O poveste in desfasurare

***
Astazi am chef sa scriu. Vreau sa va povestesc despre cardul meu de la Banca Transilvania.

***

Episodul 1.

Se facea ca eram in luna decembrie a anului trecut intr-un team building la Sibiu (magic oras, mai ales de sarbatori). Vineri seara, vrand sa iesim cu totii in oras, m-am verificat eu prin buzunare si am zis ca ar fi cazul sa imi scot bani de pe card. Acum, trebuie sa mentionez ca aveam acel card si acel PIN de aproape 2 ani, mai aveam cateva luni si trebuia sa il innoiesc. Cu toate astea, sub starea mea euforica data de pastile (doar de gripa) incep sa PIN-uiesc eu acolo: 5-5-9-9. PIN incorect. Hai ca stiu. 9-9-5-5. PIN incorect. Hai, mai, ca era ceva de genul asta. 9-5-9-5. Card retinut. Huh, nu m-am gandit la asta. Hmm... interesanta situatie. Sunt in Sibiu si nu am bani.

Eh, inainte sa vi se faca mila de mine, va linistesc totusi spunandu-va ca mi-a imprumutat cineva bani, cazarea si masa erau platite deja, dar oricum, e najpa sa ramai fara card si fara bani. Ca de final de episod, va anunt ca PIN-ul corect era 5-5-2-2, iar asta mi-am adus aminte de abia dupa vreo 2 saptamani. :)))

Episodul 2.

Peste cateva zile am ajuns in Botosani cu ocazia vacantei de Craciun, numai bine sa merg la banca emitenta sa depun o cerere sa imi recupereze cardul, sa il trimita in Bucuresti, orice numai sa reintru in posesia lui. Acolo, o tipa mi-a spus "aaaah, no problem", il anulam si emitem altul, ca dureaza mai putin. Ok, super. Asta a si facut, am primit un card nou. Povestea merge mai departe.

Episodul 3.

Aparent am o problema in a retine serii de 4 cifre. Noul meu card a venit cu PIN-ul 5-2-7-0. Uuuh, atat de complicat incat trebuia sa umblu cu foita dupa mine tot timpul. Intre timp, viroza din Sibiu revenise, de aceasta data cu conjunctivita si hemoragie subconjunctivala si aveam disperata nevoie de medicamente. Ajung la o farmacie, cer treburile, dau cardul, scot foaia si NUUUUUU! De cat frecasem foaia aia, se innegrise portiunea cu PIN-ul si nu se mai intelegea nimic din el. M-am consultat pe acolo cu farmacista, am incercat noi vreo 2 variante, insa de aceasta data m-am oprit doar la 2. Nu puteti spune ca n-am invatat nimic dupa faza de la Sibiu, da? :)

Din fericire, programul la banca inca nu se incheiase si am putut sa imi scot bani cu buletinul pentru a-mi lua medicamentele. Zilele au trecut, ma gandeam sa fac cerere sa imi schimb PIN-ul, pana cand intr-o seara rade Ionut de mine ca nu pot retine nici macar 5-2-7-0. Nu stie el, dar in mintea mea era ceva de genul "5-2-7-0. A-HA!" :)))) Iar astfel am reusit sa retin PIN-ul pentru urmatoarea luna.

Episodul 4.

Inceputul lui februarie. Deja trecuse mult prea mult timp de cand ma bucuram de cardul meu de la Banca Transilvania. Incerc intr-o seara sa imi scot bani - "Cardul dumneavoastra nu este in baza de date". Ma gandeam eu ca trebuie sa fie vreo eroare temporara a bancomatului si am mai incercat de cateva ori in urmatoarele zile, chiar si la alte bancomate, dar acelasi mesaj. Pana cand vine Ionut cu ideea sa incerc la alta banca. ING. Bag cardul, introduc PIN-ul (din memorie, ha!), aleg suma siiiii... cardul dumneavoastra a fost retinut. Contactati banca emitenta. Oh come ooooon! (ganduri urate in directia lui Ionut) . O seara in club fara bani.

