Queuing in Fabric

***

Back in Fabric’s very early days, one promoter suggested that this new venue would be a latter-day Haçienda for a new generation. Eight years later, and the admittedly, ahem, high-on-life sage has been proven right – you wouldn’t be laughed at for saying that Fabric is currently the most important club in the world. Opposite the Smithfield meat market, it was formerly the Metropolitan Cold Store; the eternal mystery is how a venue with just two large rooms and one tiny one can have so many confusing staircases. Friday still brings in leftfield breaks, drum ’n’ bass and hip hop, while Saturday gets all electro, minimal and techno. The toilets are unisex, with occasionally hilarious consequences. If you turn up as the pubs kick out, expect queues around the block.

Time Out Bars, Pubs & Clubs Guide 2008

Putin peste ora 23,00 am iesit above ground in Farringdon. Un cartier plin de cluburi si coada la fiecare, tipe mai mult dezbracate decat imbracate, tipi in tricou sau cel mult hanorac, iar eu cu geaca de iarna pe mine ma gandeam ca nu ar fi stricat sa ma imbrac mai gros.

Am gasit fabric-ul. Nu a fost deloc greu; m-am luat dupa coada imensa care se prelungea pana dupa colt si nu mai avea mult pana sa mai dea si dupa urmatorul colt. :))) Apoi am vazut si o pancarta cu fabriclive care mi-a confirmat presupunerea. In Bucuresti ar trebui sa fiu dementa sa stau la o asemenea coada, considerand spatiul available si toanele bodyguarzilor, dar fabric... I've traveled all this way, nothing can stop me from getting in.

"One out and one in" spuneau bodyguarzii, ceea ce a rezultat in peste 2 ore de stat la coada. Dar nu m-a deranjat prea tare. M-am distrat cu adunatura de englezi si italieni din imediata apropiere, iar cand spun imediata apropiere, I really mean it. Un tip chiar i-a spus lui framiu "This is the closest I've ever been to a man" :)))

Foarte tare faza ca fix in locul unde se formeaza coada este si un magazin alimentar de unde poti sa-ti cumperi bere, chestii de baut in afara clubului la preturi rezonabile, singura problema fiind doar lipsa baii. Ah, si amuzant era ca toti incercau sa-si paseze pastile pe sub mana, dar de fapt totul era in vazul lumii. Auzeai numai replici de genul "Maaaan, look at the clouds how fast are going, it's like watching movies in fast forward... woooow" :))

Pana la urma, am intrat. Coada si la casa de bilete, evident, dar deja ma obisnuisem. Am trecut si de asta, rabdatoare, dar de abia cand coboram scarile am realizat ca sunt in fabric, the hottest club in the world right now. Nu imi venea sa cred, am inceput sa ma bucur, eram entuziasmata, ma uitam in jur curioasa, cate scari mai sunt dom'le?

Cata bafta, fix cand au intrat Plump DJ's am nimerit. Am preferat sa nu merg in Romania la ei, daca tot s-a nimerit sa fie in timp ce eram in Anglia. Totusi am auzit ca la noi a fost coada pana la colt, ceea ce ma bucura pe de o parte, fiindca imi plac ca formatie si ma uimeste succesul lor in Romania, dar imi inchipui cum trebuie sa fi fost inauntru, toti inghesuindu-se like there's no tomorrow. Pun pariu ca bodyguarzii nu au ratat nici un omulet la intrare, atat timp cat iese banul.

Revenind la fabric, clubul cu siguranta nu impresioneaza prin design-ul interior. Nu le trebuie decat niste lasere smechere, un sound foarte bun si fum de efect pentru a face atmosfera. Totusi, in afara camerelor, unde toata magia se intampla, este foarte mult spatiu de hang out, stat pe jos, baut o bere si chiar o camera destul de mare cu canapele, nu doar 2 la iesire ca pe la noi. Desi in cluburile din Anglia fumatul este interzis, chiar te simti recunoscator pentru asta, oricum ai fi tu, fumator sau ne, fiindca la cati oameni se aduna acolo, daca fiecare ar fuma, probabil ai muri sufocat inainte sa reusesti sa iesi afara. Ah, nu am mentionat ca este coada si la iesire? :)))

