Sunday, November 25, 2007

Daca...

Daca as participa la Dansez pentru tine, as dansa pentru o masina de spalat vase.

Fix 2 zile pe saptamana mananc acasa, in acele zile de odihna fizica si spirituala. Cum as putea tocmai atunci sa stau sa spal vase? Nici nu imi place si, de fapt, chiar detest aceasta activitate. Prefer sa dau cu aspiratorul in toata casa, sa sterg praful pe fiecare raft, sa fac curatenie prin dulapuri, sa frec fiecare centimetru de gresie din baie, dar NU VASELE!

Mereu spun ca voi spala farfuria si furculita si paharul dupa ce le folosesc, dar niciodata nu ma tin de cuvant si foarte curand ambele spatii ale chiuvetei din bucatarie se umplu de vase. Ce priveliste trista... aproape ca simt viata de camin, unde hobby-ul fiecaruia e obtinerea si selectarea culturilor de bacterii. Si stiu de fiecare data ca imi ia cel putin o ora sa le termin, sa le spal in apa aia jegoasa in diferite nuante de galben (multumesc Apa Nova), sa ma enervez ca s-a intarit sucul pe fundul paharului si ca nu imi intra mana sa curat bine.

Dar nu, nu ofer nici o rezolvare a problemei si nu astept nici un sfat. Doar vroiam sa mentionez ca urasc sa spal vase. :)

Thursday, November 22, 2007

De fraiera



Multumiri lui Cerno, omul care mi-a deschis urechile spre muzica lui Matthew Dear. Imi place la nebunie Deserter si simt ca va trebui sa-i fac loc pe mobil langa celelalte 2 obsesii ale mele de anul acesta: Junior Boys - In the Morning si Ellen Allien & Apparat - Leave Me Alone.

Oare de ce nu m-am dus eu la Matthew Dear cand aveam invitatie mok la Kiss7 Festival?

(punct) si de la capat.

Monday, November 19, 2007

Now it's personal!

Desi am de terminat un proiect pentru facultate si e trecut de 12, m-am gandit sa mai pun un post pe ziua de azi, pentru a comenta aceasta situatie groaznica, care va avea repercusiuni grave asupra vietii mele, in primul rand, dar si asupra economiei mondiale. De ce sa ne oprim aici? Si copiii nostri vor fi marcati de acest eveniment, il vor studia peste cativa ani la istoria Statelor Unite.

Totul a inceput cand am intrat in aceasta seara pe tv.torrents.ro sa imi downloadez episodul de saptamana aceasta din Desperate Housewives, dar ia-l de unde nu-i. Groaznic! Catastrofal! Nu as vrea sa fiu pesimista, dar daca maine nu gasesc nici Heroes? Doamne, cum s-a ajuns la aceasta situatie?

Stiam de cateva saptamani de greva scenaristilor din State si sunt total de acord cu ei. Normal ca ar trebui sa primeasca bani din vanzarea show-urilor si serialelor pe Internet, discuri Blu-Ray, IPTV, smart phones etc. si un procent mai mare pentru DVD. Ei deocamdata au dreptul la un procent infim din vanzarile casetelor si DVD-urilor, ceea ce e clar o mare pierdere, avand in vedere ca EU nu am mai atins o caseta VHS de printr-a 9-a, imi inchipui americanii. Pe langa asta, se preconizeaza ca vanzarile produselor din New Media le vor depasi pe cele de DVD-uri.

Totusi, cred ca s-a prelungit prea mult, iar producatorii sunt niste cretini. Nu pot spune cu exactitate cate seriale nu vor mai fi difuzate in viitorul apropiat, dar aici e toata lista. Aceasta greva inseamna pierderi uriase. Producatorii prefera sa piarda miliarde de dolari acum, decat sa le rezolve grevistilor cerintele si sa castige ei mai putin in timp. Ce tampenii spun! Nimeni nu si-ar reduce castigul, ci mai degraba ar mari pretul final, afectand pana la urma consumatorul. Si decat sa-si puna consumatorii in cap, mai bine scenaristii.

Dincolo de bani, chestia asta afecteaza oricum consumatorul. Si nu doar in Statele Unite. NU! Ci si in Romania, in cealalta parte a lumii.