Episodul 5.

Si s-a facut luni, ziua in care trebuia sa recuperez the god damn card. Ma duc la ING cu buna ziua, sa vedeti, cardul meu de la BT are o problema si a fost retinut de unul dintre bancomatele dumneavoastra, am venit sa il recuperez sa vad la banca mea ce are. Tipa cu care vorbeam nu avea o treaba, nu o interesa catusi de putin problema mea, ci daca vreau sa imi fac card la ING. Eu continuam ca am foarte mare nevoie de card. Ea ma tot intreba daca stiu fenomenalele comisioane ale lor sau super-oferta pentru studenti. Da, le stiam, insa eu doar vroiam cardul. Ea continua ca vai, dar stiti ca ING e singura banca din Romania care ofera dobanda la contul curent? Don't care about that, lady! I want my card back! Ea de acum nu intelegea de ce tin atat de mult la cardul meu Banca Transilvania si imi povestea in continuare despre cat de cool e ING bla bla. Intr-un final am reusit sa imi recuperez cardul, nu prea ii durea pe ei daca e al meu, daca l-am furat, nimic, nu vreti sa va faceti card la ING?

Episodul 6.

Peste 15 minute am ajuns la banca mea sa imi rezolv problema cardului. Cateva telefoane mai tarziu si aflu ca cei din Sibiu mi-au gasit cardul si au depus si ei o cerere de anulare, ceva de genul, cumva ca exista un conflict intre cardul meu vechi si cel nou. Ok, ce facem acum? Emitem un al treilea card, evident.

Incredibiiiil... si toate astea au pornit de la 5-5-2-2.

VA URMA Episodul 7. (doar daca se mai intampla ceva interesant)

Back and mean

Sa incep cu inceputul. Sambata dimineata am avut examen. Dupa 2 saptamani de frecat menta, am spus vineri sa ma apuc de invatat pana la urma. Am inceput eu, dar invatatul asta ma tot impingea la diverse pasiuni de-ale mele necunoscute pana acum, cum ar fi placerea de a ma uita la televizor, de a face curat in casa, placere pentru orice altceva, numai invatat nu. Mai o ora de invatat, mai una de frecat menta... asa s-a facut 4 dimineata, aproximativ ora mea de somn. Am spus "hai sa ma culc", sa dorm 2 ore pana la 6 cand ma trezesc sa repet cele invatate, asa ca dinainte de examen. Ma pun eu prin pat la 4, insa tot stresul ca am numai 2 ore la dispozitie, hai adormi, hai adormi... m-a facut sa ma intorc de pe o parte pe alta vreo doua ore, cand am renuntat la somn si m-am dus sa beau o cafea.

Examenul a trecut cu bine. Am ajuns acasa si am spus ca pfoaaai, cat talent voi baga in somn pana diseara... insa normal ca am uitat sa imi pun mobilul pe silent si dupa jumate de ora de somn a inceput sa sune. Nu am mai putut dormi de atunci. Am baut o cola, mi-am facut bagajul, mi-am gasit ocupatie.

S-a facut seara. Deep Dish Vs. Villalobos b2b Luciano. La Deep Dish nu am gasit cu cine sa merg, toti plecati pe acasa si la dracu, totusi! nu vin asa des amanoi, dar am luat drumul festivalului cu seara minimalistica, unde mergeau si niste prieteni, era si mok. Sa nu resping ideea inainte de a incerca. :)

Un cort de nunti amplasat in parcul Politehnicii a adunat, mai bine decat in oricare seara de la Martin, o gaaaasca de tineri incaltati in Convărşi si Vans, cu creste oxigenate si breton tuns pe diagonala la milimetru sau ochelari de soare in stilul "Oh, shit, the police is in town!!!" care sa le ascunda privirile nefocalizate. Ii stiam pe multi din vedere de la weekendurile de pe vremea cand obisnuiam sa merg saptamanal la Martin. Totusi, era unul pe care il vedeam saptamanal in fata pupitrului dand din coate, dar pe la eveniment nu l-am reperat. La un moment dat, inauntru era un tip care dansa la bara si simtea nevoie sa ne povesteasca cat a luat el in seara aia. Toti simt nevoia sa dea detalii de genul, de parca m-ar interesa...