Muzica... muzica a fost superba, insa mi-e greu sa descriu setul Plump. Nu l-am perceput ca pe ceva continuu, din cauza lumii din club. Toti simteau nevoia sa se frece dintr-o camera in alta, dintr-un loc in altul. Se chinuiau sa ajunga pana in fata, stateau 2 secunde, faceau stanga imprejur si hai in urmatoarea camera. De dansat se punea mai greu problema. Baietii puneau super frumos, te prindea ritmul si desi te chinuiai sa dansezi ocupand cat mai putin loc, unele bucati te prindeau mai tare si iti venea sa ridici macar o mana in aer sa iti exprimi bucuria si si si... pac trecea unul pe langa tine impingandu-te, moment in care se intrerupea toata magia. Arrrrrrgh! Nervi.

Pentru a ne calma, ne-am dus la bar sa luam o bere (4 lire Stella Artois 0,33... la dracu, simteam ca merit dupa 2 ore si ceva la coada + pentru a-mi alina nervii) si am cautat un loc mai ferit sa pot sa dansez, fiindca muzica era super tare, iar Red Bull-ul nu imi dadea pace. Am gasit eu un loc intre o canapea si perete, aveam unde sa-mi tin berea, aveam loc de dans, rupereeeee. Dar nu, nu... micii exploratori si pe acolo simteau nevoia sa treaca cand ma prindea ritmul mai bine. Nervi, nervi, nervi. Am zis de data asta sa merem afara la o tigara ca nu se mai poate. Dar in drum am dat peste camera dnb, iar muzica pusa de DJ Hype nu m-a lasat sa inaintez. Simteam ca se potriveste cu nivelul meu de energie, dar nici aici nu m-am putut desfasura in voie. Nu cred ca am iesit cu adidasii mai negri dintr-un club ca acum.

Cum nu puteam dansa, m-am oprit sa analizez multimea. Pitipoance, latino guys, rappers, dubiosi, culturisti, emos, clubberi, rockeri, minimalisti, babe (adica femei la varste inaintate, nu "puicute":) ), iar majoritatea nu cred ca erau veniti acolo pentru muzica. Parea ca multi erau acolo la agatat. Ma simteam ca in clasa a 9-a in discoteca Tineretului din Costinesti - cam asta era atmosfera. Si totusi, muzica geniala pe fundal. Nobody gived a damn.

Nervosi si frustrati, ne-am decis spre dimineata sa ne caram, ramanand cu impresia "Fabric - super tare club, super tare muzica, pacat ca vin si oameni in el". :) Dincolo de faptul ca nu prea erau oamenii interesati de muzica, totusi era ok multimea, puteai intra in vorba cu oricine fara sa se uite urat la tine, sa vorbesti despre cele mai tampite chestii, sa cunosti oameni noi.

Eh, at least I can say now that I've been to fabric. Next objective - Ibeefa. :P

FYI, am folosit in acest post cuvantul 'coada' de 10 ori, iar fotografia e facuta de mine la intrarea in camera 3, dupa cum se vede, dar nu prea am stat pe acolo. Not really my type.

xkcd surprises me

***

Sunt chiar singura persoana care nu stia asta? Uf... cat timp am pierdut din septembrie pana acum citind benzile astea doar pe jumatate. Trebuie sa o iau de la capat. :)

Omul care nu se duce.

***

Intrebari.

Omul care nu se duce unde? De ce sa se duca? Ce se da acolo? Stai putin... despre cine vorbim?

Uhm... despre mine. :)

Eu sunt omul care nu se duce. La party-uri cu dj romani. Am ajuns la concluzia ca nu sustin destul scena romaneasca, desi in ultimul timp promite mult.

Era o perioada in care nu prea aveam incredere in dj-ii romani si, in afara de Rhadoo, mai totul imi parea o pierdere de timp. E drept ca asta era prin timpul liceului cand aveam acces la fenomene gen Raoul, Vali Barbulescu, Internullo, iar cu party-urile bucurestene luam contact doar de cateva ori pe an. Problema este ca am ramas cu fixatia asta mult timp, astfel incat daca nu venea in main vreun dj strain, nici nu ma oboseam sa ies din casa.

