From essays to parties

***

Imi place cum imi traiesc viata, trecand de la o extrema la alta.

***

Pana acum o saptamana, abia daca ieseam din casa. Stateam toata ziua indoors (fiindca suna mai bine decat inauntru), scriind studii de caz pentru facultate ori eseuri pentru universitati sau burse. Fiecare deadline era urmat de un altul. Si daca nu era vreun eseu, sigur era o scrisoare de recomandare (fiindca, de obicei, ti le scrii singur). Si daca nu era o recomandare, sigur era licenta - clar e ca intotdeauna era ceva de facut. Dar acum am scapat de toate si am simtit nevoia sa petrec cateva zile la rand, ca sa simt si eu ca am terminat facultatea sau ca a venit vara.

Miercuri, am iesit din casa cu gandul ca voi ajunge la un suc. Nu prea stiam eu ca sucul ala se va lua la Teatrul de Vara din Herastrau, la Gogol Bordello... dar ar fi fost bere, daca cele doua dozatoare acopereau cererea totala de bere a multimilor. :) Mai mult decat atat... mersi mult, Ionuuuuuut, pentru bilet cause I sure danced my ass off over there pe ritmuri de gypsy punk. :P

Pe sistemul "Thursday night, to the club,/ Friday night, didn't want to go,/ Then my friend Michelle called me on the phone/ And so I went to the club", joi am ajuns la petrecerea ADC*RO. Multi cunoscuti printre participanti, cateva lucrari care m-au inspirat sa reiau activitatile mele creative si, in final, felicitari lui Daniel pentru clasarea pe primul loc.

Vineri, a regular party in B52, dar mi-a placut ca nu a fost foarte multa lume, asa ca puteam dansa pe ring fara sa ma calce altii in picioare, simtind in acelasi timp efectul sistemului de ventilatie.

Sambata... oh, dar SAMBATA... am ajuns in Parcul de Agrement Snagov la Wicked Playground. Chiar imi era dor de o petrecere electronica pana in zori, iar Wicked Playground a fost cam tot ce mi-am dorit in ultimele luni. Cand am ajuns, dupa 9pm, in complex era pana de curent si am inteles ca petrecerea fusese grozava... in cele 10 minute cat tinuse generatorul. Nah, nu m-a deranjat foarte tare, fiindca astfel am putut intra la pretul biletelor de dinainte de 9. O bere mai tarziu si sistemul fusese pus la punct, iar petrecerea reluata. Mai multe beri mai tarziu, a intrat Raresh la pupitru. Cred ca Raresh este dj-ul roman pe care l-am vazut de cele mai multe ori la show-uri, dar nici ca imi pare rau. Nici Rhadoo nu se mai ridica la rangul asta si nici Livio, pe care il prindeam intr-o perioada cam pe la toate warm-up-urile concertelor la care mergeam. Si ce poate fi mai frumos decat sa te prinda rasaritul in natura, inconjurat de apa si de copaci in floare, roua diminetii in iarba, iar pe fundal sa se auda muzica lui Raresh... aaaah... aveam nevoie de o noapte ca asta. O noapte in care sa dansez ca dementa vreo 8 ore pe muzica electronica.

Ce sa mai spun? Desi e de abia luni, foarte de dimineata, I'm waiting for the weekend. Ma retrag.

Breathe in, breathe out...

***
NORIKO TUJIKO - WHITE FILM

From Underworld To Underworld

***
Ah... tin minte si acum my first encounter cu trupa britanica Underworld.

Din socotelile mele, cred ca aveam cam 13 ani pe atunci... da, sigur aveam 13 ani cand am ascultat pentru prima data Everything, everything, un material live de-al lor inregistrat in timpul turneului din 1999.

Nu stiu cu ce imi pierdeam timpul pana atunci, probabil Radio Uniplus Botosani (yeah, those were the times, imi placea sa stau vineri seara sa ascult dedicatiile oamenilor pe radio), Atomic TV, imi mai aduc aminte de Activ - Sunete, tin minte si o caseta cu BUG Mafia & Loredana - Lumea e a mea, dar asta era cumparata de framiu.

Chestia e ca pana atunci ascultam ce mi se dadea, insa odata cu Underworld am inceput sa iau atitudine. Tin minte cum mi-am inscriptionat albumul pe un CD foarte jmecher, de culoare albastra, pe care scrisesem mare cu markerul Ravergirl (heh, nick-ul meu de mIRC de atunci) si ascultam pe repeat Rez/Cowgirl (Live). Asta este piesa care m-a determinat sa las in urma tot ce cunoscusem pana atunci (neh, sau aproape tot, dar totul suna mult mai dramatic), pentru a intra intr-o noua faza a culturii mele muzicale - partea electronica.

Ascultand piesa mai sus mentionata, nu imi venea sa cred ca exista un gen muzical cu care sa relationez atat de mult si in care sa ma pierd fara vreun simt al masurii. Chiar si acum cand scriu, ascult piesa pe fundal, iar acele sunete sintetizate de pe Rez ma innebunesc total, pe cand beat-urile de pe Cowgirl la un bpm mai crescut le tin dand din cap pe scaun in fata calculatorului la 2 noaptea.

