Trebuie sa o iau de la capat. :)

Omul care nu se duce.

***

Intrebari.

Omul care nu se duce unde? De ce sa se duca? Ce se da acolo? Stai putin... despre cine vorbim?

Uhm... despre mine. :)

Eu sunt omul care nu se duce. La party-uri cu dj romani. Am ajuns la concluzia ca nu sustin destul scena romaneasca, desi in ultimul timp promite mult.

Era o perioada in care nu prea aveam incredere in dj-ii romani si, in afara de Rhadoo, mai totul imi parea o pierdere de timp. E drept ca asta era prin timpul liceului cand aveam acces la fenomene gen Raoul, Vali Barbulescu, Internullo, iar cu party-urile bucurestene luam contact doar de cateva ori pe an. Problema este ca am ramas cu fixatia asta mult timp, astfel incat daca nu venea in main vreun dj strain, nici nu ma oboseam sa ies din casa.

Intre timp, am capatat o viziune usor mai larga... pe langa Rhadoo, ajunsesem fan Raresh (dar pana la urma, cine nu este?), Demos, Praslea, hai si Silent Strike, desi nu e aceeasi categorie, sunt toti romani.

Dar nu e destul. Chiar si saptamana trecuta, fiind in dilema de a alege intre Derrick May si feeder party (cu NSK pe afis, now how often do you see that?), am ales Derrick May. Argumente convingatoare erau de ambele parti totusi.

Acum sunt in faza Ali Nasser. Clickuind pe myspace din profil in profil, am ajuns in the house of ali nasser that featured "Omul care nu se duce". Atractie la primul sunet. Turning into obsession. Ma gandeam ca o singura data l-am mai vazut live si nu imi formasem o parere clara. Am inceput sa ma uit pe flyere dupa el, dar nimic anuntat pe viitor.

Cu toate astea, incepand weekendul in loggia, pe undeva pe la 3 dimineata, un prieten ma intreaba "Bai, ala din colt nu e Ali Nasser?" la care eu ii raspund entuziasmata "Dude, mi se parea si mie, dar ma gandeam ca oi fi eu prea obsedata si il vad peste tot de acum" :))))) Imagine my joy when he started spinning the decks. Punea frumos si nu m-am putut abtine sa nu ma duc sa il rog sa puna pesa (au niste preteni de-ai mei o preferinta pentru expresia "Pune pesaaaa!" - some inside joke), dar nu au trecut nici 10 min pana m-au scos oamenii mei din local fiindca trebuiau sa plece dimineata din Bucuresti.

Oh, but do not worry... we will meet again. :)))))

We did it again

***


SUPERB.

***

Initial mi se parea cam exagerat si chiar un gest extravagant sa dau 70 ron pentru Laurent Garnier, insa mi s-a pus pata si nu a mai contat. Imi pare bine ca nu am tinut cont de bani, fiindca a pus frumos. S-a meritat, nu am stat nici un moment. Bine... majoritatea aveau bilete luate la 50 ron, chiar daca peste tot era anuntat 70, nah, la mine ajung ponturile mai greu.

***

I'm glad I went. My faith in clubbing has been restored.

Bach:

When I was young, I used to own a piano. I was 6 when I started playing, but I really don't remember how it felt like. I do remember that I used to practice for hours though.

When I reached 5th grade, my parents moved me to another school. It was kind of sad, as I recall. I had to give up my painting brushes and my piano, as well. Although I would had chosen Drawing Class if I had stayed any longer at the Art School, I cried a whole night when my parents sold my piano to buy a computer. Difficult times those were...