Ma lucreaza la psihic. Ce s-a intamplat cu Kate din Lost? S-a maritat cu Jack sau cu Sawyer? Aia de au fost ingropati de vii, mai traiesc oare? Iar Victor din Desperate a murit? Adam din Heroes e personajul negativ sau chiar vrea sa salveze lumea?

Eu ca eu, dar sper ca producatorii se gandesc la telespectatorii acestor show-uri. Nu as vrea sa-i vad in strada, marsaluind, pe fanii (aia gay) si fanele lui Wentworth Miller din Prison Break, ca iese macel, va spun! Nu va puneti cu o multime de fani suparati. Astia sunt constienti cata popularitate are la nivel global acest serial? Unii oameni se sinucid daca pierde Steaua, va inchipuiti ce s-ar intampla pe plan mondial daca fanii nu l-ar mai vedea pe Miller? Eu nici nu ma uit, dar orice revista ai deschide dai de Prison Break.

Toate ca toate, dar slava domnului ca Tanar si Nelinistit are episoade asigurate pana in Ianuarie 2008, fiindca nu as vrea sa vad cum reactioneaza niste casnice furioase.

Inadmisibila aceasta situatie. Sunt furioasa. Sper sa se rezolve curand. Gata, ma duc sa imi fac proiectul.

Such a cliché

Ma simt ca o bucuresteanca - am fost in weekend la Predeal.

Desi ma vedeam mai curand in Brasov decat la Predeal, m-am sacrificat intr-o sambata si m-am trezit la 5, pentru a putea 3 saptamani sa nu ma duc la sport, sa dorm pana tarziu. Investesti acum si vezi rezultatele in timp. Hehe.

Insa nu m-am dus in vreo excursie de ski, nu stau zilele urmarind rubrica de meteo pentru a afla grosimea stratului de zapada de la munte, pur si simplu aveam nevoie de 3 prezente la sport, proba obligatorie la noi. A fost un fel de excursie a ASE-ului, cu prezenta facuta in gara si apoi program de voie.

Cu toate astea, cred ca sunt cea mai nepotrivita persoana pe care ai putea-o vedea la munte. Iarna, cel putin. Detest frigul, urasc zapada, nu stiu sa schiez si cred ca mi-ar fi frica sa-mi dau drumul in prapastie, adica pe partie. Prefer intotdeauna suprafetele drepte celor inclinate, desi am avut incidente si in asemenea conditii, atat cu rolele, cat si cu masinile. Intotdeauna se gaseste un destept sa se bage in fata!

Revenind la excursie, in gara la Predeal, majoritatea oamenilor erau entuziasmati la vederea partiei acoperite de zapada, fiind vizibil bine imbracati, cu bocanci, caciula, manusi si infofoliti cu fulare, eventual si cu o placa in mana, gata-gata sa strige "Partieeee!". Langa ei eram eu. Eu, ca in Bucuresti - blugi, geaca, adidasi, caciula (ha! macar atat) si o umbrela imensa in mana, a la Hercule Poirot, care s-a dovedit utila atat pe ploaia din Bucuresti, cat si in natura, servind ca punct de sprijin. Cu toate astea, eram mai presus de pitipoancele in cizme cu toc, blana cu model de leopard si un troller dupa ele.

Cel mai mult mi-a placut gara. Cred ca este cea mai tare gara pe care am vazut-o in Romania, desi concureaza la acest titlu si cea din Burdujeni, judetul Suceava, construita in 1869 si renovata de curand, copie la scara redusa a garii din Freiburg, Germania. Sala de asteptare din Predeal mi se pare geniala. E astfel pozitionata, incat ai o vizibilitate perfecta asupra liniilor si vezi cu 5 minute inainte de a sosi trenul, daca se apropie ceva de gara.

Cam atat despre iesirile de la sfarsit de saptamana, sper ca data viitoare sa fie Brasov sau Cluj, hmm, sau chiar Sibiu, ca tot nu am fost niciodata. Va las cu o poza din Predeal. E usor ireala, nush daca se intampla foarte des sa prinzi nu unul, ci 2 (!!!) Sageti Albastre in gara aia, avand in vedere ca la orele la care m-am plimbat eu, am prins numai accelerate jegoase. :)


Saturday, November 17, 2007

Transitions

Recunosc. Nu mi-a iesit.

Am incercat sa pun un nou template, dar rezultatul nu a fost cel asteptat. Cum nu m-am gandit sa fac vreo copie a celui vechi, am refacut configuratia culorilor pe moment.