Au trecut cam 8 ani de la emaniciparea mea muzicala, timp in care am reusit sa trec prin cea mai mare parte a discografiei. Desi se indeparteaza tot mai mult de muzica pe care o faceau in anii de gratie, dupa cum se vede si pe Oblivion With Bells, doamne, mie mi se par incredibili. Nu stiu voua, insa inca nu imi vine sa cred ca Underworld chiar vine in Romania dupa atat timp. Ah, iar locul ales pentru concert mi se pare genial, chiar daca e in afara orasului.

Nu pot decat sa imi imaginez a wild rave party intr-un hangar, stroboscoape, lasere, maini in aer, fum... as seen on TV, you know? :)

JOHN & JEHN - 20L07

***

Inca una si gata... din nou nu imi merge postatul. Probabil pentru ca am umblat prin codul html. :))) Nimic nu mai merge de atunci.

***

JOHN & JEHN - 20L07

Piesa asta este venita prin recomandari (thank you, Cerno). Nu m-a captivat din prima, insa de cand am dat a doua oara de ea, recunosc ca o ascult cam in continuu. Now, I'd like to share with you guys this beautiful piece of work.

Raz Ohara & The Odd Orchestra - Where He At (Apparat Remix)

***

Raz Ohara & The Odd Orchestra - Where He At (Apparat Remix)
By courtesy of Physical Films, dar doar linkul, fiindca postatul nu imi merge. :))

***

Una dintre cele mai frumoaste piese pe care le-am auzit in ultimul timp, a reusit sa ajunga foarte repede in playlistul mobilului meu (no, I do not own an iPod).

Nu difera foarte mult de original, insa mi se pare ca Apparat reuseste sa puna in valoare mult mai bine linia melodica, creandu-i backgroundul asta in care... everything fades into, crescand intensitatea emotiei.

O piesa superba, de gasit pe "Things To Be Frickled", by/for Apparat. :)

Bo-o-ka Shade

***



Hmm, nu prea imi pot justifica absenta de pe blog in ultimele luni... nu cred ca am realizat ceva de care sa fiu mandra, ci din contra, am renuntat la unele chestii, in loc sa acumulez rezultate.

***

But anyways... Booka Shade!

Au mai fost prin Romania, insa prezenta lor pe flyere mi s-a parut intarziata, avand in vedere ca veneau sa ne cante pe live "Body Language", "Mandarine Girl" si alte hit-uri, de abia dupa cativa ani de la lansarea albumului din care fac parte. Probabil nu m-as fi obosit sambata asta sa ies din casa daca nu scriam preview-ul pentru petrecere. Cumva, m-am convins singura sa merg. :) Iar faptul ca au inclus Romania printre primele tari in turneul de promovare al noului album, inainte de Marea Britanie sau Germania, mi-a dat un usor sentiment de mandrie nationala. :) Romania, aceasta a doua Ibiza, dupa cum a numit-o Burridge... hehe... pentru cei care au ratat show-ul Bo-o-ka Shade, sa stiti ca acestia se intorc pe 15 august la Maniaaaaaa, in cadrul aceluiasi turneu si probabil cu acelasi set. :D

Trecand peste setul Monochrome care m-a cam plictisit, Lopazz mi s-a parut foarte meserias. Desi in line-up-ul mintii mele l-as fi pus mai spre orele diminetii, pentru mine a fost destul de ciudat cat sa imi atraga atentia si interesul, pregatindu-ma astfel pentru ceea ce a urmat. Bine, nush daca si restul oamenilor din cort au avut aceeasi parere, dar daca asta nu i-a isterizat, cu siguranta confettiile i-au innebunit. Tough crowd. :)))

Exista totusi prostul obicei ca la asemenea evenimente de amploare sa se adune si tarani. Tarani care urlau si huiduiau prestatia lui Lopazz pe undeva prin spatele meu + remarci de genul "mama, ce smecherie, du-te-acasaaaaaa!" sau "Cine te-a invatat sa mixezi?" Si ii explicam aluia sa nu mai urle ca e stresant, ca doar a ales singur sa vina in primul rand la show-ul lui Lopazz, nu a venit artistul la taran in sufragerie sa-i puna muzica fortat si sa-i cante in microfon in timp ce doarme. Pfff... taranii... macar s-au evaporat.

Uitandu-ma la vanataile de pe coate si de pe genunchi, imi aduc aminte clar momentul intrarii nemtilor Booka Shade pe scena. Multimea s-a isterizat total la aruncarea confettiilor in aer si au inceput sa se impinga, ceea ce nu a fost deloc benefic pentru mine care stateam in primul rand si mai prindeam din cand in cand cate un cot in gardul de siguranta. :)))

Fiind o atmosfera foarte energica, m-am trezit in unele momente urland din primul rand mai ceva ca fanele din concertele Beatles-ilor. M-am surprins singura. Ca prestatie, nu pot spune ca a fost impresionanta, ceva care sa nu mai fi auzit pe pagina lor de myspace, insa faptul ca a fost live, a impresionat mult mai mult. Iar la primele acorduri de "Body Language", pfoai, simteam ca imi ascult piesa preferata din lume pe live (desi nu e asa :)) ), dar combinatia dintre atmosfera, muzica, multime mi-au dat impresia asta.