Years went by and I never payed any attention to my artistic skills. Funny thing one night, when I had to stay at home because of the flu, I started drawing out of boredom and surprised myself with my... talent? This is the result of a few hours of practice :)


Although I did these sketches a few months ago, I decided to write this post only recently. And this is why: at work, we had this old piano, still functional though. When I came in early or stayed up after hours, I stroke up the only tune I remembered from elementary school and it felt great. It really did. It's amazing when you realize that the music you hear is a product of your own fingers and will... wow. Can I really do that? I felt like I could do more, so I went home and started looking for new songs to learn. But it was too late... the owner took her piano back a few days after. And that's how this piano went away as well. But it's ok, I didn't cry over this one. :)

In the video I posted that's not me playing, so no questions about that, please. :) But I'd like to play that track one day, on my own. I simply love it. Although I have no piano now, I promised myself when I was little that the moment I start making a lot of money, I'll buy my own grand piano, one of those long-tailed black beasts. Till then, I still have my crayons to draw one... I think I'll explore these drawing skills some more.

Study now, party later

***


Titlu de post si status de mess, ambele adecvate situatiei. And no, 'party now, study later' is not an option. :)

Din nou, simt nevoia sa merg in club. Ok, a trecut Armand van Helden, nu e nimic. Ar mai fi Dj MK in Fabrica, o chestie care ma tenta daca nu era sesiune, dar din nou, nu e nimic... Fast forward si sa vedem ce e pe 2 februarie... tough call... King Unique, Tadeo and Mick Wills. Pai, din cei 3 am auzit doar de King Unique si vad ca am tinut pe calc niste remixuri simpaticute de-ale lui, la Mish Mash - Speechless, Dirty Vegas - Walk Into The Sun si Mylo - In Your Arms. Er... why not?

Dar cate urmeaza... ay ay ay! Laurent Garnier, Plump DJs, Chris Lake (doar pentru piesa Carry Me Away l-am trecut aici), Pete Tong (oare pune monoton ca Digweed sau comercial ca Essential Selection?), Junior Jack, Kid Creme (mai vechi baietii, dar Club Bellagio... hmm, have I missed this one? will have to try it), Zabiela (iar si iar), Carl Cox, Chicane (unfortunately I won't be able to attend this), uh uh Stephan Bodzin. Imi place super mult Mondfahrt de la el.

Pe 29 februarie plec din nou la Londra. :P Can't wait to have an English breakfast again. Mmm... bacon... ma tot uit pe last.fm ce evenimente sunt in weekendul ala. Ma atrage doar Underworld si Unkle. Yeah, I think I'll go with Fabric though. Orice ar fi. Si daca merg in Fabric, ar trebui sa fac o paralela cu Studio Martin. :))) Uh, can't wait!

Eh, astea sunt in viitor. Deocamdata ma intretin cu un serial nou. House M.D. that is. E interesant per total, dar uitandu-ma episod de episod, oarecum ma enerveaza faptul ca la fiecare se face copy/paste la scenariul principal, numai ca difera persoana si boala.

Vine cam asa: o zi normala, tra la la, o persoana face ceva obisnuit si deodata pac! o loveste din senin criza, hemoragia interna, atacul de cord, incepe sa vomite sange, the usual stuff care te ingrijoreaza si te fac sa suni la ambulanta. Ajunge la spital, iar acolo o echipa de doctori vine cu idei: ah, probabil are asta, asta, asta sau asta. Sa facem teste. Da... nu are nimic din toate astea. Vine cel mai genial dintre toti si spune: ah, gata, stiu, are bambilici! Sa-i dam antibambilici si apoi o trimitem acasa. Dar vai! Starea s-a imbunatatit pe moment si s-a agravat imediat dupa. Sa-l trimitem pe negru sa-i sparga casa, sa vada daca gaseste ceva relevant pentru caz. A-ha! Acum stim de ce nu mergea tratamentul! Fiindca nu era asta, ci termitele de apa dulce or whatever. Da, stim, in istoria Statelor Unite au mai existat doar 2 cazuri, dar aparent avem unul acum, aici, pe masa de operatie. Sa-i dam penicilina si o putem trimite acasa. Iar dupa ce pleaca din spital poate sa faca si jogging, desi a fost paralizata de la brau in jos in ultimi doi ani. Ei poftim, doctorii astia americani. Dar trecand peste asta, dr. House e destul de amuzant cand e sarcastic. :)

I should do this more often. Writing on my blog, I mean.