Nu pot decat sa imi cer scuze pentru eventualele neplaceri si dureri de cap cauzate de saturatia culorilor.

Later edit: Hmm, what about now? Am schimbat template-ul, iar banner-ul e facut de mine. Si eu cum pot... :)

Sunday, November 11, 2007

Iar Kristal?


Da, iarasi in Kristal. M-am saturat.

De regula, ies sambata in club sa ascult ceva muzica si sa dansez pana dimineata, pana "imi intra picioarele in fund", cum spune o prietena, iar astfel, sunt multumita ca a mai trecut o saptamana.

Dar, in ultimul timp, cum am mai ajuns prin Kristal, de fiecare data am simtit ca m-am dus degeaba. Tot timpul fulleala, inghesuiala in club, pe hol si afara, aer irespirabil, cu mai mult fum de tigara in compozitie decat oxigen... si chiar platim sa mergem sa stam ca sardinele, sa ne calce in picioare toti cretinii si sa nu stii cum sa te dai mai repede la o parte, cand trece vreo tipa cu mana la gura spre baie, in viteza.

Chiar am platit 40 ron pentru asta azi? Nu imi vine sa cred. Raresh mi-a placut, ca intotdeauna, tot respectul. Dar pe Villalobos de abia l-am vazut. Cum a intrat baiatul la pupitru, s-a supraaglomerat deodata, pana atunci fiind doar aglomerat. Nu te mai puteai misca pe nici o directie, era cam ca in metrou dimineata, spre centru. Pentru a putea respira, trebuia sa te teleportezi cumva afara, fiindca traversatul multimii nu era o optiune, dar cum teleportatorul nu s-a inventat inca, nu aveai altceva de facut decat sa-ti urasti viata.

Dupa ceva timp de la inceperea setului, m-am gandit sa mai fac o incercare si sa intru in club. Am ajuns numai pana la bar si deja atmosfera era insuportabila. Pe langa asta, muzica bagata de Villalobos nu avea nici o coerenta si era plina de greseli. Probabil dupa o pastila, doua, lui i se pare arta, ca sa nu mai spun ca si celorlalti pastilati de prin sala li se parea la fel, gagii care stateau cu mainile in aer, ochii inchisi, leganandu-se usor in ritmul dubios al muzicii. Dar acum nu se mai spune incoerent, se spune eclectic. :)

Spre dimineata, cand atmosfera s-a rarefiat si am reusit sa ajung in primele randuri fara sa imi mai iau umeri si coate in fata, dupa 15 min, oamenii mei m-au anuntat ca pleaca, asa ca decat sa stau singura, mi-am bagat picioarele si m-am carat acasa, cu o usoara retinere in suflet, dar asta este.

Acum stau si ma gandesc... inteleg sa dau 85 ron pe Chemical Brothers, s-a meritat fiecare leu. Faithless 60 ron, da... dar 40 pentru chestia asta, neeee, nu s-a meritat, mai ales ca mai mult am vazut canapelele de pe hol, decat pe Villalobos, doar pe Raresh l-am mai intalnit.

Nu pot spune ca sunt minimalista convinsa, dar mai sunt dj care imi plac, dj pe care as vrea sa-i vad pe live, sa vad ce show fac, insa ma apuca groaza cand vad pe flyere Club Kristal sau Studio Martin. Organizatorii inca nu s-au prins ca tiparirea pe flyere a unor nume ca Magda, Luciano, Villalobos, M.A.N.D.Y etc. va umple o sala pana la refuz? Inteleg ca nimanui nu-i convine sa se bage un numar fix de bilete, probabil nici mie nu mi-ar placea sa raman pe dinafara, dar de ce nu se trece la o sala mai mare? Data viitoare, bagam Polivalenta, pana mea!

Ma gandeam sa merg la Sister Bliss vineri, dar vazand ca e din nou in Kristal, nu-mi mai trebuie. Si Sasha & Digweed? Chiar vreau sa-i vad, dar organizarea ma face sa stau acasa. Trebuie sa reevaluez agenda party-urilor din perspectiva economica, mai exact din perspectiva gradului de satisfactie pe care spera sa-l obtina un individ/o individa. :)

Voie buna.

Saturday, November 3, 2007

Dupa 20 de ani...

... sa vedem cum stam.