Cred ca "Charlotte" va ajunge urmatorul hit Booka Shade, chiar... hit-ul verii, cine stie? E destul de comercial si de catchy, incat in topul dloadurilor beatport a ajuns deja pe locul 2 in mai putin de o saptamana de la lansare.

A trecut si Booka Shade, de acum incepe sesiunea, pierd si Goldfrapp, pierd si Stanton Warriors, dar revin in forta dupa examene. :D

Omul care nu se duce.

***

Intrebari.

Omul care nu se duce unde? De ce sa se duca? Ce se da acolo? Stai putin... despre cine vorbim?

Uhm... despre mine. :)

Eu sunt omul care nu se duce. La party-uri cu dj romani. Am ajuns la concluzia ca nu sustin destul scena romaneasca, desi in ultimul timp promite mult.

Era o perioada in care nu prea aveam incredere in dj-ii romani si, in afara de Rhadoo, mai totul imi parea o pierdere de timp. E drept ca asta era prin timpul liceului cand aveam acces la fenomene gen Raoul, Vali Barbulescu, Internullo, iar cu party-urile bucurestene luam contact doar de cateva ori pe an. Problema este ca am ramas cu fixatia asta mult timp, astfel incat daca nu venea in main vreun dj strain, nici nu ma oboseam sa ies din casa.

Intre timp, am capatat o viziune usor mai larga... pe langa Rhadoo, ajunsesem fan Raresh (dar pana la urma, cine nu este?), Demos, Praslea, hai si Silent Strike, desi nu e aceeasi categorie, sunt toti romani.

Dar nu e destul. Chiar si saptamana trecuta, fiind in dilema de a alege intre Derrick May si feeder party (cu NSK pe afis, now how often do you see that?), am ales Derrick May. Argumente convingatoare erau de ambele parti totusi.

Acum sunt in faza Ali Nasser. Clickuind pe myspace din profil in profil, am ajuns in the house of ali nasser that featured "Omul care nu se duce". Atractie la primul sunet. Turning into obsession. Ma gandeam ca o singura data l-am mai vazut live si nu imi formasem o parere clara. Am inceput sa ma uit pe flyere dupa el, dar nimic anuntat pe viitor.

Cu toate astea, incepand weekendul in loggia, pe undeva pe la 3 dimineata, un prieten ma intreaba "Bai, ala din colt nu e Ali Nasser?" la care eu ii raspund entuziasmata "Dude, mi se parea si mie, dar ma gandeam ca oi fi eu prea obsedata si il vad peste tot de acum" :))))) Imagine my joy when he started spinning the decks. Punea frumos si nu m-am putut abtine sa nu ma duc sa il rog sa puna pesa (au niste preteni de-ai mei o preferinta pentru expresia "Pune pesaaaa!" - some inside joke), dar nu au trecut nici 10 min pana m-au scos oamenii mei din local fiindca trebuiau sa plece dimineata din Bucuresti.

Oh, but do not worry... we will meet again. :)))))

We did it again

***


SUPERB.

***

Initial mi se parea cam exagerat si chiar un gest extravagant sa dau 70 ron pentru Laurent Garnier, insa mi s-a pus pata si nu a mai contat. Imi pare bine ca nu am tinut cont de bani, fiindca a pus frumos. S-a meritat, nu am stat nici un moment. Bine... majoritatea aveau bilete luate la 50 ron, chiar daca peste tot era anuntat 70, nah, la mine ajung ponturile mai greu.

***

I'm glad I went. My faith in clubbing has been restored.

Study now, party later

***


Titlu de post si status de mess, ambele adecvate situatiei. And no, 'party now, study later' is not an option. :)

Din nou, simt nevoia sa merg in club. Ok, a trecut Armand van Helden, nu e nimic. Ar mai fi Dj MK in Fabrica, o chestie care ma tenta daca nu era sesiune, dar din nou, nu e nimic... Fast forward si sa vedem ce e pe 2 februarie... tough call... King Unique, Tadeo and Mick Wills. Pai, din cei 3 am auzit doar de King Unique si vad ca am tinut pe calc niste remixuri simpaticute de-ale lui, la Mish Mash - Speechless, Dirty Vegas - Walk Into The Sun si Mylo - In Your Arms. Er... why not?

Dar cate urmeaza... ay ay ay! Laurent Garnier, Plump DJs, Chris Lake (doar pentru piesa Carry Me Away l-am trecut aici), Pete Tong (oare pune monoton ca Digweed sau comercial ca Essential Selection?), Junior Jack, Kid Creme (mai vechi baietii, dar Club Bellagio... hmm, have I missed this one? will have to try it), Zabiela (iar si iar), Carl Cox, Chicane (unfortunately I won't be able to attend this), uh uh Stephan Bodzin. Imi place super mult Mondfahrt de la el.

