Bo-o-ka Shade

***



Hmm, nu prea imi pot justifica absenta de pe blog in ultimele luni... nu cred ca am realizat ceva de care sa fiu mandra, ci din contra, am renuntat la unele chestii, in loc sa acumulez rezultate.

***

But anyways... Booka Shade!

Au mai fost prin Romania, insa prezenta lor pe flyere mi s-a parut intarziata, avand in vedere ca veneau sa ne cante pe live "Body Language", "Mandarine Girl" si alte hit-uri, de abia dupa cativa ani de la lansarea albumului din care fac parte. Probabil nu m-as fi obosit sambata asta sa ies din casa daca nu scriam preview-ul pentru petrecere. Cumva, m-am convins singura sa merg. :) Iar faptul ca au inclus Romania printre primele tari in turneul de promovare al noului album, inainte de Marea Britanie sau Germania, mi-a dat un usor sentiment de mandrie nationala. :) Romania, aceasta a doua Ibiza, dupa cum a numit-o Burridge... hehe... pentru cei care au ratat show-ul Bo-o-ka Shade, sa stiti ca acestia se intorc pe 15 august la Maniaaaaaa, in cadrul aceluiasi turneu si probabil cu acelasi set. :D

Trecand peste setul Monochrome care m-a cam plictisit, Lopazz mi s-a parut foarte meserias. Desi in line-up-ul mintii mele l-as fi pus mai spre orele diminetii, pentru mine a fost destul de ciudat cat sa imi atraga atentia si interesul, pregatindu-ma astfel pentru ceea ce a urmat. Bine, nush daca si restul oamenilor din cort au avut aceeasi parere, dar daca asta nu i-a isterizat, cu siguranta confettiile i-au innebunit. Tough crowd. :)))

Exista totusi prostul obicei ca la asemenea evenimente de amploare sa se adune si tarani. Tarani care urlau si huiduiau prestatia lui Lopazz pe undeva prin spatele meu + remarci de genul "mama, ce smecherie, du-te-acasaaaaaa!" sau "Cine te-a invatat sa mixezi?" Si ii explicam aluia sa nu mai urle ca e stresant, ca doar a ales singur sa vina in primul rand la show-ul lui Lopazz, nu a venit artistul la taran in sufragerie sa-i puna muzica fortat si sa-i cante in microfon in timp ce doarme. Pfff... taranii... macar s-au evaporat.

Uitandu-ma la vanataile de pe coate si de pe genunchi, imi aduc aminte clar momentul intrarii nemtilor Booka Shade pe scena. Multimea s-a isterizat total la aruncarea confettiilor in aer si au inceput sa se impinga, ceea ce nu a fost deloc benefic pentru mine care stateam in primul rand si mai prindeam din cand in cand cate un cot in gardul de siguranta. :)))

Fiind o atmosfera foarte energica, m-am trezit in unele momente urland din primul rand mai ceva ca fanele din concertele Beatles-ilor. M-am surprins singura. Ca prestatie, nu pot spune ca a fost impresionanta, ceva care sa nu mai fi auzit pe pagina lor de myspace, insa faptul ca a fost live, a impresionat mult mai mult. Iar la primele acorduri de "Body Language", pfoai, simteam ca imi ascult piesa preferata din lume pe live (desi nu e asa :)) ), dar combinatia dintre atmosfera, muzica, multime mi-au dat impresia asta.

Cred ca "Charlotte" va ajunge urmatorul hit Booka Shade, chiar... hit-ul verii, cine stie? E destul de comercial si de catchy, incat in topul dloadurilor beatport a ajuns deja pe locul 2 in mai putin de o saptamana de la lansare.

A trecut si Booka Shade, de acum incepe sesiunea, pierd si Goldfrapp, pierd si Stanton Warriors, dar revin in forta dupa examene. :D

Mai mai mai

***

Am doar 20 de ani... tot uit asta.

