Adinaaa!

Change is good

2010-03-22T01:32:00.002+02:00

***

I will update my blog one day. I feel I have neglected it for too long and I would surely change that banner. Soon.

From essays to parties

2009-06-22T03:39:00.003+03:00

***

Imi place cum imi traiesc viata, trecand de la o extrema la alta.

***

Pana acum o saptamana, abia daca ieseam din casa. Stateam toata ziua indoors (fiindca suna mai bine decat inauntru), scriind studii de caz pentru facultate ori eseuri pentru universitati sau burse. Fiecare deadline era urmat de un altul. Si daca nu era vreun eseu, sigur era o scrisoare de recomandare (fiindca, de obicei, ti le scrii singur). Si daca nu era o recomandare, sigur era licenta - clar e ca intotdeauna era ceva de facut. Dar acum am scapat de toate si am simtit nevoia sa petrec cateva zile la rand, ca sa simt si eu ca am terminat facultatea sau ca a venit vara.

Miercuri, am iesit din casa cu gandul ca voi ajunge la un suc. Nu prea stiam eu ca sucul ala se va lua la Teatrul de Vara din Herastrau, la Gogol Bordello... dar ar fi fost bere, daca cele doua dozatoare acopereau cererea totala de bere a multimilor. :) Mai mult decat atat... mersi mult, Ionuuuuuut, pentru bilet cause I sure danced my ass off over there pe ritmuri de gypsy punk. :P

Pe sistemul "Thursday night, to the club,/ Friday night, didn't want to go,/ Then my friend Michelle called me on the phone/ And so I went to the club", joi am ajuns la petrecerea ADC*RO. Multi cunoscuti printre participanti, cateva lucrari care m-au inspirat sa reiau activitatile mele creative si, in final, felicitari lui Daniel pentru clasarea pe primul loc.

Vineri, a regular party in B52, dar mi-a placut ca nu a fost foarte multa lume, asa ca puteam dansa pe ring fara sa ma calce altii in picioare, simtind in acelasi timp efectul sistemului de ventilatie.

Sambata... oh, dar SAMBATA... am ajuns in Parcul de Agrement Snagov la Wicked Playground. Chiar imi era dor de o petrecere electronica pana in zori, iar Wicked Playground a fost cam tot ce mi-am dorit in ultimele luni. Cand am ajuns, dupa 9pm, in complex era pana de curent si am inteles ca petrecerea fusese grozava... in cele 10 minute cat tinuse generatorul. Nah, nu m-a deranjat foarte tare, fiindca astfel am putut intra la pretul biletelor de dinainte de 9. O bere mai tarziu si sistemul fusese pus la punct, iar petrecerea reluata. Mai multe beri mai tarziu, a intrat Raresh la pupitru. Cred ca Raresh este dj-ul roman pe care l-am vazut de cele mai multe ori la show-uri, dar nici ca imi pare rau. Nici Rhadoo nu se mai ridica la rangul asta si nici Livio, pe care il prindeam intr-o perioada cam pe la toate warm-up-urile concertelor la care mergeam. Si ce poate fi mai frumos decat sa te prinda rasaritul in natura, inconjurat de apa si de copaci in floare, roua diminetii in iarba, iar pe fundal sa se auda muzica lui Raresh... aaaah... aveam nevoie de o noapte ca asta. O noapte in care sa dansez ca dementa vreo 8 ore pe muzica electronica.

Ce sa mai spun? Desi e de abia luni, foarte de dimineata, I'm waiting for the weekend. Ma retrag.

Step 8 (3+4)

2009-06-22T02:15:00.004+03:00

***

Gata cu sesiunea. De acum, sanatate, sanatate, ca am trecut de facultate. Ne-am petrecut pe la bal... Casa Poporului, fantani de sampanie, de ciocolata, outfit-uri, chestii, dar gata si cu asta. Revin la traseul obisnuit, pana sustin licenta. :)

***

Doua noi oferte venite din partea universitatilor britanice (Yey!), expediate direct din Coventry, respectiv Manchester. Pe masura ce prestigiul universitatilor scade, se reduce si taxa de scolarizare. Totusi, nu stiu daca asta e neaparat un motiv de bucurie. :)

Poate cel mai mult ma bucura oferta celor de la Manchester Metropolitan (mai la coada clasamentelor, daca apare prin ele), fiindca e pe International Creative Advertising. Cu toate astea, simt disperarea in aer. Desi nu am terminat facultatea, nu am diploma de licenta si nu am trimis vreun portofoliu, lor nu le pasa; cei de la Manchester Metropolitan mi-au trimis an unconditional. Insa nu stiu ce sa cred despre nivelul cursului, daca m-au acceptat si ma vor numaidecat doar pe baza unui formular cu activitatile mele, a unui eseu si a celor 2 scrisori de recomandare, din care, ce-i drept, una din partea unui director de creatie. Hmm... mai astept si raspunsul din partea celei de-a cincea universitati la care am aplicat pentru a ma decide.