Pe 29 februarie plec din nou la Londra. :P Can't wait to have an English breakfast again. Mmm... bacon... ma tot uit pe last.fm ce evenimente sunt in weekendul ala. Ma atrage doar Underworld si Unkle. Yeah, I think I'll go with Fabric though. Orice ar fi. Si daca merg in Fabric, ar trebui sa fac o paralela cu Studio Martin. :))) Uh, can't wait!

Eh, astea sunt in viitor. Deocamdata ma intretin cu un serial nou. House M.D. that is. E interesant per total, dar uitandu-ma episod de episod, oarecum ma enerveaza faptul ca la fiecare se face copy/paste la scenariul principal, numai ca difera persoana si boala.

Vine cam asa: o zi normala, tra la la, o persoana face ceva obisnuit si deodata pac! o loveste din senin criza, hemoragia interna, atacul de cord, incepe sa vomite sange, the usual stuff care te ingrijoreaza si te fac sa suni la ambulanta. Ajunge la spital, iar acolo o echipa de doctori vine cu idei: ah, probabil are asta, asta, asta sau asta. Sa facem teste. Da... nu are nimic din toate astea. Vine cel mai genial dintre toti si spune: ah, gata, stiu, are bambilici! Sa-i dam antibambilici si apoi o trimitem acasa. Dar vai! Starea s-a imbunatatit pe moment si s-a agravat imediat dupa. Sa-l trimitem pe negru sa-i sparga casa, sa vada daca gaseste ceva relevant pentru caz. A-ha! Acum stim de ce nu mergea tratamentul! Fiindca nu era asta, ci termitele de apa dulce or whatever. Da, stim, in istoria Statelor Unite au mai existat doar 2 cazuri, dar aparent avem unul acum, aici, pe masa de operatie. Sa-i dam penicilina si o putem trimite acasa. Iar dupa ce pleaca din spital poate sa faca si jogging, desi a fost paralizata de la brau in jos in ultimi doi ani. Ei poftim, doctorii astia americani. Dar trecand peste asta, dr. House e destul de amuzant cand e sarcastic. :)

I should do this more often. Writing on my blog, I mean.

Here we go again

Nici ca am apucat sa ma bucur de vacanta, care, privind in urma, pare acum a fi fost mai mult un weekend decat doua saptamani, iar m-am trezit cu proiecte asaltandu-ma din toate partile.

In fiiiiiiiecare an, frate!

Si spun ca le fac din timp. Spun ca le fac in vacanta. Da... cine crede asta? Ma trezesc in plop cu doua saptamani inainte de sesiune. Bai si parca nu am stat chiar degeaba inainte de vacanta. Tin minte clar cum am stat o noapte intreaga inainte de predarea proiectului la ICRM sa scriu despre personalitatea romanilor care nu stiu sa-si dozeze timpul si lasa totul pe ultimul moment, dar atunci isi pierd noptile pentru a duce task-ul la capat. Chiar ironic. Radeam intr-un mod nervos, presata de timp.

Hmm... nu am mai dormit de vreo 34 de ore.

Acum ascult One.FM. In mod normal nu prea ascult, dar acum s-a facut sa fie in lista, nu mai tin minte de ce, shuffle-ul era activat si de pe undeva de prin alta camera am auzit Underworld - Rez-Cowgirl (Live Version). Piesa m-a intrigat si m-a atras in lumea ei mistica. Ascult deja de vreo jumatate de ora mixul. Dupa grila de programe, as spune ca mixeaza Raresh. Pai tot respectul. Iar sunetele astea minimal parca ma inconjoara. Parca... de unde vin? Din toate partile? Dar am boxele chiar in fata! Ce ciudat. Au o rezonanta ciudata. Imi confera un feeling special. Cred ca trebuie sa mai si dorm.

A inceput votarea Nights.RO Awards, apropo. In fiecare an imi place sa urmaresc rezultatele, mereu surprinzatoare, intrebandu-ma cine dumnezeu voteaza la chestia asta? :))

Hmm... cel mai bun dj roman as spune Raresh. Nu e nimic surprinzator in asta, a iesit si anul trecut, iar seturile lui de multe ori ies in fata main-ului la show-uri. Dar oare Rhadoo ce mai face?

Event-ul anului e greu de ghicit, avand in vedere ca, in comparatie cu alti ani, am avut si CokeLive si B'estival si Chemical Brothers si Sunwaves si bla bla. Dar voi merge pe Chemical. Asta am votat.

Desi nu ma impresioneaza vreun club in mod special, sper sa nu iasa din nou Kristalul pe primul loc. Chiar nu merita si chiar nu e.

Apoi, cred ca anul asta Sunrise va surclasa The Mission la categoria de branduri de petreceri. Au avut activitate intensa anul care a trecut. :)

In rest, sper sa ia BeatFactor premiul pentru cel mai bun site de profil.

Iar mai departe, nu mai tin minte restul categoriilor.

A trecut ora 12. A inceput Essential Selection pe One.FM. "Hmm, cat de comod... nu mai trebuie sa schimb pe Radio1 sa ascult emisiunea de saptamana trecuta", gandesc eu.

"I know you know this track, but have you heard this version? By Marky & Bungle" spune Pete Tong, iar pe fundal incepe Snow Patrol - Open Your Eyes.