***

Din trecutul lunii aprilie, imi vedeam weekendul de 1 Mai prin Constanta-Mamaia, ceva in genul, cu noptile petrecute in Mania si after-urile pe plaja, cu cazare si dormit pe timp de zi, cu haine de schimb, cu baie in camera. Vremea insa, cam riscanta pentru escapade la mare. De fapt nu doar riscanta, ci deprimanta. Asa ca... plan abandonat si sperante in recuperarea somnului pierdut in ultimele luni.

Dar noooo, spontaneitatea nebanuita care mi-a apucat prietenii la 12 noaptea m-a cuprins si pe mine. "Da baaaai, aveti dreptate, am doar 20 de ani!!! Bine, hai la mare! Beau un Red Bull, lasa ca dorm maine."

Nu cred ca dupa facultate mai poti aprecia, si nici nu te poti distra mergand pe tren in picioare timp de 7 ore pana la mare, impartind sandwich-uri si palinca cu o gasca de prin Sibiu, cu un culoar mult prea aglomerat pentru a ajunge la baie, dupa ce fetele de la Red Bull au dat doze mok la urcarea in tren. Nu iti pasa ca nu ai cazare, iar primul lucru pe care il faci cand te dai jos din tren este sa iei directia marii. Te intinzi pe nisip, pui capul pe rucsac si simti pe fiecare centimetru dezgolit de piele soarele, care nu arde, ci doar incalzeste in aceasta perioada a anului. In fata se vad valurile marii; ele completeaza vizual senzatia de racoare a brizei. Granulele de nisip se intrepatrund cu degetele mainii drepte, in timp ce picaturi de apa se scurg de pe cutia de bere pe bratul stang... aaaaah, nu stiu daca puteam descrie mai plastic.

Cu 2 nopti nedormite, ceva beri la bord si multa energie in sistem adunata din doze de Red Bull si eliberata intr-un dans dement in Shire pe muzica draguta si ne-minimalista, m-am intors in Bucuresti cu un zambet tamp pe fata si o stare implinita. Chiar m-am distrat.

Frumos la 20 de ani cand nimic nu te tine pe loc. Nopti intregi nedormite, cu dimineti in care totul pare mult mai amuzant, posibilitatea de a pleca oricand oriunde iti taie capul si gandul linistitor ca a doua zi nu trebuie sa fii nicaieri.

Tagged on thoughts

***

M-am trezit acum cateva minute... cu alarma, nu de buna voie. Hmm, cam multi vizitatori in ultimele 24 de ore pe blog... ah, primisem un tag de la Vlad. :)


Eight thoughts from my thoughts cloud:

1. Nimic nu se compara cu o Coca-Cola rece.
2. Imi suspenda dreptul de imprumut o luna, fiindca am uitat sa duc cartea la biblioteca. Acum cand vine presesiunea, sesiunea... pfff...
3. Poate ajung sa platesc RCS-ul. Sau poate nu. Sa mi-l taie, nah!
4. Merem in club sau la o bere diseara?
5. Nu voi spala vasele!
6. Aaah, mi-as fi dorit sa fiu in Anglia acum...
7. Hmm, pacat ca nu am vazut pana la capat documentarul ala despre schizofreni. Cu fiecare halucinatie le moare o parte din tesutul cerebral. Cam 5% pe an! Incredibil...
8. In 10 min ma duc sa fac dus.


Nu dau tag-ul nimanui. I'm a dead-end. :)

Veste buna

***

Cred ca ati fi placut surprinsi sa aflati ca anul acesta avem 2 cluburi in Top 100 Clubs, clasamentul realizat de DJmag.com.



Daca anul trecut Kristalul impuscase locul 28 si nu stiu cum (sau de ce), anul acesta ma bucur sa vad ca La Mania se afla pe 29, cu vreo 20 de locuri inaintea Kristalului.

Inca detest Kristalul, care nu stiu de cand a devenit atat de exclusivist, incat nu primesc oameni in pantaloni scurti. Nu a observat nimeni ca e sauna inauntru?

Eh, prefer sa stau acasa decat sa ma duc in Kristal. ORICE ar mai fi... sau... Stephan Bodzin? Baga-mi-as... ma mai gandesc.

London pixels

***


***



P.S. My photoshop techniques could use some improvement. But it's late. And I suck. So there you have it. :)

Blacklight Tattoo

***

Si... spargem gheata cu...