Intre timp, mi-am mai incercat mana pe cateva eseuri, de data asta pentru burse si astept cu nerabdare raspunsurile. Am realizat de mult timp ca pana la urma alegerea cursului pe care il voi urma va fi una strict financiara. Asa ca, mai aplicam la cateva burse si speram la tot ce e mai bun. :)

In continuare,

Step 11. Handling the money matters
Step 12. Bye bye Romania, helloooooooo UK

Step 8 (2)

2009-05-26T14:21:00.003+03:00

***

***

Vin ele mai greu, dar vin. Inca o oferta, de data asta de la University of Birmingham.

Fiind cea mai bina plasata din lista mea de optiuni, asta va fi universitatea cu care ma voi inscrie in concursul pentru o bursa a Fundatiei Patriciu. Pentru cei care au trecut prin asta si din greseala ajung pe blogul meu, aveti ceva informatii sau sfaturi pentru mine? :D

Cu ce mai vin nou?

2009-05-23T20:04:00.004+03:00

***

Inca o sesiune, iar stau pe aici si invat.

***

Intr-un moment de contopire cu disciplina la care studiam, cand eu eram una cu Politologia si ea era una cu mine, am zis ca trebuie sa luam o pauza si am hotarat sa verific cine a mai intrat pe blogul meu. Dar vai!!! Blogger.com nu imi mai recunostea bannerul facut de mine in urma cu ceva timp, probabil intr-o alta sesiune. Dar chiar nu se poate asa ceva! Pe Picasa imaginea nu avea probleme, trebuie sa fie codul... intru eu in cod si probabil ma asez cu cotul pe tastatura, apoi dau save (altfel nu imi pot explica ce s-a intamplat sau poate ma pot scuza ca sunt fata, mai simplu), dar template-ul blogului era total imprastiat, iar codul nu il mai puteam accesa.

Stiu ca a inceput sesiunea si am mult de invatat, dar nu as fi putut sa ii las pe cei doi cititori ai mei intr-o asemenea dezordine (de fapt nu prea am chef eu de invatat), asa ca am sters template-ul si l-am reinstalat. Nu am apucat sa fac foarte multe modificari, dar apar ele.

In schimb, vin cu un banner nou, o photoshopeala a unei poze din portofoliul personal. Mi se parea cel vechi depasit, iar cel de acum e mai aproape de intentiile si aspiratiile mele. :D

Gata, inapoi la invatat.

imPRINT 2009

2009-05-14T16:56:00.005+03:00

***

Daca as avea ceva mai mult timp pe mana, cred ca as folosi urmatoarele 3 zile si jumatate pentru a cauta un concept care sa ii convinga pe tineri de importanta lecturii si care sa ii determine in acelasi timp sa citeasca mai mult. Apoi... l-as traduce intr-un print.

Bine, nu as face asta in mod normal, dar de data asta se pune la bataie o tableta grafica. We all want one, don't we? Si ar mai fi o excursie in Delta (educativa, desigur). Uh, chiar n-am fost niciodata in Delta. Ce mai e? Sa-mi vad campania prin tot orasul... nici asta nu strica. Imagineaza-ti cum ar fi sa mergi pe strada si sa surprinzi trecatorii oprindu-se sa iti admire lucrarea, sa le captezi zambetul si sa ii auzi spunand "Hmm, that's clever! I actually love this print! I think I'll take it home!" sau ceva de genul... :)) Toate astea pentru locul 1, restul premiilor sunt surpriza. Dar eu zic ca merita sa dati frau liber imaginatiei... pentru mine e prea tarziu, but save yourself!

***

imprint.advicestudents.ro > About > Brief > Juriu > Premii > Blog

***

FOEM's crew is growing

2009-05-05T12:47:00.005+03:00

***

hi

we are currently searching for new crew members!

- interviewers
you get in touch with upcoming and also already famous artists and do AOTW (Artist of the Week) interviews with them. here are the interviews we did so far: link.
you should be able to work with us on a voluntary basis (like we all do), you should be good at speaking and writing english and also you should know your onions about the internet and music.
please send a message to adina[at]foem.info if you are interested.

- promoters
you help to spread the word about FOEM in your country and your scene. we will provide you with contacts to media and you get to know a lot about micro marketing and public relations. you work also voluntarily. please check here: link.
please contact jo[at]foem.info for more information.

would be great to work with you!

all the best!

the FOEM team.

***

Acestea fiind spuse, va astept in echipa mea. Muzica electronica, interviuri si voluntariat. Persoane interesate?

Step 8

2009-04-28T13:31:00.002+03:00

***

Master of Arts Advertising & Marketing

"Welcome to Leeds University Business School (LUBS) and congratulations on receiving an offer to study on one of our prestigious postgraduate programmes."

Conditional upon me obtaining an overall grade of at least 8 in my bachelor's degree from Academia de Studii Economice Bucuresti.

:D

Uh... so excited. I can apply for scholarships now. Only for Leeds at the moment. I will make the final decision after considering all my place offers and (hoping) scholarship offers.

Pam pam.

IELTS test to be taken

2009-03-19T00:17:00.004+02:00

***

The fourth step towards completing my Dream. 21 & 22 March, 2009.