Here we go again

Nici ca am apucat sa ma bucur de vacanta, care, privind in urma, pare acum a fi fost mai mult un weekend decat doua saptamani, iar m-am trezit cu proiecte asaltandu-ma din toate partile.

In fiiiiiiiecare an, frate!

Si spun ca le fac din timp. Spun ca le fac in vacanta. Da... cine crede asta? Ma trezesc in plop cu doua saptamani inainte de sesiune. Bai si parca nu am stat chiar degeaba inainte de vacanta. Tin minte clar cum am stat o noapte intreaga inainte de predarea proiectului la ICRM sa scriu despre personalitatea romanilor care nu stiu sa-si dozeze timpul si lasa totul pe ultimul moment, dar atunci isi pierd noptile pentru a duce task-ul la capat. Chiar ironic. Radeam intr-un mod nervos, presata de timp.

Hmm... nu am mai dormit de vreo 34 de ore.

Acum ascult One.FM. In mod normal nu prea ascult, dar acum s-a facut sa fie in lista, nu mai tin minte de ce, shuffle-ul era activat si de pe undeva de prin alta camera am auzit Underworld - Rez-Cowgirl (Live Version). Piesa m-a intrigat si m-a atras in lumea ei mistica. Ascult deja de vreo jumatate de ora mixul. Dupa grila de programe, as spune ca mixeaza Raresh. Pai tot respectul. Iar sunetele astea minimal parca ma inconjoara. Parca... de unde vin? Din toate partile? Dar am boxele chiar in fata! Ce ciudat. Au o rezonanta ciudata. Imi confera un feeling special. Cred ca trebuie sa mai si dorm.

A inceput votarea Nights.RO Awards, apropo. In fiecare an imi place sa urmaresc rezultatele, mereu surprinzatoare, intrebandu-ma cine dumnezeu voteaza la chestia asta? :))

Hmm... cel mai bun dj roman as spune Raresh. Nu e nimic surprinzator in asta, a iesit si anul trecut, iar seturile lui de multe ori ies in fata main-ului la show-uri. Dar oare Rhadoo ce mai face?

Event-ul anului e greu de ghicit, avand in vedere ca, in comparatie cu alti ani, am avut si CokeLive si B'estival si Chemical Brothers si Sunwaves si bla bla. Dar voi merge pe Chemical. Asta am votat.

Desi nu ma impresioneaza vreun club in mod special, sper sa nu iasa din nou Kristalul pe primul loc. Chiar nu merita si chiar nu e.

Apoi, cred ca anul asta Sunrise va surclasa The Mission la categoria de branduri de petreceri. Au avut activitate intensa anul care a trecut. :)

In rest, sper sa ia BeatFactor premiul pentru cel mai bun site de profil.

Iar mai departe, nu mai tin minte restul categoriilor.

A trecut ora 12. A inceput Essential Selection pe One.FM. "Hmm, cat de comod... nu mai trebuie sa schimb pe Radio1 sa ascult emisiunea de saptamana trecuta", gandesc eu.

"I know you know this track, but have you heard this version? By Marky & Bungle" spune Pete Tong, iar pe fundal incepe Snow Patrol - Open Your Eyes.

Eu urlu in gand "Yes! Yes, i have! And I love you for playing that!" Frumos.

Dar nu e de saptamana trecuta. Tracklistul nu corespunde cu cel de pe site-ul Radio1. Anyway, vad ca vine Pete Tong in Buc prin februarie. Hmm, nu cred ca Pete un dj la care te-ai putea plictisi, oricat de comercial pune. So I'll be there. :)

Sarind de la o idee la alta, ma uit la post de la departare si pare atat de dubios. Nu e simetric, nu e uniform, nu e constant. It's like a rollercoaster.

Cu toate astea, ma duc sa dorm. Inchei aici inca un post de succes. :)