I'm considering alternatives.

Mi-ar placea sa imi fac un tatuaj, dar nu cred ca sunt cea mai consecventa persoana; azi mi-ar placea la nebunie, maine nu, poimaine ar incepe parca sa imi placa din nou daca ma uit din unghiul asta, peste o saptamana as ajunge la intrebarea "What was I thinking?"

What could it be though? O steluta? Some kind of retro dancefloor? Un bec? Bubbles? Simt ca pot mai mult... O fantoma? O oitza? Semnul intrebarii? Un avion cu o dara de fum in urma sa? Harta metroului londonez? Un chibrit in flacari? Neah... va mai las si pe voi sa contribuiti la brainstorming. Aaaah, dar un tatuaj genial pentru poly-graduates type: link.

Ma gandesc ca pe termen lung ar da cel mai bine un tatuaj cu cerneala reactiva la lumina UV. Probabil cand voi realiza ca ma plictiseste, voi fi ajuns la o varsta la care nu voi mai gusta cluburile si viata de noapte, nu voi mai da de lumina UV si voi uita complet, la memoria mea, ca am avut vreodata un tatuaj. Asta daca becurile obisnuite nu vor fi inlocuite intre timp cu neoane UV, din cauza acumularii de E-uri in organism intr-o cantitate atat de mare incat lumina naturala si cea furnizata de becuri incandescente ar cauza spontaneous bursting into flames.

Si daca ar fi asa, ce frumos ar arata un tatuaj incretit pe pielea imbatranita a unei persoane de 80 de ani, stralucind ca si cand ar avea o sursa de lumina proprie... :)))

Queuing in Fabric

***

Back in Fabric’s very early days, one promoter suggested that this new venue would be a latter-day Haçienda for a new generation. Eight years later, and the admittedly, ahem, high-on-life sage has been proven right – you wouldn’t be laughed at for saying that Fabric is currently the most important club in the world. Opposite the Smithfield meat market, it was formerly the Metropolitan Cold Store; the eternal mystery is how a venue with just two large rooms and one tiny one can have so many confusing staircases. Friday still brings in leftfield breaks, drum ’n’ bass and hip hop, while Saturday gets all electro, minimal and techno. The toilets are unisex, with occasionally hilarious consequences. If you turn up as the pubs kick out, expect queues around the block.

Time Out Bars, Pubs & Clubs Guide 2008

Putin peste ora 23,00 am iesit above ground in Farringdon. Un cartier plin de cluburi si coada la fiecare, tipe mai mult dezbracate decat imbracate, tipi in tricou sau cel mult hanorac, iar eu cu geaca de iarna pe mine ma gandeam ca nu ar fi stricat sa ma imbrac mai gros.

Am gasit fabric-ul. Nu a fost deloc greu; m-am luat dupa coada imensa care se prelungea pana dupa colt si nu mai avea mult pana sa mai dea si dupa urmatorul colt. :))) Apoi am vazut si o pancarta cu fabriclive care mi-a confirmat presupunerea. In Bucuresti ar trebui sa fiu dementa sa stau la o asemenea coada, considerand spatiul available si toanele bodyguarzilor, dar fabric... I've traveled all this way, nothing can stop me from getting in.

"One out and one in" spuneau bodyguarzii, ceea ce a rezultat in peste 2 ore de stat la coada. Dar nu m-a deranjat prea tare. M-am distrat cu adunatura de englezi si italieni din imediata apropiere, iar cand spun imediata apropiere, I really mean it. Un tip chiar i-a spus lui framiu "This is the closest I've ever been to a man" :)))

Foarte tare faza ca fix in locul unde se formeaza coada este si un magazin alimentar de unde poti sa-ti cumperi bere, chestii de baut in afara clubului la preturi rezonabile, singura problema fiind doar lipsa baii. Ah, si amuzant era ca toti incercau sa-si paseze pastile pe sub mana, dar de fapt totul era in vazul lumii. Auzeai numai replici de genul "Maaaan, look at the clouds how fast are going, it's like watching movies in fast forward... woooow" :))

Pana la urma, am intrat. Coada si la casa de bilete, evident, dar deja ma obisnuisem. Am trecut si de asta, rabdatoare, dar de abia cand coboram scarile am realizat ca sunt in fabric, the hottest club in the world right now. Nu imi venea sa cred, am inceput sa ma bucur, eram entuziasmata, ma uitam in jur curioasa, cate scari mai sunt dom'le?