Apoi, la inaltimea mea, mi-era frica ca printre atatia datatori din coate sa nu iau si eu vreun cot in fata. Chiar serios, stilul asta de dans nu se invecheste? Nu ma omor dupa minimal, dansez si eu, dar totusi ritmul ma prinde in alte pozitii, nu cu coatele pe sus tot timpul.

Ora 1 a prins populatia cortului la iesire. Pana atunci, toti se ingramadeau la aer pe un 10 metri patrati langa toalete. Apoi, la 10 ron doza de Tuborg, si eu asteptam sa ies afara sa beau. Picnic in parc la Poli. :)

Nu pot spune ca mi s-a parut chiar super tare seara, pentru ca nu ma omor dupa genul asta de muzica si chiar sunt de parere ca e facuta pentru a fi ascultata acasa, nu pentru dansat. Insa a fost fun ca locatie noua, visuals mijto, organizare ok si bodyguarzi nu prea scarbe. :) Si chiar nu stiu cum am ajuns tocmai eu in primul rand. Nici macar nu imi plac in mod special Villalobos si Luciano. :))

Totusi, pe la 4 si ceva mi-am luat talpasita, desi inca nu se terminase si ar fi mers de un after, dar am trecut pe acasa sa-mi iau bagajul sa prind trenul de 6 spre casa. Cand imi asteptam taxiul, a venit un tip la mine, care avea ca wallpaper pe tel imaginea care o aveam imprimata pe tricou, tricoul luat de pe Threadless la care am asteptat vreun an sa se reprinteze. Doresc sa mentionez ca si eu am imaginea ca desktop pe calc de muuult timp. Tipul ma intreba daca merita sa si-l ia si el si nu m-am gandit pe moment, dar normal ca merita, adica mie mi-a schimbat complet viata de cand am tricoul ala... vin tipi sa ma intrebe de el in club, it's like a social must-have. :))) Glumesc.

Revenind la povestit, a fost o reala experienta ca praf de oboseala, dupa 2 nopti nedormite, mai multe beri si 10 min pana la plecare, sa fug cu rucsacul in spate prin gara pana la linia 7, pana la al treilea vagon in ordine descrescatoare de la al 11-lea sau zona E cum scria pe bilet. :))) Dupa ce m-am urcat si am ajuns la locul scris pe bilet, nu puteam totusi sa nu ma intreb daca e trenul bun sau sunt eu prea praf sa nimeresc bine. Dar era bun, am ajuns acasa, am dormit deja vreo 7 ore, nu stiu, acum sunt intr-o pauza de mancat si ma voi baga inapoi la dormit cu talent.

Aaaaah, ce frumos e sa dormi.

---------------------

Dar sa pun si niste poze de la eveniment:

The Bright Lights of Threadless.

Hehe. 7 de la KISS 7 Festival, evident.

Tra la la.

Erau pe acolo. Nu-i cunosc, dar am poze cu ei. :))

Mister Villalobos feeling it.

Nice visuals.

You know the guys: Raresh, Luciano & Villalobos.

On a lucky strike

Poate ca voi, prietenii mei de-a 12-a, ati terminat bacul si va bucurati dupa cum vad din statusurile voastre, dar eu, bunii mei prieteni, am castigat o invitatie pe toata perioada festivalului KISS 7 Festival din marinimia baietilor si fetelor Metropotam.

Se pare ca anul acesta iau la rand toate festivalurile din Bucuresti. Si nu imi pare rau.

