Hehe

Ah, ce imi plac glumele cu bloguri. :)

James Zabiela, part 3

Din nou la Zabiela. Nu prea mai are rost sa spun cat de tare e, fiindca nu s-a dat pe minimal, fiindca pune pasiune in ceea ce face, se distreaza la pupitru la fel de mult cat te distrezi tu in fata lui dansand, nu isi baga picioarele in mixat, bla bla, bla bla.

Incalzirea a fost facuta de Pagal. Nu a fost foarte rau, am suportat. Ne, hai ca a fost bine. A mers de warm-up. Dar nu intelegeam ce e cu colierul de la gatul lui. Probabil incearca lucruri noi impreuna cu Cosmina. :)

Data trecuta cand am fost la Zabiela citisem pe blogul unui tip, blog pe care normal ca nu il mai gasesc acum, ca el nu are chef sa mearga, avand in vedere ca multimea va fi formata din fete care nu au nici o treaba cu muzica, venite special pentru un fatalau. Ceva pe aproape. Asa ca acum am fost foarte atenta la multime, care era formata din foarte multi tarani aflati pur si simplu in aceasta perioada prin Mamaia si au zis sa incerce intr-o vineri seara Mania. Multi erau imbracati in outfitul de manelist si chiar se suiau pe boxa sa danseze, numai ca ei dansau pe cu totul alte ritmuri si piese, ca nu se prea sincronizau cu ce se auzea. Dadeau tipic din maini ca pe manele, in stilul adierii vantului. Nu stiu cum se numeste stilul de dans, dar ar trebui studiat la 'Dansez pentru tine'. Apoi, mai erau cativa pe care ii cam enerva inghesuiala si pur si simplu se aruncau in multime, apoi isi pasau pastile intre ei... yeah... the clubbing scene. Ca sa nu mai spun ca desi pe cubul drept dansa o tipa, iar pe cubul stang un tip, cand te intoarceai sa te uiti la multime, observai ca toti tipii se uitau la exemplarul masculin. Huh! :))

Petrecerea din punct de vedere muzical a fost super tare. Intotdeauna este, de fapt. Deja nu mai am probleme sa ma detasez de multime si sa dansez in lumea mea, oricati lameri ar fi sa ma imbranceasca cu coatele sau cine stie ce altceva sa faca.

Playlistul a adus cu sine The Cure - Lullaby, Daft Punk - Harder, Better, Faster, Stronger + creatii proprii, cum ar fi Human sau Phaser. Pentru mine punctul culminant a fost cand a bagat Junior Boys - In The Morning. Adoram piesa asta inca de cand a aparut Gabriel and Dresden - live @ HouseNation [15.07.2007] si m-a bagat in extaz. Vai, super mijto. Aparent atunci cand ma impresioneaza vreo piesa, prima oara in club o aud la Zabiela. Asa s-a intamplat si cu Chemical Brothers - Electronic Battle Weapon 8 sau Saturate, cum e trecuta pe album. Sheer joy.

Chiar imi pare rau ca nu am prins show-ul inaintea caruia isi pierduse geanta cu vinilurile la aeroport si a mixat de pe cd-uri Prodigy, Blur, Hybrid. Cel putin Prodigy mixat de Zabiela nu stiu daca imi va mai fi dat sa vad. :)

Stau si ma gandesc acum daca la fiecare gig scrie pe moment pe laptop "thank you :)))))" sau are un fisier salvat pe desktop. Dar de fiecare data spun, cel putin in gand, "No, thank you!" :))

Cred ca cea mai mare victorie a fost sa o duc pe Ruxi la Zabiela. Ruxi - mare iubitoare de muzica populara, o Marioara Murarescu in devenire, amatoare de jazz si plimbari nocturne. Iar eu am reusit sa o aduc intr-un club. Ma gandeam ca nu ii va placea, dar m-a impresionat in mod placut ca a rezistat eroic muzicii, de la intrarea in club pana la 8 dimineata. A dansat in continuu, nu s-a lasat doborata de nimic, nici de oamenii care o calcau in picioare sau pe picioare, mai ales de mine. :))