***

The rest of the plan is:
Step 1. Choosing the subject.
Step 2. Choosing the universities.
Step 3. Writing my Personal Statement.
Step 4. Taking the IELTS test.
Step 5. Preparing the documents.
Step 6. Asking for letters of recommendation.
Step 7. Actually applying.
Step 8. Receiving offers from universities ;)
Step 9. Happy happy joy joy
Step 10. Applying for scholarships
Step 11. And so on. This is my plan. Take it as it is. You may not like it, I may not care. :)

Breathe in, breathe out...

2009-03-05T18:11:00.002+02:00

***
NORIKO TUJIKO - WHITE FILM

Clap your hands

2009-03-04T21:56:00.005+02:00

***

Cineva spunea ca imi citeste blogul nu neaparat datorita modului in care scriu, ci mai degraba pentru lucrurile despre care scriu, implicit lucrurile interesante pe care par sa le fac.

Ei bine, astazi am fost la Televiziunea Romana. Dar nu doar am trecut pe langa, ca in multe alte zile, ci chiar am avut treaba inauntru. O prietena de-a mea (nu spun cine sau cand se difuzeaza) a participat la o fenomenala emisiune din grila lor de programe, ceea ce mi-a asigurat un loc in gradena publicului.

Oh, numai de-as fi stiut... de-as fi stiut ca voi aplauda in continuu timp de 3 ore (cei de langa macar primeau bani pentru asta), in timp ce o... hmm, cum traduci 'fat stupid whore'? Eh, sa spunem ca nu imi vin cuvintele in minte acum, dar... in timp ce o tipa modera emisiunea destul de prost. Iar chestia asta o face saptamanal. :)

Sa va dau niste exemple - fiind primavara, tema emisiunii a fost pe ceva remedii naturiste de tratare a racelilor. Dupa ce farmacista, astrologul, doctorul homeopat si-au spus remediile din punctul de vedere al tipului de medicina pe care il practica, replicile moderatoarei erau de genul "Eu stiu un remediu fara efecte secundare... COAFORUL!" Si diverse replici in genul asta, adaugand detaliul cum ca ea se trateaza cu sedinte de shopping. Da...

Cum spuneam, in platou se afla aproape in fiecare editie o farmacista, un doctor homeopat (mai nou), un astrolog, un make-up artist, un hair stylist si un fashion stylist. Pe langa acestia, mai au un artist/o trupa invitata in emisiune, cand Catalin Crisan, cand Gianina Corondan, cand AlbNegru, cam pe linia asta + 2 tipe pe care le vor coafa, machia, imbraca. Exact, un format de emisiune cu care nu poti da gres.

Trebuie totusi sa aduc vorba si despre cele 30 de secunde de glorie ale unei alte prietene, prezente si ea in gradena. Inainte de emisiune am spus clar ca daca se ajunge la "Sa vedem si prietenii ce parere au despre noul look?", someone has to take one for the team and that one will not be me! Evideeeeent ca s-a ajuns la aceasta parte, e deja un cliseu in televiziune, iar co-prezentatorul s-a asezat intre mine si prietena de care vorbeam. Multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca a ales sa auda parerea prietenei; de abia astept sa te vad la televizor Margareto! (that's not really her name) :)

In rest ce sa mai spun? Televiziunea (sau poate doar cea Romana) pare mai penibila din spatele camerelor de filmat decat pe sticla.

Somebody really wants me out of here

2009-02-24T11:54:00.004+02:00

***
Tin minte ani in care ma rugam sa pice din cer cate o super-oferta sa pot pleca din tara. Intre timp, am ajuns prin multe tari si orase, insa inainte de astea eram tare disperata sa ies din tara si ma rugam de ai mei macar sa ma duca in Republica Moldova, care e foarte aproape de Botosani. Ne, n-am ajuns nici pana acum acolo, dar inca mi se pare amuzant pana unde putea duce disperarea mea.

Acum, incep sa ma gandesc serios la faptul ca poate nu am ce cauta pe aici in weekendul asta (bine, in afara de experimentul lui framiu de a supravietui 2 zile doar pe bere) din moment ce am primit 2 oferte pentru aceeasi perioada in mai putin de 2 zile.

Prima - concert Oasis la Viena unde am inteles ca trebuia sa imi cumpar doar biletul de avion, fiindca renuntase cineva. Ma rog, la astea se adauga evident cheltuieli cu mancare, distractie, briz-briz-uri.

A doua - un Youth Exchange cu plecare joi si intoarcere luni, in Pesaro, Italia. Aici as fi platit partial transportul doar.

Dar ambele ar fi insemnat sa intru in banii pe care ii tot adun pentru Madrid. Come ooooon, Madriiid, right? Like... H&M, Pull and Bear, Bershka, Zara, Pimkie (de unde mi-am luat pantalonii rosii, Plescule, I know you love them).

Come ooooon, Madriiiid, unde merg cu prietenii mei, nu cu nobodies. We're gonna get wild, guys! :D

Plus ca ar fi insemnat sa pierd 5 zile in care as putea sa citesc pentru licenta, sa redactez primul capitol, sa mai scriu o scrisoare de intentie pentru aplicare la master, sa mai lucrez pentru IELTS (care bate la usa). Uh, chiar ma simt presata de timp zilele astea.