Eu urlu in gand "Yes! Yes, i have! And I love you for playing that!" Frumos.

Dar nu e de saptamana trecuta. Tracklistul nu corespunde cu cel de pe site-ul Radio1. Anyway, vad ca vine Pete Tong in Buc prin februarie. Hmm, nu cred ca Pete un dj la care te-ai putea plictisi, oricat de comercial pune. So I'll be there. :)

Sarind de la o idee la alta, ma uit la post de la departare si pare atat de dubios. Nu e simetric, nu e uniform, nu e constant. It's like a rollercoaster.

Cu toate astea, ma duc sa dorm. Inchei aici inca un post de succes. :)

Burial - Untrue [2007]

Untrue, al doilea album scos de Burial, lansat pe 5 Noiembrie 2007.

Imi place la nebunie sound-ul incadrat in dubstep, din cate vad. In mare, piese soul cu voci prelucrate intens, totul pe beat de UK garage. Loving it.


Burial on Myspace

Burial - Archangel

Burial - Raver

Burial - Shell of Light

Ma enerveaza vedetele

Ma enerveaza fitele lor de staruri, ma enerveaza faptul ca sunt oameni care ii pupa in fund, ma enerveaza ca starurile stiu asta si profita de acest lucru. Ma enerveaza, fiindca in sinea lor sunt niste oameni normali, ca sa nu spun ca unii sunt retardati chiar, sub acea imagine de milioane creata pentru mase. Oare nu au auzit de expresia Nike, we made you. We can break you?

Zilele astea, trebuie sa fac un interviu pentru FOEM/ cu Rob Acid. Ma gandeam eu, la inceput, cat de mijto va fi... Rob Acid, un pionier al muzicii techno, oau. In timp ce faceam cercetari despre el, am aflat cate lucruri a facut... are in casa aparatura folosita de serviciile secrete, a colaborat cu Native Instruments (daca Traktor va spune ceva), si-a pus la bataie o piesa la un concurs de pe FOEM/, iar John Digweed s-a declarat fanul sau.

Pe undeva pe aceasta linie am construit 14 intrebari pentru interviu si i le-am trimis. Dupa vreo saptamana in care nu am primit nici un raspuns de la el, aflu ca n-a avut chef sa raspunda la nici una, fiindca i s-au parut prea plictisitoare. Vaaaaaaai... el probabil se astepta la intrebari de genul "Daca te-ai trezi maine o caratita, care ar fi prima ta actiune?" sau "Daca ai fi o clanta, cum te-ai simti?" Pana mea, facem totusi interviuri muzicale si incercam sa transmitem informatii muzicale, despre noile sale proiecte, despre viziunea sa despre muzica si proiecte viitoare. :))

Anywaaaaay. M-am decis sa deschid un topic pe forumul FOEM/ pentru cei care au intrebari dubioase, ciudate, originale, creative, amuzante, whateva, pentru Rob Acid. Va invit si pe voi sa postati, daca sunteti interesati.

Totusi, sunt sigura ca Zabiela, omul care se lupta cu bodyguarzii sa coboare in multime sa dea mana cu oamenii, ar fi raspuns intr-o saptamana la intrebarile mele. Cause he's one of those cool VIP's. Yup yup. :)

De fraiera

Multumiri lui Cerno, omul care mi-a deschis urechile spre muzica lui Matthew Dear. Imi place la nebunie Deserter si simt ca va trebui sa-i fac loc pe mobil langa celelalte 2 obsesii ale mele de anul acesta: Junior Boys - In the Morning si Ellen Allien & Apparat - Leave Me Alone.

Oare de ce nu m-am dus eu la Matthew Dear cand aveam invitatie mok la Kiss7 Festival?

(punct) si de la capat.

Chemical all the way

Afara vremea e cam de kkt, iar Weather Widget-ul informeaza cu tristete, pentru mine cel putin, ca pana miercuri va tot ploua.

Ieri, aproximativ pe la 23,30, am facut si eu 20 de ani, semn ca am supravietuit la 20 de toamne, dar inca nu se "vad" pe mine... zilele trecute un taximetrist imi spunea ca nu mi-ar fi dat mai mult de 14. Dar nu e nimic, la 30 de ani probabil voi arata de 20, iar lumea ma va intreba la ce facultate sunt. :))

20 de ani pe 20 octombrie cu Chemical Brothers la Bucuresti de ziua mea. :D NORMAL ca am fost acolo. Si a fost superb. O nebunie. Nebunie de superbie. :))

Am intrat in sala dupa 12. Am prins un warm-up cum de mult timp nu mi-a mai fost dat sa aud prin cluburi, cel putin ultimele 30 de minute din el. Sigur era mana lui Nathan Detroit, fiindca nu prea parea stilul lui Pagal sau al lui Negru.

A venit apoi momentul intrarii in scena al baietilor de la Chemical Brothers. Un sunet prelung facea inconjurul salii, lumea astepta, cand deodata s-a auzit primul beat, ce aducea clar a Galvanize, iar sala a inceput sa urle la recunoasterea piesei. Mi s-a parut o alegere excelenta de spart gheata, fiindca nu puteau incepe cu ceva prea agresiv, cum publicul nu era incalzit inca.