Desi tot liceul m-am chinuit sa ajung in Bucuresti la show-urile Zabiela, niciodata nu reuseam, intooootdeauna intervenea ceva. De abia la facultate am inceput sa merg. Prima data a fost in Mania. Am ramas marcata pe viata. Se vede. Daca aveam atunci blog, ar fi fost un post interesant. A doua oara in Kristal, din nou impresionata, am luat autograf. Stie toata lumea povestea cu "I faced the fucking bodyguards, I screamed 'dudeeee' and dude turned around to sign my flyer." Acum, am ajuns la stadiul in care am facut fotografie cu el. Data viitoare probabil vom face schimb de adrese sa corespondam. Nu as vrea sa merg cu imaginatia prea departe. :))

Stiind ca bodyguarzii din Mania sunt cam scarbe, am zis sa nu imi iau aparatul si chiar ma felicitam pentru decizie dupa ce am vazut la intrare ca e interzis cu aparate foto. Dar nooo, fix acum nu mai erau handramalele alea de bodyguarzi care sa te ameninte ca-ti sparg telefonul daca mai faci poze dj-ului. Cand a coborat Zabiela in multime, a trebuit sa ma rog de un necunoscut sa imi faca poza si sa il bat la cap pe mess sa mi-o trimita. :) Si oricat de prost ar fi iesit poza, macar am poza cu Zabiela.


Penal mi s-a parut ca era pe acolo un tip blond cu parul lung care aducea a Zabi in sinea lui, numai ca era imbracat ca un manelist notoriu cu ciocate and stuff, iar la sfarsit un prieten i-a spus tipului "Go take a picture with him, he looks just like you". Da, da, penal. Sunt curioasa daca macar stia cum il chema pe dj. :))

Ce imi pare rau acum este ca atunci cand am iesit din club la 8, nu m-am dus sa imi inmoi picioarele obosite si chinuite in apa rece a marii. Vroiam sa imi fac o traditie din asta, de fiecare data cand merg la Zabiela in Mania. :))) Eu si ideile mele tampite.






Vestea buna este ca Zabiela se intoarce pe 5 octombrie in Kristal. Si va fi o luna de pomina, fiindca:

5 octombrie - James Zabiela @ Kristal
6 octombrie - Ellen Allien & Apparat @ Session (Hmm, Session, interesting, nu am mai fost pe acolo)
20 octombrie - in primul rand, My B'Day @ ??? (glumesc, asta e petrecere privata :), si apoi The Chemical Brothers @ Sala Polivalenta, pentru prima oara in Romania

Hai-hui pe cupoane de calatorie

Ma fascineaza mersul cu trenul, fiindca nu stii niciodata peste cine vei da in urmatoarea calatorie. In ultima luna am mers cu trenul de mi-au iesit kilometrii pe ochi, drumuri in care am cunoscut lume diversa.

IC, Bucuresti - Suceava - am mers cu un barbat de vreo 40 de ani, muncitor pe santier prin Spania, a carui tata tocmai murise si probabil evenimentul emotionant l-a facut sa tina monoloage intregi cu vorbe de duh, experiente de viata si sfaturi moralizatoare, intre care mai adauga si momente de gandire marcate de interjectii, cum ar fi "hmmm". Chiar profund.

R, Botosani - Bucuresti - veterani de razboi convinsi ca tara asta se duce dracului

R, Bucuresti - Costinesti - poate ziua de marti nu a fost cea mai buna alegere de a pleca spre mare, dat fiind faptul ca am nimerit intr-un tren plin cu copii. Si nici locurile la comun, necompartimentate, nu au ajutat; cum incepea un copil sa urle, incepeau toti. Asta a durat doar 5-6 ore