Stiu ca in general am un bulan cat carul, iar asta ii enerveaza pe prietenii mei la culme, insa ma gandesc ca sansele vor mai veni. Si amuzant este ca tot timpul vin. Enervant este, totusi, ca multe dintre ele nu vin in cel mai bun moment si mai stau apoi cu inima indoita ca am dat cu piciorul la o super-sansa.

Eh, dar mai vin si alte ocazii... :)

Later Edit: Ma gandesc ca asta ar putea fi inceputul pentru Final Destination 4. Daca se intampla sa ma calce o masina sau sa ma atinga un meteorit, doar pentru ca am ales sa raman weekendul asta in Bucuresti? Brrr... :P

Spanish phrasebook

2009-02-22T13:14:00.004+02:00

***
Hello/Hi (informal): Hola (OH-lah)
My name is ______: Me llamo ______ (MEH YAH-moh _____ )
Nice to meet you: Encantado/a (ehn-kahn-TAH-doh/ehn-kahn-TAH-dah)
I am ______: Yo soy ______ (YO SOY ______)
How are you? (informal): ¿Cómo estás? (KOH-moh ehss-TAHSS?)
Fine, thank you: Muy bien, gracias. (MOOEY BYEHN, GRAH-thyahss)
You're welcome: De nada (DEH NAH-dah)
I'm sorry: Lo siento (LOH SYEHN-toh)
I can't speak Spanish (well): No hablo (bien) español (NOH AH-bloh (BYEHN) ehs-pah-NYOL)
A beer/two beers, please.: Una cerveza/dos cervezas, por favor.
Where is the toilet?: ¿Dónde está el baño? (DOHN-deh ehss-TAH EHL BAH-nyoh?)
How much is this?: ¿Cuánto cuesta?
Do you accept credit cards?: ¿Aceptan tarjeta de crédito?
I don't understand: No entiendo (NOH ehn-TYEHN-doh)
I haven't done anything wrong.: No he hecho nada malo. (NOH eh eh-choh NAH-dah MAH-loh)
Please, there has been a mistake.: Por favor, hubo un malentendido. (pohr-fah-VOHR oo-boh oon mahl-ehn-tehn-DEE-doh)
It was a misunderstanding.: Fue un malentendido. (FOO-EH oon mahl-ahn-tehn-DEE-doh)
Where are you taking me?: ¿Adónde me lleva? (AHDOHN-deh meh JEH-vah?)
Am I under arrest?: ¿Estoy arrestado/a? (ehss-TOY ah-rrehs-TAH-doh/dah?)
I confess.: Yo confieso (yoh con-FI-EH-so)
Have a good day: Que pase un buen día (keh PAH-seh un BWEHN DEE-ah)
Goodbye: Adiós (ah-DYOHSS) / Hasta luego (AHS-tah LWEH-goh)

***

Madrid, 7-10 martie 2009

O poveste in desfasurare

2009-02-20T22:51:00.003+02:00

***
Astazi am chef sa scriu. Vreau sa va povestesc despre cardul meu de la Banca Transilvania.

***

Episodul 1.

Se facea ca eram in luna decembrie a anului trecut intr-un team building la Sibiu (magic oras, mai ales de sarbatori). Vineri seara, vrand sa iesim cu totii in oras, m-am verificat eu prin buzunare si am zis ca ar fi cazul sa imi scot bani de pe card. Acum, trebuie sa mentionez ca aveam acel card si acel PIN de aproape 2 ani, mai aveam cateva luni si trebuia sa il innoiesc. Cu toate astea, sub starea mea euforica data de pastile (doar de gripa) incep sa PIN-uiesc eu acolo: 5-5-9-9. PIN incorect. Hai ca stiu. 9-9-5-5. PIN incorect. Hai, mai, ca era ceva de genul asta. 9-5-9-5. Card retinut. Huh, nu m-am gandit la asta. Hmm... interesanta situatie. Sunt in Sibiu si nu am bani.

Eh, inainte sa vi se faca mila de mine, va linistesc totusi spunandu-va ca mi-a imprumutat cineva bani, cazarea si masa erau platite deja, dar oricum, e najpa sa ramai fara card si fara bani. Ca de final de episod, va anunt ca PIN-ul corect era 5-5-2-2, iar asta mi-am adus aminte de abia dupa vreo 2 saptamani. :)))

Episodul 2.

Peste cateva zile am ajuns in Botosani cu ocazia vacantei de Craciun, numai bine sa merg la banca emitenta sa depun o cerere sa imi recupereze cardul, sa il trimita in Bucuresti, orice numai sa reintru in posesia lui. Acolo, o tipa mi-a spus "aaaah, no problem", il anulam si emitem altul, ca dureaza mai putin. Ok, super. Asta a si facut, am primit un card nou. Povestea merge mai departe.

Episodul 3.