Cata bafta, fix cand au intrat Plump DJ's am nimerit. Am preferat sa nu merg in Romania la ei, daca tot s-a nimerit sa fie in timp ce eram in Anglia. Totusi am auzit ca la noi a fost coada pana la colt, ceea ce ma bucura pe de o parte, fiindca imi plac ca formatie si ma uimeste succesul lor in Romania, dar imi inchipui cum trebuie sa fi fost inauntru, toti inghesuindu-se like there's no tomorrow. Pun pariu ca bodyguarzii nu au ratat nici un omulet la intrare, atat timp cat iese banul.

Revenind la fabric, clubul cu siguranta nu impresioneaza prin design-ul interior. Nu le trebuie decat niste lasere smechere, un sound foarte bun si fum de efect pentru a face atmosfera. Totusi, in afara camerelor, unde toata magia se intampla, este foarte mult spatiu de hang out, stat pe jos, baut o bere si chiar o camera destul de mare cu canapele, nu doar 2 la iesire ca pe la noi. Desi in cluburile din Anglia fumatul este interzis, chiar te simti recunoscator pentru asta, oricum ai fi tu, fumator sau ne, fiindca la cati oameni se aduna acolo, daca fiecare ar fuma, probabil ai muri sufocat inainte sa reusesti sa iesi afara. Ah, nu am mentionat ca este coada si la iesire? :)))

Muzica... muzica a fost superba, insa mi-e greu sa descriu setul Plump. Nu l-am perceput ca pe ceva continuu, din cauza lumii din club. Toti simteau nevoia sa se frece dintr-o camera in alta, dintr-un loc in altul. Se chinuiau sa ajunga pana in fata, stateau 2 secunde, faceau stanga imprejur si hai in urmatoarea camera. De dansat se punea mai greu problema. Baietii puneau super frumos, te prindea ritmul si desi te chinuiai sa dansezi ocupand cat mai putin loc, unele bucati te prindeau mai tare si iti venea sa ridici macar o mana in aer sa iti exprimi bucuria si si si... pac trecea unul pe langa tine impingandu-te, moment in care se intrerupea toata magia. Arrrrrrgh! Nervi.

Pentru a ne calma, ne-am dus la bar sa luam o bere (4 lire Stella Artois 0,33... la dracu, simteam ca merit dupa 2 ore si ceva la coada + pentru a-mi alina nervii) si am cautat un loc mai ferit sa pot sa dansez, fiindca muzica era super tare, iar Red Bull-ul nu imi dadea pace. Am gasit eu un loc intre o canapea si perete, aveam unde sa-mi tin berea, aveam loc de dans, rupereeeee. Dar nu, nu... micii exploratori si pe acolo simteau nevoia sa treaca cand ma prindea ritmul mai bine. Nervi, nervi, nervi. Am zis de data asta sa merem afara la o tigara ca nu se mai poate. Dar in drum am dat peste camera dnb, iar muzica pusa de DJ Hype nu m-a lasat sa inaintez. Simteam ca se potriveste cu nivelul meu de energie, dar nici aici nu m-am putut desfasura in voie. Nu cred ca am iesit cu adidasii mai negri dintr-un club ca acum.

Cum nu puteam dansa, m-am oprit sa analizez multimea. Pitipoance, latino guys, rappers, dubiosi, culturisti, emos, clubberi, rockeri, minimalisti, babe (adica femei la varste inaintate, nu "puicute":) ), iar majoritatea nu cred ca erau veniti acolo pentru muzica. Parea ca multi erau acolo la agatat. Ma simteam ca in clasa a 9-a in discoteca Tineretului din Costinesti - cam asta era atmosfera. Si totusi, muzica geniala pe fundal. Nobody gived a damn.