P, Costinesti - Constanta - o familie cu copil in clasa a 10-a sau a 11-a, ceva in genul. Cred ca diferenta de varsta dintre mine si sotii aia, m-au facut sa par in ochii lor o mare curiozitate, ca m-au trecut prin tot felul de intrebari de genul "de unde sunt", "unde invat", "unde ma duc", "ce sunt parintii", "ce mananc", "daca mi-e frica cand merg in club", "daca nu ma deranjeaza fumul de tigara din club"... bla bla, aveau ei diverse curiozitati. Si asta nu e tot, vazandu-ma ca fac poze cu apusul pe Techirghiol, imi spuneau ca si-au uitat acasa camera si sa le trimit eu pozele mele. Politicoasa, le-am spus sa imi dea o adresa de mail si logic ca mi-au dat id-ul de mess al fiului. Ma gandeam ca indirect, parintii aia mi-au facut lipeala cu copilul lor. :)))

P, Constanta - Costinesti - minimalisti de la Sunwaves care se asteptau sa rezolve cu nashul, dar mare le-a fost surpriza cand nashul a mai venit cu niste musafiri, adica garda si a trebuit sa pun bani cu o tipa sa plateasca macar un bilet cu amenda

P, Costinesti - Constanta - racheti cu tatuaje dubioase si briceag in mana. Ulterior, mi s-a explicat ca astia sunt simpli borfasi. Rachetii adevarati nu prea ies in evidenta, dar te pot rupe in bataie cand te astepti mai putin. Eh, de ajuns cu filosofia racket-ilor. :))

R, Constanta - Bucuresti - aici am cunoscut oameni de la Academie care facusera practica pe la mare. Ar fi o chestie sa ma trimita si pe mine facultatea vara sa tin contabilitatea in vreun club ceva pe la mare, Mania n-ar strica. :))

IC, Bucuresti - Suceava - ceva romani stabiliti in State

A, Veresti - Constanta - asta cred ca a fost cea mai palpitanta calatorie. 9 ore intr-un accelerat jegos cu compartimente de 8 locuri in care usile nu se inchid bine si nimic nu merge. Chiar ma gandesc acum, fiind vara, nu mai merge chiar atat de multa lume spre Bucuresti, sa spunem, fiindca acolo sunt garnituri mai noi. Apoi, spre mare, pe botosani - mangalia, sunt bagate doar 4 vagoane si nu cred ca ar muri sa puna niste garnituri mai ok, daca nu mai multe, ca si-asa ca e fulleala tot timpul, se merge si in picioare, se doarme si pe jos pe culoar, n-ai cum sa ajungi la baie. Si totusi botosani - mangalia e drum de 13 ore.

E inuman sa mergi 13 ore cu trenul pana la mare, chiar daca ai loc, si asta in cazul fericit in care nu exista intarzieri. Stai pe o bancheta jegoasa si lipicioasa inghesuit cu coatele de 3 persoane si inca de cativa din fata cu picioarele, ca nici nu ai unde sa te misti.

Acum sa povestesc despre calatoria in sine. Ca sa nu fac 13 ore, am zis ca il iau de la Veresti si fac doar 9. Nu am mers singura, ci cu o prietena cu care tot timpul am ghinion pe drumuri de astea lungi. De data aceasta a fost teribil, am mers 10 persoane intr-un compartiment de 8. Mie si 8 mi se pareau multi, dar 10? La un moment dat, dormeau 6 oameni pe o bancheta de 4 si se vedeau stropii de tranpiratie pe fruntile lor, dar si imbibate in textila si totusi cum incercam sa deschid un geam sau o usa, se auzea o voce ofticata de femeie ca pe ea o trage curentul. Adevaru-i ca la ce curent era acolo, puteau sa-si incarce si mobilul fetele. Pfoaaaai cate injuraturi imi treceau prin minte.

Persoanele astea de care vorbesc chiar erau de la tara. Pentru ei trecerea de la caruta la tren reprezenta un lux pe care si-l permit o data pe an. Din tot grupul ala, m-au fascinat baba supraponderala cu fiicele ei, pe care le astepta acelasi viitor, cel mai probabil, si cealalta persoana adulta, o femeie la vreo 40 de ani, as spune, cu mai mult par facial pe fata decat ambii ei fii. Avea femeia aia o mustata de zici ca era militar in termen. Dumnezeule.