Aparent am o problema in a retine serii de 4 cifre. Noul meu card a venit cu PIN-ul 5-2-7-0. Uuuh, atat de complicat incat trebuia sa umblu cu foita dupa mine tot timpul. Intre timp, viroza din Sibiu revenise, de aceasta data cu conjunctivita si hemoragie subconjunctivala si aveam disperata nevoie de medicamente. Ajung la o farmacie, cer treburile, dau cardul, scot foaia si NUUUUUU! De cat frecasem foaia aia, se innegrise portiunea cu PIN-ul si nu se mai intelegea nimic din el. M-am consultat pe acolo cu farmacista, am incercat noi vreo 2 variante, insa de aceasta data m-am oprit doar la 2. Nu puteti spune ca n-am invatat nimic dupa faza de la Sibiu, da? :)

Din fericire, programul la banca inca nu se incheiase si am putut sa imi scot bani cu buletinul pentru a-mi lua medicamentele. Zilele au trecut, ma gandeam sa fac cerere sa imi schimb PIN-ul, pana cand intr-o seara rade Ionut de mine ca nu pot retine nici macar 5-2-7-0. Nu stie el, dar in mintea mea era ceva de genul "5-2-7-0. A-HA!" :)))) Iar astfel am reusit sa retin PIN-ul pentru urmatoarea luna.

Episodul 4.

Inceputul lui februarie. Deja trecuse mult prea mult timp de cand ma bucuram de cardul meu de la Banca Transilvania. Incerc intr-o seara sa imi scot bani - "Cardul dumneavoastra nu este in baza de date". Ma gandeam eu ca trebuie sa fie vreo eroare temporara a bancomatului si am mai incercat de cateva ori in urmatoarele zile, chiar si la alte bancomate, dar acelasi mesaj. Pana cand vine Ionut cu ideea sa incerc la alta banca. ING. Bag cardul, introduc PIN-ul (din memorie, ha!), aleg suma siiiii... cardul dumneavoastra a fost retinut. Contactati banca emitenta. Oh come ooooon! (ganduri urate in directia lui Ionut) . O seara in club fara bani.

Episodul 5.

Si s-a facut luni, ziua in care trebuia sa recuperez the god damn card. Ma duc la ING cu buna ziua, sa vedeti, cardul meu de la BT are o problema si a fost retinut de unul dintre bancomatele dumneavoastra, am venit sa il recuperez sa vad la banca mea ce are. Tipa cu care vorbeam nu avea o treaba, nu o interesa catusi de putin problema mea, ci daca vreau sa imi fac card la ING. Eu continuam ca am foarte mare nevoie de card. Ea ma tot intreba daca stiu fenomenalele comisioane ale lor sau super-oferta pentru studenti. Da, le stiam, insa eu doar vroiam cardul. Ea continua ca vai, dar stiti ca ING e singura banca din Romania care ofera dobanda la contul curent? Don't care about that, lady! I want my card back! Ea de acum nu intelegea de ce tin atat de mult la cardul meu Banca Transilvania si imi povestea in continuare despre cat de cool e ING bla bla. Intr-un final am reusit sa imi recuperez cardul, nu prea ii durea pe ei daca e al meu, daca l-am furat, nimic, nu vreti sa va faceti card la ING?

Episodul 6.

Peste 15 minute am ajuns la banca mea sa imi rezolv problema cardului. Cateva telefoane mai tarziu si aflu ca cei din Sibiu mi-au gasit cardul si au depus si ei o cerere de anulare, ceva de genul, cumva ca exista un conflict intre cardul meu vechi si cel nou. Ok, ce facem acum? Emitem un al treilea card, evident.

Incredibiiiil... si toate astea au pornit de la 5-5-2-2.

VA URMA Episodul 7. (doar daca se mai intampla ceva interesant)

Keep on lovin'

2008-11-21T18:34:00.011+02:00

***

Am ajuns sambata si in Ghent. Un orasel foaaaaarte frumos, dar din pacate nu am prea apucat sa vad foarte mult din el, cum nici din Bruxelles nu am vazut foarte mult actually, dar am apucat sa imi conturez o idee. :) Ne-am dat jos din tren si am trecut de rondul garii, in care nu va puteti imagina cate mii de biciclete erau in acel moment. Organizatorii evenimentului sfatuisera oamenii sa nu vina cu masina la eveniment, ci mai degraba sa o lase la gara de unde se putea lua gratuit tramvaiul pana la festival. Insa in Ghent localnicii sunt biciclisti prin desavarsire si imi inchipui cum au venit omuletii cu bicicleta pana la gara in masa ca sa ia tramvaiul. :)

Anyways, dupa o masa printr-o bomba de restaurant mexican cu meniu la super-oferta, ne-am facut incalzirea cu Jager-ul luat din duty free si am luat tramvaiul 1 pana la Flanders Expo unde se tinea... trebuie sa stiti deja... pam pam pam...

I Love Techno a fost pentru mine festivalul perfect din punct de vedere al line-up-ului, al organizarii si al atmosferei. A devenit modelul ideal la care voi raporta orice alt festival la care voi mai participa de acum incolo. O singura problema am avut, cred ca sunetul putea fi ceva mai bun, dar in rest absolut totul a fost 110% ok. :)

La 18,30 s-au deschis portile si fiind destul de aproape de intrare nu ne-a luat mai mult de 5 minute sa intram in cladire (spre deosebire de experienta cu Fabric unde am stat la coada vreo 2-3 ore). Mi s-a parut destul de clean tot procesul, nu mi-am luat coate in burta si nici nu au dat peste mine oameni disperati. Pana la urma ajungeam cu totii in acelasi loc, insa nu mi-as fi dorit sa fiu mai prin spate. :)) Odata intrati, trebuia sa trecem prin mai multe filtre dupa care chiar nu mai aveai unde sa te impingi cu nimeni, garderoba fiind si ea impartita pe sectoare.