Intre timp, am capatat o viziune usor mai larga... pe langa Rhadoo, ajunsesem fan Raresh (dar pana la urma, cine nu este?), Demos, Praslea, hai si Silent Strike, desi nu e aceeasi categorie, sunt toti romani.

Dar nu e destul. Chiar si saptamana trecuta, fiind in dilema de a alege intre Derrick May si feeder party (cu NSK pe afis, now how often do you see that?), am ales Derrick May. Argumente convingatoare erau de ambele parti totusi.

Acum sunt in faza Ali Nasser. Clickuind pe myspace din profil in profil, am ajuns in the house of ali nasser that featured "Omul care nu se duce". Atractie la primul sunet. Turning into obsession. Ma gandeam ca o singura data l-am mai vazut live si nu imi formasem o parere clara. Am inceput sa ma uit pe flyere dupa el, dar nimic anuntat pe viitor.

Cu toate astea, incepand weekendul in loggia, pe undeva pe la 3 dimineata, un prieten ma intreaba "Bai, ala din colt nu e Ali Nasser?" la care eu ii raspund entuziasmata "Dude, mi se parea si mie, dar ma gandeam ca oi fi eu prea obsedata si il vad peste tot de acum" :))))) Imagine my joy when he started spinning the decks. Punea frumos si nu m-am putut abtine sa nu ma duc sa il rog sa puna pesa (au niste preteni de-ai mei o preferinta pentru expresia "Pune pesaaaa!" - some inside joke), dar nu au trecut nici 10 min pana m-au scos oamenii mei din local fiindca trebuiau sa plece dimineata din Bucuresti.

Oh, but do not worry... we will meet again. :)))))

We did it again

***


SUPERB.

***

Initial mi se parea cam exagerat si chiar un gest extravagant sa dau 70 ron pentru Laurent Garnier, insa mi s-a pus pata si nu a mai contat. Imi pare bine ca nu am tinut cont de bani, fiindca a pus frumos. S-a meritat, nu am stat nici un moment. Bine... majoritatea aveau bilete luate la 50 ron, chiar daca peste tot era anuntat 70, nah, la mine ajung ponturile mai greu.

***

I'm glad I went. My faith in clubbing has been restored.

Bach:

When I was young, I used to own a piano. I was 6 when I started playing, but I really don't remember how it felt like. I do remember that I used to practice for hours though.

When I reached 5th grade, my parents moved me to another school. It was kind of sad, as I recall. I had to give up my painting brushes and my piano, as well. Although I would had chosen Drawing Class if I had stayed any longer at the Art School, I cried a whole night when my parents sold my piano to buy a computer. Difficult times those were...

Years went by and I never payed any attention to my artistic skills. Funny thing one night, when I had to stay at home because of the flu, I started drawing out of boredom and surprised myself with my... talent? This is the result of a few hours of practice :)


Although I did these sketches a few months ago, I decided to write this post only recently. And this is why: at work, we had this old piano, still functional though. When I came in early or stayed up after hours, I stroke up the only tune I remembered from elementary school and it felt great. It really did. It's amazing when you realize that the music you hear is a product of your own fingers and will... wow. Can I really do that? I felt like I could do more, so I went home and started looking for new songs to learn. But it was too late... the owner took her piano back a few days after. And that's how this piano went away as well. But it's ok, I didn't cry over this one. :)

In the video I posted that's not me playing, so no questions about that, please. :) But I'd like to play that track one day, on my own. I simply love it. Although I have no piano now, I promised myself when I was little that the moment I start making a lot of money, I'll buy my own grand piano, one of those long-tailed black beasts. Till then, I still have my crayons to draw one... I think I'll explore these drawing skills some more.

Study now, party later

***


Titlu de post si status de mess, ambele adecvate situatiei. And no, 'party now, study later' is not an option. :)

Din nou, simt nevoia sa merg in club. Ok, a trecut Armand van Helden, nu e nimic. Ar mai fi Dj MK in Fabrica, o chestie care ma tenta daca nu era sesiune, dar din nou, nu e nimic... Fast forward si sa vedem ce e pe 2 februarie... tough call... King Unique, Tadeo and Mick Wills. Pai, din cei 3 am auzit doar de King Unique si vad ca am tinut pe calc niste remixuri simpaticute de-ale lui, la Mish Mash - Speechless, Dirty Vegas - Walk Into The Sun si Mylo - In Your Arms. Er... why not?

