Re-live the past

Astazi pentru voi am o piesa din 1975, Camille Yarborough - Take Yo' Praise, piesa remixata ulterior de Fatboy Slim si denumita Praise You. Soul-gorgeous. :)

Camille a scos mai multi bani de pe urma remixului lui Fatboy Slim decat de pe propriul sau album, piesa fiind folosita si in campania din 2000 a lui Al Gore pentru presedintie.

Iar ca de final, a Radio1 special (gotta love Radio1): Radio 1 Legends - Norman Cook (online) or available for dload here. Cu ocazia implinirii a 40 de ani de functionare a statiei, au chemat 10 legende ale muzicii britanice sa puna piesele preferate, piese care i-au inspirat de-a lungul carierei + diverse povestioare. De exemplu, de unde vine numele de 'Fatboy Slim'.

Tune in and enjoy. :)

skins

M-am intors. Iubesc Anglia. Cam atat acum.

Primul lucru pe care l-am facut de cand m-am intors, a fost sa imi dloadez unica serie a show-ului care face atata valva pe acolo - skins. Am stat jumatate de zi sa ma uit la toate cele 9 episoade si cred ca merita.

Recunosc ca nu m-a convins de la primul episod, dar am continuat sa ma uit, iar pe parcurs am inceput sa ma atasez de personaje. E in genul teenage drama, dar la capatul opus fata de The OC, de care chiar isi bat joc, mult mai realist, cu o nuanta de umor negru britanic.

Din cate am inteles a fost anulat dupa prima serie, dar fanii au reactionat puternic. In urma cu cateva zile s-a lansat prima serie pe dvd si de acum nu putem decat sa asteptam, poate poate apare si a doua on air.

Pentru cei care s-au plictisit de serialele cliseistice americane si pun mana sa dloadeze, sper sa va placa. :)

Not here, not now

Gata. Iau o pauza de la a blogui despre nimic sau de la a nu blogui oricum, ca nu am mai postat de cand am plecat de acasa.



Back in 5. :)

Momente contemplative

*** Postul asta are mult prea multe greseli, dar nu il voi corecta nici macar acum, o luna mai tarziu, fiindca mi se pare... autentic? E mai mult o diaree de cuvinte si nu o opera de arta. Doar simteam nevoia sa imi scriu gandurile care imi alergau frenetic prin minte la 2 noaptea, inainte de a pleca din nou.

Cred ca e prima data cand trebuie sa ma intorc in Bucuresti, iar eu stau cu toate lucrurile imprastiate prin camera cu mai putin de 12 ore inainte de plecare si asta netinand cont de faptul ca inca nu mi-am facut somnul de 10 ore.

Stau la laptop, fixez peretele din fata, expresia fetei nu exprima nimic, pe fundal se aude muzica, iar eu ma gandesc ca imi pare rau ca plec. Probabil de asta nu m-am grabit sa imi fac bagajul. E deprimant faptul ca vara s-a terminat. Dar imi vin diverse flashback-uri si ma gandesc "Maaaaan, those were the days..." Chiar a fost o vara grozava spre deosebire de altele in care putrezeam in vreun oras sau altul. Acum nu, am fost intr-o continua miscare si mi-a placut asta. M-am distrat. Imi plac prietenii mei si imi place gasca mea. Cred ca e efectul Bucuresti care te pune in miscare. Iti da dinamica. E mijto.


Flashbacks

Cum am iesit din sesiune am luat festivalurile la rand. CokeLive, B'estival, Kiss 7; am facut putin foamea, dar cred ca a meritat. Stau acum si rad... cum am stat o noapte sa ma uit la National Geographic la documentare despre religie in loc sa invat pentru examen si a doua zi am mers la kiss7 festival fara sa dorm, incercand, usor praf, la 6 dimineata sa nimeresc trenul spre casa. Maaaaan.

Cateva zile pe acasa si inapoi in Bucuresti inainte de a ma cuprinde plictiseala.

Mare, Costinesti. Multa tequila, "me-ga dis-co-te-caaaaa... te cheama la ea" (nu ca mi-ar placea megadiscoteca, dar fuck, that is one catchy tune!).

Civilizatia minimal, cunoscuta noua din cluburi ca Studio Martin, s-a stabilit in statiunea Costinesti. O alta ramura a acestei civilizatii era deja stabilita in Mamaia. In Costinesti s-au stabilit pe plaja, langa lac. Astfel, mai multi oameni au fost introdusi acestei culturi mistice, minimalul, cooptand noi oameni, nepregatiti pentru acest pas urias al vietii lor. Acesti oameni se supun teoriei maiorescene a formelor fara fond, ei neavand o pregatire anterioara pentru aceasta trecere. Whateva. Frig. Tipi la agatat, cea mai tare replica "Iisus vrea sa impartim aceasta bere" (Toti 3?). Fascinanti stabilopozi. Aaaa... confuzie.

Bucuresti.

Munte. Ploaie si curcubeie. Incredibil sa treci in mai putin de o zi de la temperaturi de 40+ din Bucuresti, la doar cele 10 de la munte. Brrrrr... bere si sirop de patlgina. La naiba cu tusea asta.