Cum spuneam, pentru femeile astea, trenul reprezenta un lux. Una dintre ele chiar se descaltase sa simta podeaua cu talpile goale. Brrrrr... si mai si dormea cu fata lipita de perdeaua CFR. Ma gandesc ca eu totusi am mai mers la viata mea cu trenul si am vazut multe, de la sobolani morti si vagabonzi dormind pe bancheta pana la voma prelingandu-sa pe geam. Nu trebuie sa vad si altele ca sa imi imaginez ca pe tren poti da peste orice si totul e 110% jeg.

Nah, pana la urma, totusi copiii aratau decent, pacat de cele 2 babe care trageau familia in jos. In locul lor, mi-ar fi fost rusine sa imi aduc prietenii acasa. Cred ca deja sunt prea rea si am trecut de nivelul meu de toleranta. Ah, dar v-am mai spus ca baba aia supraponderala se scarpina in locuri mistice? Brrrr... iar cand s-au ridicat la un moment dat sa isi ia ceva din bagaj aveam maaaari emotii, mi-era frica sa nu scoata slanina cu ceapa sau ceva. Dar nu, nu, erau doar covrigei.



P, Constanta - Mangalia - Nimic notabil

A, Mangalia - Botosani - 13 ore de glorie. De cum am intrat in compartiment, 2 tipi m-au luat la intrebari "Singurica?" Eh, desi pareau ei jmecherasi, pana la urma s-a dovedit chiar ok sa cad cu ei in compartiment. In tren era fulleala, multi oameni nu aveau locuri. Insa la buzau jumatate de compartiment de la noi s-a dat jos, iar tipii au tras perdelele si cand intreba lumea daca s-a mai eliberat vreun loc ei spuneau nu, ca persoanele sunt la o tigara si asa am ajuns sa dorm lejer pe 2 locuri tot drumul, ca doar la mare nu mergi sa dormi, macar sa dormi pe tren. Profiti de jumatatea aia de zi cat mergi pe tren. :) Totusi a fost usor marlanesc, fiindca afara oameni dormeau pe jos pe culoar. Si aici intervin mai multe chestii. Daca vroiau sa fie siguri ca merg cu loc, puteau sa-si ia biletele mai devreme. Apoi, ei cand cumpara biletul, li se spune ca nu au loc. Deci isi asuma responsabilitatile. Bla bla.



Cam atat despre calatoriile pe cupoane de calatorie cu 50% reducere. Acum urmeaza 2 saptamani de stat la 476 km departare de Bucuresti. Hey now, now.

One + One - One = Zabiela = The One

110% sigura, cu bilet de tren in buzunar, ne vedem vineri la Zabiela in Mania. :) Alte cuvinte nu isi mai au rostul. Ah, ba da, Seaman nu merita. Sau poate nu a meritat doar cand am fost eu. Oricum, i-a trecut demult valul.

Hai la mare, hai in club.

God save the motherfuckin' Queen

People say that if you want something badly enough, the forces of the Universe conspire in helping you achieve that one thing. Actually, Paulo Coelho said it. Screw him, but he was right.

It started from a friend, this madness. In the beginning i was in love with the Union Jack. I find it fascinating how the story of the Kingdom reflects in the flag, in the way that those crosses unite just like the states did, centuries ago. You have St. George, the patron saint of England, St. Patrick for Ireland and Saint Andrew for Scotland.

Being so fascinated by it, my brother bought me an exposition flag which I wore on many occasions pinned down to my boxers. Few people knew, the rest thought it was a bloody skirt. :))) My collection soon enriched with a new piece, the St. George. Needless to say that I'd rather beat you to death than let you take one of them from me.

Of course, there are many other things that make me adore the Kingdom... there's the accent, the punkers, the underground scene, James Zabiela, Radio 1, double deckers, Ferris wheels, the changing of the guards, Shakespeare, the Queen, kilts, bla bla bla bla.

Last year I visited Paris for one week and it was very frustrating knowing that I was less than 3 hours away from London and I couldn't go there because they had this problem with Romanians.