Primul job, intr-o agentie de publicitate. Deocamdata nu fac nimic deosebit si intr-un fel, ma simt ca Daniel din Karate Kid, luat sub aripa lui Mr. Miyagi, the sensei. :) Daniel nu intelegea rostul diferitelor sarcini care i se dadeau la inceputul antrenamentelor, cum ar fi lustruitul podelelor sau vopsitul gardurilor, dar intr-un tarziu i s-a explicat ca astfel a invatat blocajul defensiv. Nu ma intelegeti gresit, nu lustruiesc podele, si nici nu vopsesc garduri. :)) Dar ma gandeam cum stateam acum cateva luni la seminarul lui Stefan Stroe, incercand sa inteleg explicatiile sale cu privire la rolul fiecarui departament din structura unei agentii de publicitate, iar la acel moment, totul parea incetosat. In prezent, vad pe viu cum decurg lucrurile si de abia acum inteleg ce vroia omul sa spuna.

Pe langa job, o data la cateva saptamani mai realizez interviuri pentru un netlabel nemtesc ce promoveaza muzica electronica, FOEM/, iar in restul timpului il bat la cap pe Saddler sa si le scrie pe ale lui. :)) Apropo, dude, cand primesc interviul cu Noar? :)) De asta vara ne tot chinuim sa il facem si e pacat, fiindca de fiecare data s-a amanat si totusi are piese dragute.

Acum vin si studiile. Anul 2, REI, ASE. Dupa un an de studii economice, am realizat ca nu e pentru mine. Desi am terminat cu o medie destul de mare, simteam ca ma plafonez cumva, fiindca nu trebuia sa ma chinui prea mult. ASE-ul mi se pare ca o linie de productie tehnologizata care scoate economisti pe banda rulanta. Cat despre REI, e un fel de bilingv al studiilor economice, care face introducere in multe materii, dar nimic in principiu. Partea buna e ca aveam timp sa merg la diverse workshop-uri, conferinte, unde am dat peste o multime de oameni care au terminat REI-ul si acum lucreaza in IT, in banci, in publicitate, in management, etc. iar acum cateva saptamani am dat si peste Alexandru Găvan, absolvent de REI, in prezent... alpinist si fotograf. :))) Rad si acum cand ma gandesc la raspunsurile colegilor mei din anul 1: "Eu am dat la REI, fiindca vreau sa ma fac diplomat" sau "Eu am dat la REI, fiindca vreau sa lucrez la ambasada Frantei". :)))))))))))) Cata naivitate... e drept ca mai ajung oameni pe la UE, pe la ambasade, dar cred ca procentul e destul de mic.

Apoi, am inceput anul asta si Comunicarea de la SNSPA, inghetata anul trecut. Deocamdata nu imi pot spune o parere clara despre facultate, numai ca desi nu am fost o cititoare inraita la viata mea, acum tanjesc dupa beletristica din liceu. :)) E drept ca imi plac si textele filosofice de acum, care imi mai deschid mintea si imi diversifica ideile; ma fac sa imi pun diverse probleme si imi place asta.

Desigur, am mai auzit textul ca sunt nebuna, 2 facultati, job... dar ceva ma retine sa las balta ASE-ul. In primul rand, ar fi renuntarea unui loc la buget, iar in al doilea rand ar fi nevoia de securitate. De cand ma stiu, cred ca doar 2 lucruri nu ma lasau sa dorm noaptea: problemele de mate care nu imi ieseau si stateam noaptea gandindu-ma la solutii, si brief-urile de la concursuri, la care imi veneau ideile cele mai bune fix inainte sa adorm. De cativa ani, imi doresc sa ajung in creatie. Dar ma sperie cateodata ideea ca as putea ajunge acolo si dupa un timp sa imi spuna cineva ca "you don't have what it takes, kiddo", iar ASE-ul ar fi ca o saltea ce m-ar salva din cadere libera, asigurandu-mi un loc in mediocritate si rutina, in contabilitate sau banci, whatever, as long as it pays. :) This is like the worst case scenario, hope not to get there.

Deocamdata am energie pentru toate. Realizez ca in sesiune va fi stres la maxim, dar mi-am planuit deja ca daca programarile examenelor intra in conflict, imi las restante la ASE, fiindca oricum restantele se dau in vara si as avea vacanta libera.

Eh... as long as I have a plan, right? :)