Timpul trecea, bpm-ul crestea, lumea dansa. Cred ca de la Hey Boy, Hey Girl incolo, am inceput sa dau 110% din mine. Ma simteam ca la un rave party cu stroboscoape ametitoare, iar de fiecare data cand se stingea lumina, parca vedeam scheleti in jur. Dar e doar efectul videoclipului. :) Oricum, 'the real thing' nu s-a comparat cu nimic altceva experimentat pana acum. Nici cu prima vizionare a videoclipului care era destul de diferit fata de chestiile din acea perioada, nici cu audierea in winamp acasa si nici cu remixul lui Zabiela.

Biletul si-a meritat toti banii (asta e pentru Dragos Manac, caruia ii multumesc din nou si sper sa citeasca acest post :) ) - visual-urile jumatate, iar muzica cealalta jumatate. Am auzit diverse comentarii privind raportul calitate-pret, dar mie, din primul rand, mi s-a parut ca a meritat toti banii. Visual-urile alea au fost destul de... psihedelice; si nu cred ca am mai folosit acest cuvant pe blog pana acum. Chiar de cateva ori m-am oprit din dans pentru a urmari gandacii care colcaiau pe fundal, robotii care veneau spre mine, ochii care urmareau lumea prin sala sau drumul haotic de prin padure.

Un alt moment de maxima intensitate pentru mine a fost la Saturate aka Electronic Battle Weapon 8. Ador piesa asta si am mai mentionat de cateva ori acest lucru pe blog. Dar, din nou, 'the real thing' nu se compara cu nimic altceva trait pana acum. Iar visual-urile au fost... oau. Perfecte. Deja nu mai am adjective sa imi descriu parerile. :)))

Citisem pe feeder o parere ca sfarsitul ar fi fost slab. Nah, mie mi s-a parut ok sa incheie mai chillout dupa ce te-au rupt in timpul concertului de nu stiai din ce membre sa mai dai. Dar e vorba de experienta personala a fiecaruia, oricum.

De data aceasta mi-a placut publicul. Destul de receptiv, lipsit de tarani fara nici o treaba pe acolo. Cel putin unde stateam eu. :) Locatia mi s-a parut ok amenajata, destul de spatioasa pentru numarul de participanti, astfel incat nu am avut niciodata senzatia ca n-am loc sa respir sau sa dansez. Imi place cand sunt mai multe puncte de vanzare ale bauturii si nu trebuie sa traversezi sala prin multime pentru a sta apoi la o coada interminabila sa-ti iei o bere. Imi place Polivalenta si pentru ca are un numar mare de bai, ceea ce nu te obliga sa stai la alta coada, care de obicei se formeaza in baie la fete.

Per total, un show care nu ar fi trebuit ratat. Iar acum, cateva poze de pe telefonul meu, dar sunt sigura ca vor aparea pe net poze mult mai bune. :)

Electronic music

Yes, that's Apparat, but that's not the point. Browsing through the pix from the gigs I attended, I really couldn't take my eyes off this one. This is how electronic music feels like to me. Yeah.

Coming up: Chemical Brothers. :D

Friday night - to the club, Saturday night - to the club

Ce-i aici? Nu, nu se poate asa ceva. Nu trebuia sa fi mers vineri in Kristal. A fost mai ceva ca ratb-ul pe timp de vara. Nu credeam ca am atata apa in tesuturi sa transpir in halul ala, iar daca dansam putin, situatia se inrautatea vizibil. Multimea de tarani care se impingea in mine nu a ajutat, si nici cretinul care si-a stins tigara de mana mea. Dar gata, m-am calmat. :)

Scria la un moment dat pe forumul de pe nights.ro Deschiderea in sine este pt multi din clubberii romani un eveniment echivalent cu alinierea planetelor, asa ca s-ar calca in picioare si daca ar scrie Marioara Murarescu pe flyer. Cam asa e. Pffff... si nici nu a fost unul dintre cele mai bune seturi ale lui Zabiela, dar a mixat mijto Chemical Brothers - Hey boy, hey girl si Perseverence.

Sambata, la Ellen Allien & Apparat a iesit frumos. Mi-a placut faptul ca nu a fost atat de multa lume, ca puteam respira si aveam loc de dans, iar muzica a fost mult prea tare. Pacat ca duo-ul, desi a pus aproape tot albumul Orchestra of Bubbles, nu a pus Leave Me Alone, piesa pe care o adoooor. Dar nu e nimic, o ascult in timp ce scriu acest post. Ah, iar warm-up-ul lui Praslea mi-a placut foarte mult in comparatie cu chestiile dubioase pe care le punea in seara precedenta DJ Chriss in Kristal. :)

In final, m-am trezit si cu autograf. Nu ca as fi tinut mortis sa am, dar Apparat la iesire a trecut fix pe langa noi, asa ca de ce sa nu luam? :)) Dupa asta am iesit afara unde era Ellen Allien si pe acelasi principiu, daca tot e acolo, de ce sa nu luam autograf si de la ea? :) Destul de ok tipa fata de alti dj, radea cand ii spuneam cat de rau imi pare ca nu au pus piesa care ma obsedeaza pe mine si aparent se vor intoarce in curand. Eh, dar asta spun toti. :))

Ma gandeam acum, dupa ce am trecut pe Essential Mixul tipului de la High Contrast, ca as vrea sa vina in Romania. Da, cred ca asta va fi urmatoarea chestie pe care o voi astepta in Romania. :)

The sun is rare
And the moon is green
On Mars I wanna be, surprises for the brain...