But now, everything is fine, everything is great, the time has come and in a month or so I will be walking on the streets of London.

Don't be jealous of me. :)

Omul nimanui

Deschidem winampul, punem pesa, Ellen Allien & Apparat - Leave Me Alone, ne asezam comod, luam o gura de Cola si incepem...

A trecut peste o saptamana de cand nu am mai scris, dar lumea tot a ajuns la mine pe blog, cea mai frecventa cautare din ultimele 7 zile fiind adina. Pe mine ma cautati? :) Reciteam posturile vechi si nu imi placea nimic din ce am scris. Voi de ce imi cititi blogul? :))

Toata lumea ma intreaba cum a fost la mare si deja am povestit de atatea ori ca m-am plictisit. Cea mai penala faza cred ca a fost ca mi-am scapat periuta de dinti in wc. In momentul asta simt ca scriu un blog de genul "M-am trezit dimineata si am mancat branza". Ma rog. Pana la urma mi-a scos cineva periuta fiindca vroia sa se pise. :)

In Bucuresti ajunsa luni seara, ma simteam fix ca omul nimanui... mergeam spre casa prin ploaie in pantaloni scurti, fiindca nu era de ajuns ca aveam febra, imi curgeau mucii ca la arteziene, servetele nu mai aveam si nici bani. Hainele de pe mine si din bagaj erau jegoase, nu ma mai spalasem pe dinti de o zi si mergeam in mana cu o pereche de adidasi uzi, fiindca ma luase prin surprindere un val pe plaja.

Mai palpitant cred ca a fost totusi la Sunwaves. Asteptasem destul de mult sa merg la festival sa il vad pe Howells, dar pula. Prietenii mei nu au mai venit (Thanks a lot, Cerno! :) si am ajuns intr-o gasca minimal. Mai intai in cortul unde punea Raresh si intotdeauna respect pt Raresh. :) Apoi la Magda, care trebuie sa recunosc ca m-a impresionat. Fata de data trecuta cand am fost, cand m-am plictisit atat de tare incat am simtit nevoia sa plec la o shaorma, de data asta, desi aveam febra, ma dureau toti muschii de pe mine si nu stiam pe ce lume sunt, tot nu puteam sta locului. Foarte frumos. Heartthrob asta... ma cam plictisea, nu ma impresiona cu nimic, asa ca de pe aici am iesit din cort si zaceam in lumea mea pe sezlong pe afara numarand minutele pana cand incepeau sa circule kkturile alea de maxi-taxi-uri, injurand ca ma aflam la dracu in praznic, nu stiam ce e cu mine, nu stiam pe nimeni si nu aveam unde sa ma duc. Acum parca ma oftic. Practic am ratat evenimentul anului. Atatia dj pe acolo in cele 4 corturi, iar eu am vazut doar 3. De fapt 4, ca sa-l pun si pe Ali Nasser. :)

Pe la 4,30 am plecat spre Constanta cu Saddie, iar de acolo a fost destul de dubios, fiindca am ramas singura. Prin parcarea garii deja ma racolase unul, trenul venea intr-o ora, gara era plina de boschetari si politisti, iar eu stateam singura printr-un grup de minimalisti.

Zilele astea am socializat cu o tona de lume pe trenuri... de la minimalisti sau familisti care imi faceau lipeala cu copilul lor de a 10-a pana la racheti cu tatuaje dubioase si briceag in mana. Cred ca cea mai tare replica de agatat auzita a fost "Iisus vrea sa impartim aceasta bere", iar tipul s-a trecut la mine in tel "Isus". :))) Buna treaba.

In rest, tequilla a fost a doua mea natura. Cu lamai cumparate la 2 noaptea din piata, taiate pe taraba si shot-uri baute pe malul marii ca sefii de pe sezlong, luate cu sare pentru muraturi. Viata... :)))

Acum am o stare de kkt. Cumva sunt deprimata, cumva am nervi, cumva nu imi pasa, cumva... ce dracu am? O fi de la raceala... o fi de la vreme...



Apusul pe Lacul Techirghiol.