Dar cate urmeaza... ay ay ay! Laurent Garnier, Plump DJs, Chris Lake (doar pentru piesa Carry Me Away l-am trecut aici), Pete Tong (oare pune monoton ca Digweed sau comercial ca Essential Selection?), Junior Jack, Kid Creme (mai vechi baietii, dar Club Bellagio... hmm, have I missed this one? will have to try it), Zabiela (iar si iar), Carl Cox, Chicane (unfortunately I won't be able to attend this), uh uh Stephan Bodzin. Imi place super mult Mondfahrt de la el.

Pe 29 februarie plec din nou la Londra. :P Can't wait to have an English breakfast again. Mmm... bacon... ma tot uit pe last.fm ce evenimente sunt in weekendul ala. Ma atrage doar Underworld si Unkle. Yeah, I think I'll go with Fabric though. Orice ar fi. Si daca merg in Fabric, ar trebui sa fac o paralela cu Studio Martin. :))) Uh, can't wait!

Eh, astea sunt in viitor. Deocamdata ma intretin cu un serial nou. House M.D. that is. E interesant per total, dar uitandu-ma episod de episod, oarecum ma enerveaza faptul ca la fiecare se face copy/paste la scenariul principal, numai ca difera persoana si boala.

Vine cam asa: o zi normala, tra la la, o persoana face ceva obisnuit si deodata pac! o loveste din senin criza, hemoragia interna, atacul de cord, incepe sa vomite sange, the usual stuff care te ingrijoreaza si te fac sa suni la ambulanta. Ajunge la spital, iar acolo o echipa de doctori vine cu idei: ah, probabil are asta, asta, asta sau asta. Sa facem teste. Da... nu are nimic din toate astea. Vine cel mai genial dintre toti si spune: ah, gata, stiu, are bambilici! Sa-i dam antibambilici si apoi o trimitem acasa. Dar vai! Starea s-a imbunatatit pe moment si s-a agravat imediat dupa. Sa-l trimitem pe negru sa-i sparga casa, sa vada daca gaseste ceva relevant pentru caz. A-ha! Acum stim de ce nu mergea tratamentul! Fiindca nu era asta, ci termitele de apa dulce or whatever. Da, stim, in istoria Statelor Unite au mai existat doar 2 cazuri, dar aparent avem unul acum, aici, pe masa de operatie. Sa-i dam penicilina si o putem trimite acasa. Iar dupa ce pleaca din spital poate sa faca si jogging, desi a fost paralizata de la brau in jos in ultimi doi ani. Ei poftim, doctorii astia americani. Dar trecand peste asta, dr. House e destul de amuzant cand e sarcastic. :)

I should do this more often. Writing on my blog, I mean.

Here we go again

Nici ca am apucat sa ma bucur de vacanta, care, privind in urma, pare acum a fi fost mai mult un weekend decat doua saptamani, iar m-am trezit cu proiecte asaltandu-ma din toate partile.

In fiiiiiiiecare an, frate!

Si spun ca le fac din timp. Spun ca le fac in vacanta. Da... cine crede asta? Ma trezesc in plop cu doua saptamani inainte de sesiune. Bai si parca nu am stat chiar degeaba inainte de vacanta. Tin minte clar cum am stat o noapte intreaga inainte de predarea proiectului la ICRM sa scriu despre personalitatea romanilor care nu stiu sa-si dozeze timpul si lasa totul pe ultimul moment, dar atunci isi pierd noptile pentru a duce task-ul la capat. Chiar ironic. Radeam intr-un mod nervos, presata de timp.

Hmm... nu am mai dormit de vreo 34 de ore.

Acum ascult One.FM. In mod normal nu prea ascult, dar acum s-a facut sa fie in lista, nu mai tin minte de ce, shuffle-ul era activat si de pe undeva de prin alta camera am auzit Underworld - Rez-Cowgirl (Live Version). Piesa m-a intrigat si m-a atras in lumea ei mistica. Ascult deja de vreo jumatate de ora mixul. Dupa grila de programe, as spune ca mixeaza Raresh. Pai tot respectul. Iar sunetele astea minimal parca ma inconjoara. Parca... de unde vin? Din toate partile? Dar am boxele chiar in fata! Ce ciudat. Au o rezonanta ciudata. Imi confera un feeling special. Cred ca trebuie sa mai si dorm.