Re-live the past

Astazi pentru voi am o piesa din 1975, Camille Yarborough - Take Yo' Praise, piesa remixata ulterior de Fatboy Slim si denumita Praise You. Soul-gorgeous. :)

Camille a scos mai multi bani de pe urma remixului lui Fatboy Slim decat de pe propriul sau album, piesa fiind folosita si in campania din 2000 a lui Al Gore pentru presedintie.

Iar ca de final, a Radio1 special (gotta love Radio1): Radio 1 Legends - Norman Cook (online) or available for dload here. Cu ocazia implinirii a 40 de ani de functionare a statiei, au chemat 10 legende ale muzicii britanice sa puna piesele preferate, piese care i-au inspirat de-a lungul carierei + diverse povestioare. De exemplu, de unde vine numele de 'Fatboy Slim'.

Tune in and enjoy. :)

James Zabiela, part 3

Din nou la Zabiela. Nu prea mai are rost sa spun cat de tare e, fiindca nu s-a dat pe minimal, fiindca pune pasiune in ceea ce face, se distreaza la pupitru la fel de mult cat te distrezi tu in fata lui dansand, nu isi baga picioarele in mixat, bla bla, bla bla.

Incalzirea a fost facuta de Pagal. Nu a fost foarte rau, am suportat. Ne, hai ca a fost bine. A mers de warm-up. Dar nu intelegeam ce e cu colierul de la gatul lui. Probabil incearca lucruri noi impreuna cu Cosmina. :)

Data trecuta cand am fost la Zabiela citisem pe blogul unui tip, blog pe care normal ca nu il mai gasesc acum, ca el nu are chef sa mearga, avand in vedere ca multimea va fi formata din fete care nu au nici o treaba cu muzica, venite special pentru un fatalau. Ceva pe aproape. Asa ca acum am fost foarte atenta la multime, care era formata din foarte multi tarani aflati pur si simplu in aceasta perioada prin Mamaia si au zis sa incerce intr-o vineri seara Mania. Multi erau imbracati in outfitul de manelist si chiar se suiau pe boxa sa danseze, numai ca ei dansau pe cu totul alte ritmuri si piese, ca nu se prea sincronizau cu ce se auzea. Dadeau tipic din maini ca pe manele, in stilul adierii vantului. Nu stiu cum se numeste stilul de dans, dar ar trebui studiat la 'Dansez pentru tine'. Apoi, mai erau cativa pe care ii cam enerva inghesuiala si pur si simplu se aruncau in multime, apoi isi pasau pastile intre ei... yeah... the clubbing scene. Ca sa nu mai spun ca desi pe cubul drept dansa o tipa, iar pe cubul stang un tip, cand te intoarceai sa te uiti la multime, observai ca toti tipii se uitau la exemplarul masculin. Huh! :))

Petrecerea din punct de vedere muzical a fost super tare. Intotdeauna este, de fapt. Deja nu mai am probleme sa ma detasez de multime si sa dansez in lumea mea, oricati lameri ar fi sa ma imbranceasca cu coatele sau cine stie ce altceva sa faca.

Playlistul a adus cu sine The Cure - Lullaby, Daft Punk - Harder, Better, Faster, Stronger + creatii proprii, cum ar fi Human sau Phaser. Pentru mine punctul culminant a fost cand a bagat Junior Boys - In The Morning. Adoram piesa asta inca de cand a aparut Gabriel and Dresden - live @ HouseNation [15.07.2007] si m-a bagat in extaz. Vai, super mijto. Aparent atunci cand ma impresioneaza vreo piesa, prima oara in club o aud la Zabiela. Asa s-a intamplat si cu Chemical Brothers - Electronic Battle Weapon 8 sau Saturate, cum e trecuta pe album. Sheer joy.

Chiar imi pare rau ca nu am prins show-ul inaintea caruia isi pierduse geanta cu vinilurile la aeroport si a mixat de pe cd-uri Prodigy, Blur, Hybrid. Cel putin Prodigy mixat de Zabiela nu stiu daca imi va mai fi dat sa vad. :)

Stau si ma gandesc acum daca la fiecare gig scrie pe moment pe laptop "thank you :)))))" sau are un fisier salvat pe desktop. Dar de fiecare data spun, cel putin in gand, "No, thank you!" :))

Cred ca cea mai mare victorie a fost sa o duc pe Ruxi la Zabiela. Ruxi - mare iubitoare de muzica populara, o Marioara Murarescu in devenire, amatoare de jazz si plimbari nocturne. Iar eu am reusit sa o aduc intr-un club. Ma gandeam ca nu ii va placea, dar m-a impresionat in mod placut ca a rezistat eroic muzicii, de la intrarea in club pana la 8 dimineata. A dansat in continuu, nu s-a lasat doborata de nimic, nici de oamenii care o calcau in picioare sau pe picioare, mai ales de mine. :))