Sa vedem programul... Villalobos, Luciano, not my thing. Dar am prieteni care merg, so... poate. Digweed, in schimb, yup yup. Vreau sa merg. Sa vad daca gasesc cu cine. Jimmy van M suna de asemenea bine. Si seara cu filme pe teme clubbing ma tenteaza.

Acum normal ca la fiecare chestie mok there's a catch. Fix in saptamana asta trebuia sa merg pe acasa ca n-am mai dat de cateva luni si cred ca se intreaba ai mei cum mai arat si in ce parte mai am tepii. Voi trece cateva zile. Vad eu. Ma descurc.

Should I stay or should I go?

Uh, uh. Noaptea Devoratorilor de Publicitate. Premiera mondiala.

Nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand vreau sa merg la eveniment, ori e la mare si e fix in noaptea in care mi-am luat bilet sa plec acasa, ori e in Botosani si nu stiu aia sa organizeze ca te tin 3 ore + pauza + 3 ore cu fundul pe scaun pana iti simti toate celulele din partea dorsala aplatizate, ori ca acum, se tine pe 15 iunie, cand ma gandeam si eu sa merg pe acasa, a treia oara anul asta dupa vacanta de Anul Nou si cea de Pasti. Poate sunt testata. Cat de mult sunt dornica sa sacrific pentru pasiunea mea. :))

Sunt intr-o dilema si va trebui sa iau o decizie, dar care-i graba? Ma mai gandesc.

Pentru fetele din 12G, 11G, 10G, 9G...

Nu stiu cum e prin alte parti, dar la mine in liceu, in clasele de bilingv si de filologie erau cele mai productive fete. :)

In clasa surorii unei prietene de-ale mele, care era tot la bilingv numai ca la alt liceu, o fata era insarcinata, iar alta avea dosar la politie pentru prostitutie.

In generatia de acum, in clasa asta de bilingv, 12G, o fata e ferm convinsa ca daca suge pula ii cresc sanii, datorita unor proprietati ale spermei, desigur, si le sfatuieste si pe celelalte sa faca acelasi lucru. Umbla fetele cu diversi bosorogi, inca nu au dosar de prostitutie la politie, doar pentru ca nu au fost prinse si daca le cauti numele pe hub-ul local de dc++, am senzatia ca dai de filmulete la unele.

Mi-am adus aminte de astea dupa ce am citit blogul andressei zilele astea si era un link la apropo.tv, una dintre cele 2 emisiuni la care ma mai uit la tv dupa ce mi-au scos VH1 si nici macar pe aia nu o vad la tv, ci tot pe net. :)

Nu prea ma intereseaza in general vietile altora, dar unele chestii sunt prea penale si le aud/retin fara sa vreau.

Deci pentru fetele de la bilingv, succes in cariera.

Apropo TV: Cum sa devii vedeta in 10 pasi.

Thoughts on shuffle

Play

8 ore de drum, Botosani, un oras plin de fete imbracate a la minimal dar nu cred ca stiu astia vreun dj minimal, nu am ajuns din pacate prin cluburi de data asta, baietasi de liceu tare penibili cu parul lins pe o parte, febra Bac-ului, cica judetul in care predomina carutele, masini cu numere straine, muuuulte banci mai nou, localuri care se inchid la 23,00, Florin Chilian - Zece, mancare din belsug si vin la fel, parinti, 3 zile de nastere, pauza de la net, privare de somn, reintalniri, propuneri, vizite de la prieteni din Bucuresti, gratarel, Ipotesti, fotografii, am reusit sa dau cu capul intr-un taxi hehe :), asteptam sa vedem mall-ul ala odata in Botosani, mima, Belle Epoque, telefoane, pupaturi, mmm tarte cu fructe, toata lumea vrea sa mearga la Rolling Stones, eu nu, trebuie sa imi iau bilet la B'estival zilele astea, excursie la Suceava, nu imi place orasul, cumparaturi, iarasi jocuri de bridge, oboseala, vine Zabiela in august, cateva beri, discutii despre filme, mese in familie, inapoi in Bucuresti, sooooomn de 12 ore, vizionari de filme, uuuf trebuie sa imi scriu proiectul la macroeconomie, vreau sa imi pictez ceva pe peretii astia monoton de albi si nu stiu ce, leneveala, sambata seara in casa, totusi... future party agenda :D, Essential Selection, Essential Mix, blog