Nervosi si frustrati, ne-am decis spre dimineata sa ne caram, ramanand cu impresia "Fabric - super tare club, super tare muzica, pacat ca vin si oameni in el". :) Dincolo de faptul ca nu prea erau oamenii interesati de muzica, totusi era ok multimea, puteai intra in vorba cu oricine fara sa se uite urat la tine, sa vorbesti despre cele mai tampite chestii, sa cunosti oameni noi.

Eh, at least I can say now that I've been to fabric. Next objective - Ibeefa. :P

FYI, am folosit in acest post cuvantul 'coada' de 10 ori, iar fotografia e facuta de mine la intrarea in camera 3, dupa cum se vede, dar nu prea am stat pe acolo. Not really my type.

xkcd surprises me

***

Sunt chiar singura persoana care nu stia asta? Uf... cat timp am pierdut din septembrie pana acum citind benzile astea doar pe jumatate. Trebuie sa o iau de la capat. :)

Omul care nu se duce.

***

Intrebari.

Omul care nu se duce unde? De ce sa se duca? Ce se da acolo? Stai putin... despre cine vorbim?

Uhm... despre mine. :)

Eu sunt omul care nu se duce. La party-uri cu dj romani. Am ajuns la concluzia ca nu sustin destul scena romaneasca, desi in ultimul timp promite mult.

Era o perioada in care nu prea aveam incredere in dj-ii romani si, in afara de Rhadoo, mai totul imi parea o pierdere de timp. E drept ca asta era prin timpul liceului cand aveam acces la fenomene gen Raoul, Vali Barbulescu, Internullo, iar cu party-urile bucurestene luam contact doar de cateva ori pe an. Problema este ca am ramas cu fixatia asta mult timp, astfel incat daca nu venea in main vreun dj strain, nici nu ma oboseam sa ies din casa.

Intre timp, am capatat o viziune usor mai larga... pe langa Rhadoo, ajunsesem fan Raresh (dar pana la urma, cine nu este?), Demos, Praslea, hai si Silent Strike, desi nu e aceeasi categorie, sunt toti romani.

Dar nu e destul. Chiar si saptamana trecuta, fiind in dilema de a alege intre Derrick May si feeder party (cu NSK pe afis, now how often do you see that?), am ales Derrick May. Argumente convingatoare erau de ambele parti totusi.

Acum sunt in faza Ali Nasser. Clickuind pe myspace din profil in profil, am ajuns in the house of ali nasser that featured "Omul care nu se duce". Atractie la primul sunet. Turning into obsession. Ma gandeam ca o singura data l-am mai vazut live si nu imi formasem o parere clara. Am inceput sa ma uit pe flyere dupa el, dar nimic anuntat pe viitor.

Cu toate astea, incepand weekendul in loggia, pe undeva pe la 3 dimineata, un prieten ma intreaba "Bai, ala din colt nu e Ali Nasser?" la care eu ii raspund entuziasmata "Dude, mi se parea si mie, dar ma gandeam ca oi fi eu prea obsedata si il vad peste tot de acum" :))))) Imagine my joy when he started spinning the decks. Punea frumos si nu m-am putut abtine sa nu ma duc sa il rog sa puna pesa (au niste preteni de-ai mei o preferinta pentru expresia "Pune pesaaaa!" - some inside joke), dar nu au trecut nici 10 min pana m-au scos oamenii mei din local fiindca trebuiau sa plece dimineata din Bucuresti.

Oh, but do not worry... we will meet again. :)))))

We did it again

***


SUPERB.

***

Initial mi se parea cam exagerat si chiar un gest extravagant sa dau 70 ron pentru Laurent Garnier, insa mi s-a pus pata si nu a mai contat. Imi pare bine ca nu am tinut cont de bani, fiindca a pus frumos. S-a meritat, nu am stat nici un moment. Bine... majoritatea aveau bilete luate la 50 ron, chiar daca peste tot era anuntat 70, nah, la mine ajung ponturile mai greu.

***

I'm glad I went. My faith in clubbing has been restored.