A inceput votarea Nights.RO Awards, apropo. In fiecare an imi place sa urmaresc rezultatele, mereu surprinzatoare, intrebandu-ma cine dumnezeu voteaza la chestia asta? :))

Hmm... cel mai bun dj roman as spune Raresh. Nu e nimic surprinzator in asta, a iesit si anul trecut, iar seturile lui de multe ori ies in fata main-ului la show-uri. Dar oare Rhadoo ce mai face?

Event-ul anului e greu de ghicit, avand in vedere ca, in comparatie cu alti ani, am avut si CokeLive si B'estival si Chemical Brothers si Sunwaves si bla bla. Dar voi merge pe Chemical. Asta am votat.

Desi nu ma impresioneaza vreun club in mod special, sper sa nu iasa din nou Kristalul pe primul loc. Chiar nu merita si chiar nu e.

Apoi, cred ca anul asta Sunrise va surclasa The Mission la categoria de branduri de petreceri. Au avut activitate intensa anul care a trecut. :)

In rest, sper sa ia BeatFactor premiul pentru cel mai bun site de profil.

Iar mai departe, nu mai tin minte restul categoriilor.

A trecut ora 12. A inceput Essential Selection pe One.FM. "Hmm, cat de comod... nu mai trebuie sa schimb pe Radio1 sa ascult emisiunea de saptamana trecuta", gandesc eu.

"I know you know this track, but have you heard this version? By Marky & Bungle" spune Pete Tong, iar pe fundal incepe Snow Patrol - Open Your Eyes.

Eu urlu in gand "Yes! Yes, i have! And I love you for playing that!" Frumos.

Dar nu e de saptamana trecuta. Tracklistul nu corespunde cu cel de pe site-ul Radio1. Anyway, vad ca vine Pete Tong in Buc prin februarie. Hmm, nu cred ca Pete un dj la care te-ai putea plictisi, oricat de comercial pune. So I'll be there. :)

Sarind de la o idee la alta, ma uit la post de la departare si pare atat de dubios. Nu e simetric, nu e uniform, nu e constant. It's like a rollercoaster.

Cu toate astea, ma duc sa dorm. Inchei aici inca un post de succes. :)

Fuggedaboudit

Nu am avut chef si inspiratie sa mai scriu in ultimul timp, insa momentul cere un post. :)

Peste tot numai "Best Of 2007", "Sarbatori fericite!", "Ne vedem la anul!" si apoi replica aia penibila pe care o tot auzi la inceputul fiecarui an... "Oau, nu ne-am mai vazut de un an". Nu ma face sa ma gandesc decat ca oamenii astia ori nu au simtul umorului, ori al timpului, ori sunt pur si simplu prosti, numai pentru ca folosesc anual aceeasi replica.

Nu veti gasi la mine "Best Of", nici "New Year's Resolutions", ci raspunsul la un tag care mi s-a parut potrivit pentru aceasta zi si situatie. Thanks, Jazzyflymc.

3 motive pentru care merita sa gandesti pozitiv:

Pai, primul ar fi in genul "good thoughts attract good things" :))
Al doilea e ca oricum nu stii ce se va intampla, iar optimismul e mai putin stresant.
Al treilea la care m-am gandit eu, vad ca e mentionat si de Monica. Da, orice lucru se rezolva pana la urma.

Mai departe vreau sa aud motivele lui Cerno. Si ale lui Bogdan. Yeah.

Shhh... Philip Glass - Japura River

Sounds familiar? Gonna make it my new ringtone for sure. :)

Burial - Untrue [2007]

Untrue, al doilea album scos de Burial, lansat pe 5 Noiembrie 2007.

Imi place la nebunie sound-ul incadrat in dubstep, din cate vad. In mare, piese soul cu voci prelucrate intens, totul pe beat de UK garage. Loving it.


Burial on Myspace

Burial - Archangel

Burial - Raver

Burial - Shell of Light