Stop

Lacul codrilor albastru

Ajunsa pe acasa, am dat o fuga si pe la Ipotesti, un loc in care merg cel putin o data pe an fiindca e frumos, mai... nu degeaba Eminescu a scris poezii despre asta. Altii bat sute de kilometri sa vada Ipotestiul, noi putem merge si pe jos pana acolo. :)

Going, going, almost gone...

6 ore inainte de a pleca acasa, postez pe blog de pe laptopul lui maicamea, proaspat scos din service, un veritabil Fujitsu Siemens, acum cu acumulator nou. Ma simt ca Meg Ryan in filmul ala, Mes@j pentru tine. :)) Nu imi place actrita si nici filmul, dar asa ma vad eu, din afara.

De abia astept sa ajung acasa. Cred ca e prima oara cand ma cuprinde acest sentiment. Greu. Sa-ti dai banii pe dentist, sa nu mai ai bani si nici macar mancare in frigider. Pe afara nu am prea iesit. Nici la facultate nu am avut chef sa ma duc.

Mi-am terminat sedintele de unde scurte si pentru ca am promis, voi posta o fotografie cu acea minunatie de aparat in fata caruia stateam cate 20 de minute in fiecare zi cu paletele indreptate spre nas. Si daca ma concentram mult si focalizam bine, puteam sa vad la un zoom de 500% abtibildurile cu Barbie de pe palete.

Masina de spalat, marca Siemens, cu unde scurte atasate, un exemplar rar, chiar unic, in stare excelenta de functionare, aflat in patrimoniul Ambulatorului Cotroceni

Cred ca ma duc sa imi termin bagajul acum, dar sunt sigura ca voi reveni zilele urmatoare cu posturi interesante despre viata in Botosani, un oras la nivelul de spirit fabulos. :)

Orasul in care nu se intampla niciodata nimic

Botosani.

Un oras mic, destul de linistit, in care nu se intampla niciodata nimic. Problema este ca exista ziare. Si in ele trebuie sa se scrie ceva. Imi inchipui ce greu trebuie sa fie pentru redactori sa vina cu noi stiri zilnic. Chiar am citit odata un articol cu presupunerile unui mare vizionar ca in oras ar exista un intreg cult al satanistilor, totul pornind... DE LA UN GRAFITTI. Amuzant, stiu. Cand chiar se intampla ceva, stirea ocupa prima pagina a ziarelor pentru cateva zile la rand. Dar care este ultima stire senzationala ?


Marti

O bataie intre 2 fete pentru un tip de liceu. Stire de prima pagina.
Pe scurt povestea: o gagica de anul 2 la o facultate din Iasi fusese parasita de gagiul ei de clasa a 10-a la un liceu din Botosani, care se cuplase intre timp cu o alta gagica de-a 10-a, cam pitipoanca ea, nu stiu de cealalta. Motiv foarte bun pentru a veni studenta sa o paruiasca pe tipa de liceu.

Bun, a trecut si povestea asta cu sute de comment-uri pe site. Dar stati, ca redactorii chiar citesc aceste comment-uri, unde un vizitator a lasat linkul la profilul de hi5 al pitipoancei de a 10-a. Pfoaaaai... pai asta e material de inca un articol.

Miercuri

Tabloidul Dimineata Botosanilor chiar a tiparit poze de pe profilul de hi5 al fetei de-a 10-a.
Mostre de inteligenta: "Un cititor, coleg poate, ne-a recomandat sa accesam pagina de Internet" sau "Fotografiile sunt facute in locuinta parintilor ei sau, poate, a uneia dintre prietenele ei." Pai, pe langa asta, redactorii de la Libertatea ar merita un Pulitzer.

Pfffff