Botosani, singura acasa. Eeeeeh, fuck this shit: inapoi la mare. Constanta, la bunici, nu ai mei, short term memory loss. "De unde esti? / Din Botosani. / Da, frumos, cumnatul meu a stat acolo 10 ani, ofiter transferat. [1 minut mai tarziu] Tu de unde esti? / Din Botosani. /Ah, nu stiam...". Zabiela, Mania again, oameni care nu au o treaba si totusi destul de multumita de show. A doua zi, Costinesti, gratar. A treia zi Vama, multa tequilla, chitari, Banderas/Panteras/whatever, cort. 13 ore pana acasa.

Din nou Botosani. Singura acasa, nopti petrecute cu gasca reintalnita la jocuri de europolis interminabile si mereu imprevizibile, cu bere pe langa. Nopti petrecute pana dimineata in fata televizorului, cand pana si stirile par amuzante, ca sa nu mai spun de italianul cu "Cado! Ca-do! Uno diamante veritable" si 11 inele de aur/platina/argint/"da cum sa nu?" la doar 3-4 mil. Discutii fara sens, interesante doar de dragul orei. Iar am prins rasaritul, hai sa dormim. S-au intors si parintii, ne-am mutat cartierul general in oras. Totul se inchide la 11-12. Cam penibil. Noroc ca era cald si pierdeam noptile la un pet la discutii penale, pe scari, departe, urmarind cocalarii care ies din club. A mai urmat si o perioada de odihna cu zile de venit la 12 cel tarziu acasa. Parinti mirati, evident. Iesit in gasca, fast rides, hai si prin club, asa ca dinainte de plecare, vizita la diriga. Ras mult.


Inapoi la realitate.

Este ora 4 si cred ca ar fi cazul sa dorm. Doar o chestie mai am de spus: castravete aka guy that changes his profile name every day.

A new comic recommendation

Imi plac benzile desenate, iar de curand am dat peste xkcd, descrisa ca a webcomic of romance, sarcasm, math, and language. Mie mi-a placut atat de mult incat am facut un fel de maraton citind toate cele 314 editii aparute pana astazi. Nu sunt geniale toate, dar cateva chiar merita.

For all you comic lovers out there... enjoy!

The difference between a normal person and a scientist

Optical illusion. Not

Insomnia



Pillow talk



Names



Love

Commitment

Malaria party

The #1 programmer excuse



The dating curve

Nothin' much

Unii au impresia ca Botosani e un judet prin vestul tarii, altii stiu ca e pe undeva prin nord, iar altii au impresia ca orasul Botosani e un fel de sat in care noi ne deplasam cu carutele pe ulite. Nu e chiar asa. E drept ca la un moment dat a fost un reportaj pe Prima in care s-a spus ca numarul carutelor din judet il depaseste pe cel al masinilor, dar totusi e o zona predominant rurala. Orasul insa, nu e chiar atat de inapoiat pe cat s-ar crede. Avem drumuri, cluburi, semafoare, filarmonica, teatru, cinematografe (inchise majoritatea), complexe comerciale ce aduc a mall-uri, iar in curand si un mall cu movieplex, sens giratoriu (si ce sens giratoriu! :)) ), pietonal, spital de urgenta, bla bla. Neinteresant. Ati inteles voi.

Nu cred ca vroiam sa ajung undeva departe cu asta, doar ca ma mai conversam cu colegi de facultate si prieteni din Bucuresti care se uitau cam ciudat la mine cand le spuneam ca merg acasa; in Botosani, da. :) Dar mai amuzant este ca orasele universitare se golesc in perioada verii, iar distractia din Bucuresti se muta la mare. Pe cand prietenii mei la 10 erau deja acasa, eu de abia incepeam sa ma distrez la ora aia. Imi place sa vin acasa, mai ales in vacante, cand ne adunam toti fostii colegi. Acum nu mai e ca in liceu, nu mai primesti intrebari de genul "la cat vii? unde te duci? cu cine? ai grija cat bei" E alta viata... and it's fun. Dar parca tot mi-e dor de perioada majoratelor si cu siguranta as retrai liceul inca o data. Putin altfel. :)

Prin asta vroiam sa spun ca nu am avut nici timp si nici idei sa mai scriu pe blog in ultimul timp, dar m-a obsedat totusi o idee.

Cineva m-a intrebat la mare ce super putere as vrea sa am. Am observat ulterior ca exista niste tipologii si unele raspunsuri-cliseu la intrebarea asta. Cred ca e efectul filmelor americane. Eu am raspuns ca as vrea sa fiu invizibila sau sa citesc gandurile altora. Dar cred ca a doua o bate pe prima.

Super puterea de a citi gandurile as spune ca se manifesta in doua etape. Mai intai este o etapa benefica in care toata curiozitatea iti este satisfacuta, etapa careia ii urmeaza cea de... disperare? Probabil exista un motiv pentru care gandurile noastre nu pot fi auzite. Devii neputincios la un moment dat in fata gandurilor bolnave auzite la nimereala cand mergi pe strada si vei fi un adept clar al ideii "Lumea asta se duce dracului".

Cu cati oameni ai mai vorbi daca ai sti ce cred despre tine cu adevarat? Sau... cu cati oameni ai mai vorbi daca ai sti adevarul despre ei?

Cred ca orice persoana, oricat de deschisa ar fi, are macar un secret. Am dat peste site-urile PostSecret si Secret Chest. Citind, observ ca exista multe confesiuni si situatii care se repeta, dar pentru care oamenii nu sunt pregatiti a le dezvalui. Natura umana...