Desi tot liceul m-am chinuit sa ajung in Bucuresti la show-urile Zabiela, niciodata nu reuseam, intooootdeauna intervenea ceva. De abia la facultate am inceput sa merg. Prima data a fost in Mania. Am ramas marcata pe viata. Se vede. Daca aveam atunci blog, ar fi fost un post interesant. A doua oara in Kristal, din nou impresionata, am luat autograf. Stie toata lumea povestea cu "I faced the fucking bodyguards, I screamed 'dudeeee' and dude turned around to sign my flyer." Acum, am ajuns la stadiul in care am facut fotografie cu el. Data viitoare probabil vom face schimb de adrese sa corespondam. Nu as vrea sa merg cu imaginatia prea departe. :))

Stiind ca bodyguarzii din Mania sunt cam scarbe, am zis sa nu imi iau aparatul si chiar ma felicitam pentru decizie dupa ce am vazut la intrare ca e interzis cu aparate foto. Dar nooo, fix acum nu mai erau handramalele alea de bodyguarzi care sa te ameninte ca-ti sparg telefonul daca mai faci poze dj-ului. Cand a coborat Zabiela in multime, a trebuit sa ma rog de un necunoscut sa imi faca poza si sa il bat la cap pe mess sa mi-o trimita. :) Si oricat de prost ar fi iesit poza, macar am poza cu Zabiela.


Penal mi s-a parut ca era pe acolo un tip blond cu parul lung care aducea a Zabi in sinea lui, numai ca era imbracat ca un manelist notoriu cu ciocate and stuff, iar la sfarsit un prieten i-a spus tipului "Go take a picture with him, he looks just like you". Da, da, penal. Sunt curioasa daca macar stia cum il chema pe dj. :))

Ce imi pare rau acum este ca atunci cand am iesit din club la 8, nu m-am dus sa imi inmoi picioarele obosite si chinuite in apa rece a marii. Vroiam sa imi fac o traditie din asta, de fiecare data cand merg la Zabiela in Mania. :))) Eu si ideile mele tampite.






Vestea buna este ca Zabiela se intoarce pe 5 octombrie in Kristal. Si va fi o luna de pomina, fiindca:

5 octombrie - James Zabiela @ Kristal
6 octombrie - Ellen Allien & Apparat @ Session (Hmm, Session, interesting, nu am mai fost pe acolo)
20 octombrie - in primul rand, My B'Day @ ??? (glumesc, asta e petrecere privata :), si apoi The Chemical Brothers @ Sala Polivalenta, pentru prima oara in Romania

One + One - One = Zabiela = The One

110% sigura, cu bilet de tren in buzunar, ne vedem vineri la Zabiela in Mania. :) Alte cuvinte nu isi mai au rostul. Ah, ba da, Seaman nu merita. Sau poate nu a meritat doar cand am fost eu. Oricum, i-a trecut demult valul.

Hai la mare, hai in club.

Can you...

... honestly tell me that Gabriel and Dresden will not play trancy stuff at their gig on 28th July at the Arenas? Or at least not that industrial kind that I hate so much?


Browsing through my Gabriel and Dresden folder on my computer, I'm re-listening their older mixes I once liked so much that I couldn't find it in me to delete. It seems like it all comes down to Essential Mixes. There's this EM from 2005 live from Miami that is simply madness... madness, I tell you! Back then and nowadays, as well. It ends up with Dirty Vegas - Days Go By that leads to this up-lifting track from Markus Schulz - Without You Near, on which G&D did a phenomenal work. The drama builds in the course of just 2,30 minutes, when it meets a dark voice singing "It's a little bit lonely down here, It's a little bit feign without you near" x2 and then the beats emerge. It is sublime. I can't tell you how many times I've listened to the last 10 minutes of the set, because a release wasn't available, but it gets me every time, a-ha.

Here I find myself today, 2 years later, listening to another great mix from them, just 8 days before their gig. Should I stay or should I go, I ask myself again... in this minimal age I am more than grateful when I come face to face with this kind of mixes that connect with me, rather than those cold, robotic sounds so fashionable these days.

I downloaded yesterday this G&D's set from House Nation HD, which you can download it here, along with some other sets featured on the show. It had me from the very first track, Junior Boys - In The Morning that is. Loving it. Just listening to it I feel like gliding through the electronic sounds and imaging myself in that happy place, singing along with that male-voice "Too young... we're too young in the morning." Leaves you hanging for a few seconds and then the beats run all over you, teasing you for another 4 minutes or so. And I'm sure that somewhere at the middle of the set you can hear Nathan Fake - The Sky Was Pink in the background or it might be something that resembles it. :) Now you listen to the set.

In my usual indecision, as some people pointed out, I am thinking to attend this gig, as I won't be able to go in that weekend at the seaside and if it's horrible, at least the entrance fee is only 20 RON.

So... why not?