Dupa ce am trecut peste toate formalitatile, festivalul putea incepe. 5 camere colorate unde se tineau concertele + Switch Video unde puteai urmari transmisiuni de la concerte + the Chill Out Room cu Nokia Trends Lab.

Muzica a inceput odata cu Matthew Hoag la 19,00. Nu am fost sa-l vad, fiindca l-am prins si in Romania, dar ziceam si eu asa. :)) Dupa ce ne-am cumparat tichete pentru bautura (FIY Cola & berea erau cate 2 tichete, iar Red Bull 3), ne-am asezat la coada asteptand inaugurarea Orange Room unde trebuiau sa apara Ed Rec Allstars, as in Ed Banger family, as in Busy P cu Mehdi, Justice, SebastiAn, Uffie, Feadz. Surprinzator pentru un festival de o asemenea anvergura, dar am stat prin primele randuri. Cu toate astea, nu si-au facut aparitia toti cei mentionati, insa a fost ok de incalzire.

Dupa o ora de Busy P mostly, am ramas in aceeasi camera pentru Birdy Nam Nam. Desi i-am mai prins si la Bucuresti, am considerat ca merita vazuti si a doua oara, fiindca nu sunt genul de artisti care sa aiba un set predefinit si sa schimbe doar locul in care dau play. Ne ne. Au mixat superb ca de obicei, au fost receptivi la public si au rupt stilul. :) Link 1 (Abbesses la calitate buna) and Link 2 (mijto de la min 1,25).

Dupa Birdy Nam Nam, am schimbat Orange Room pe Blue Room pentru Hot Chip. Live-ul lor a fost excelent, la fel de tare precum e si ascultatul albumului acasa, referindu-ma la faptul ca ei improvizeaza de obicei pe scena, iar rezultatul a sunat foarte bine, chiar daca piesele erau putin diferite de original. :) Link 1 (I *heart* Ready For The Floor, bad quality though) and Link 2 (No Fit State).

In continuare, cred ca am stat cam la 30 de minute din Digitalism, 30 de min dintr-un set de 2 ore, dar deja era prea mult pentru mine dupa 3 ore si ceva de dans, asa ca am pornit spre testarea Nokia Trends Lab, unde erau canapele si apa mok. :D Imi pare rau ca nu am stat la tot setul Digitalism, ma uit si eu acum pentru prima data la filmulete de pe youtube odata cu voi si nah... scuza mea este ca trebuia sa imi recuperez energia pentru Underworld, ca tot i-am pierdut in Romania. Uf... Link 1 (bad quality, but it looks like they had a blast :), Link 2 (Blue Monday - New Order), Link 3 (Bloc Party - Banquet).

Cum spuneam, am continuat cu Nokia Trends Lab, unde i-am gasit pe cei de la Booka Shade. Ei erau programati si la Blue Room, insa cred ca setul din camera de Chill Out a iesit mult mai tare. In primul rand, mixau de pe un Nokia Xpress ceva, iar in al doilea rand, mixau piesele trimise de public prin Bluetooth, iar selectia va dati seama ca a fost destul de variata si nici nu stiam ca au atat talent la mixat, mai mult am ascultat productii proprii. :)

In drum spre cumparat bere, am trecut la un moment dat pe la Merchandise, unde erau niste tricouri mai mult decat grozave, dar cu preturi de la 20-30 de euro in sus. Am zis pfff, nu as da atatia bani pe un tricou decat daca i-as gasi pe jos. Si dupa cum povesteam intr-un post anterior despre ceva legenda urbana din Milano cu norocul, actiunea chiar a mers si am gasit pe jos 20 de euro cu care mi-am luat un maieu cu sigla ITL. Pe langa asta, am gasit si tichete cu care am baut si mancat mok (btw singura mancare pe care puteai sa ti-o procuri toata noaptea erau cartofii prajiti :))) ). Iar pe langa aceste 2 lucruri, am gasit si o pereche de ochelari de soare gen Wayfarer. Asta nu a fost prea greu, cum a fost prima oara in viata mea cand am vazut atat de multe perechi de genul asta la un loc. :))

Cred ca ne-am ridicat de pe canapea cu vreo jumate de ora inainte de a incepe Underworld in Red Room. Am trecut si pe la baie, nu putea sa fi luat asta foarte mult, dar cand am ajuns in fata camerei... am ramas uimita de ce coada era si aveam emotii ca s-ar putea inchide usile inainte sa intram noi, but thank god! we got in. :)) Underworld... ce sa va spun despre Underworld? They've been around the block for some time now and they're still rockin' it. A fost superb. Cred ca show-ul lor a facut tot festivalul. Pentru mine, cel putin, a fost petrecerea ideala, cum imi imaginam dintotdeauna ca ar trebui sa arate un party techno. M-a rupt in bucati intr-o ora si jumatate cu prestatia lor, iar punctul culminant (din nou, pentru mine) a fost Rez-Cowgirl. Aaaaaa! Link 1 and Link 2 (Born Slippy).

Un moment de odihna si ne-am pornit spre Justice care urmau in Orange Room. Dar sa-ti bati copiii, nu alta, camera era inchisa cu vreo 20 de min inainte de the actual gig. Cam jumate de ora am privit show-ul de la departare, insa s-au deschis portile la un moment dat si tot i-am prins vreo ora. La Justice chiar a fost macel, atat de multa lume incat chiar cred ca aura mistica nu era data de fum ci de aburi si mai si cadeau stropi de pe tavan. Justice a fost real nice si a avut o selectie de piese foarte tari, pe langa ale lor. Mi-ar placea sa ii prind intr-un party la Bucuresti unde sa ma duc special pentru ei cu energia la maxim. Cea mai mare surpriza pentru mine a fost sa aud in setul lor Prodigy - No Good. Nu stiu daca o "invart" de fiecare data, dar a fost tare momentul, m-a realimentat cu energie. :) In rest, D.A.N.C.E. si We Are Your Friends pe live, what could you wish more? Link 1, Link 2 (We Are Your Friends)

Dupa Justice a urmat SebastiAn, care a mixat frumos frumos si el, daca m-a facut la 5 dimineata sa sar ca dementa pe acolo. Link.

Nu zic ca selectia noastra de concerte a fost cea mai buna posibil, dar pur si simplu am vrut sa ajungem la cativa artisti neaparat si sa ne mai odihnim putin pe langa pentru urmatorii. Imi pare rau ca nu am stat la tot setul Digitalism sau SebastiAn, imi pare rau ca nu am intrat de la inceput la Justice, imi pare rau ca nu am prins party-ul Contakt (sunt destul de exclusiviste), ca nu i-am vazut pe: Audion (as in Matthew Dear), La Riots, Boys Noize, DR. Lektroluv, Matthew Hoag, Pierre (eram usor curioasa)... ok, imi pare rau ca nu am vazut tot.

Mult am mai scris astazi, m-am decis sa povestesc toata excursia pe blog ca sa nu trebuiasca sa povestesc atat de mult de fiecare data cand ma intreaba cineva si nici sa imi plictisesc prietenii. :)

Dupa aproape 10 ore de petrecut la I Love Techno, am luat calea tramvaiului unde totul era foarte bine organizat ca si pana atunci. Se formasera cozi, iar politistii dadeau drumul la exact atatia oameni cati incapeau in tramvai, fara sa mergi ca la noi dimineata spre work. In gara am luat primul tren spre Bruxelles si ne-a fost foarte usor sa plecam din Ghent, cum aveam bilet dus-intors. La casa de bilete cozile erau infernal de lungi, iar la noi biletul de intors a fost luat din greseala, fiindca ne intrebase tipul de la ghiseu daca vrem, nu o gandisem in avans. Stia el ce stia. :)) Iar trenurile erau suplimentate cu o tona de vagoane. In Romania nici dupa a 15-a editie a unui festival de o asemenea anvergura nu s-ar prinde sa faca asemenea chestii. Ajunsi pe la 6 si ceva la hostel am zis sa mai rezistam inca putin pentru a lua micul ala dejun mok de care aveam parte in pretul biletului.

Duminica, Bruxelles.

Luni, Bruxelles - Milan - Bucharest.

Sper ca nu v-am plictisit. Keep on lovin' ! :)

Tourist in Bruxelles

2008-11-21T16:55:00.016+02:00

***

Dupa o noapte petrecuta pe strazile din Milano, easyjet-ul ne-a dus de pe Malpensa pe aeroportul international din Bruxelles. Iesind doar un weekend din tara si trecand prin 4 zboruri & 3 aeroporturi, ne-am gandit ca am plati prea mult pentru bagaje de cala, asa ca am mers fiecare doar cu un rucsac in spate, chestie care a avut avantaje si dezavantaje. Oricum, din acest punct de vedere, easyjet-ul e cea mai tare companie aeriana, fiindca nu are limita de greutate pentru bagajele de mana, atat timp cat incap in spatiul de bagaje de deasupra capului.

Vineri dimineata, cam 24 de ore nedormite la activ si mai putin de 48 pana laaaa... I *heart* Techno.

Bruxelles. Ce mi-a placut cel mai mult? In aeroport, in gara, gaseai toate mijloacele de transport in acelasi loc - autobuze la un nivel, tramvaie la altul, metrou la nivelul inferior, trenuri la un alt etaj. Nu trebuie sa iesi din Gara de Nord sa cauti statia de ratb, sa astepti autobuzul in frig cu niste boschetari cautand in gunoi langa tine, se poate si altfel. Asa... biletele de tren se cumpara pe destinatie si pe zi, dar poti lua orice tren din acea zi catre destinatia pe care o doresti, indiferent de ora si de tipul trenului. Pur si simplu genial. Iar la metrou, orice statie dureaza fix 1 minut. Prea tare. :)

La hostel cred ca am ajuns inainte de 10, insa check-in-ul se facea abia la 14. Dar cu o Cola si un mic dejun am trecut peste oboseala si lipsa de somn si am luat orasul la cutreierat pana dupa 14. Bruxelles mi s-a parut un oras... interesant. :)) Dupa cum scrie intr-un ghid: Brussels is ugly, and we love it. And if we don't love it, we live with it. So don't be surprised that we built a terrible appartment block next to an Art Nouveau jewel. Cam asa. Oricum, e un oras ok, chiar frumos, I enjoyed it, insa nu am rezonat la frecventa pe care o emite. :) Am trecut si pe la Atomium, Belgium's Eiffel tower, dar nu am o parere puternica in vreo directie vizavi de aceasta atractie. :)

In materie de specialitati culinare sa le spun asa, cum englezii au facut o pasiune pentru otet si e o chestie pur englezeasca (nu am mai vazut in alta parte) sa mananci chips-uri cu otet, in Belgia oamenii au o pasiune pentru pickles. Aici am gasit chips-uri si diverse sosuri cu pickles. Chips-urile se asemanau cu cele cu otet si merg chiar foarte bine la bere, insa sosul ala de muraturi al lor e tare dubios. Atractiile locale sunt cartofii prajiti, waffles (mmmm), ciocolata si evident berea, care e usor acra. Nu stiu ce sa va mai povestesc de Bruxelles... deci next stop: GHENT. Mai jos, cateva poze facute cu aceeasi "sapuniera". :)

'Urban Jungle' sculpture piece

Gradina Botanica

Some building

Nice design

Ca o adevarata REI-sta

the Coke side of Belgium :)

Italians do it better

2008-11-21T14:22:00.013+02:00

***

O zi banala de joi pentru restul lumii. Noi iesim la o pizza. Imi e pofta de o pizza la cuptor cu lemne, cu blat subtire si crocant, dar un crocant moderat cu ulei de masline si cu mozzarella in exces. Cu mult suc de rosii, dar mai vreau prosciutto si ciuperci in prostie, daca se poate. Plus ceva condimente.

Nici o problema. Luam urmatorul zbor spre Italia si se rezolva. First stop: MILAN.

***

Nici macar nu suportam ideea de Italia pana in aceasta vara, insa mi-am schimbat total perceptia dupa un exchange in Sicilia. Desi inca mai cred ca multi italiani pur si simplu try too hard to stand out from the crowd, sunt niste oameni foarte deschisi, similari noua, cu care impartasim cam aceeasi mentalitate si cu care te poti distra oricand. O multime de chestii m-au convins sa trec de la a uri Italia la a o iubi... prima baie in mare pe 2008 intr-un loc superb (plaja Mondello) dupa o noapte de mers cu trenul, farmecul cabinelor de schimb albastre de pe plaja, intensitatea cu care ei vorbesc si traiesc, this damn catchy tune, pastele alea pe care le combina mirific cu orice, misterul mafiei, gandurile si apele care te trec cand auzi tipete in mijlocul noptii, iar a doua zi gasesti gloante folosite pe asfalt... un fel de "searching for the thrill of it" :P

Ideea este ca am avut posibilitatea de a pleca in Belgia cu escala in Milano si nu am ezitat in a cumpara biletele. Spre deosebire de Palermo, chiar Sicilia, care e o regiune mai saraca si mai traditionala, Milano este clar un oras cosmopolit, a place where you get that cool urban vibe, o capitala a modei and the place to be if you wanna study graphic design. :) Plus ca politistii sunt prezenti peste tot in oras si nu poti sa nu iubesti sentimentul ala de siguranta. :)) Mi-a placut la nebunie orasul si l-as inscrie cu usurinta in linia Paris - Londra (some other cool cities I've seen), dar e pacat ca la noi in tara a ajuns doar partea cocalareasca a Italiei. Iar pizza e grozava... sometimes you just have to face the truth: Italians do it better. :P

Ah, si inca o chestie. In partea de nord a Piazza del Du0mo este Galeria Vittorio Emanuele II, de unde sunt si pozele de mai jos. In the middle of the galleria floor is a mosaic of the zodiac signs. Urban legend has it that if you balance your weight on your heel, atop the balls of the bull (Taurus) and spin around (spin on the bull's balls), you'll have good luck (from here). And that shit really works, you'll read later. :))

Next stop: BRUXELLES

(Da, cocalari de Romania)

BRB

2008-11-13T16:43:00.003+02:00

***

Maaama, cate chestii as avea de scris acum si aici, dar nu mai am timp, trebuie sa plec la aeroport fiindca... I am going to I Love Teeeechno in Belgium. Happy happy and certainly some joy joy as well. Ne auzim cand ma intorc. :)

Tur li lu!

From Underworld To Underworld

2008-10-14T00:53:00.010+03:00

***
Ah... tin minte si acum my first encounter cu trupa britanica Underworld.

Din socotelile mele, cred ca aveam cam 13 ani pe atunci... da, sigur aveam 13 ani cand am ascultat pentru prima data Everything, everything, un material live de-al lor inregistrat in timpul turneului din 1999.

Nu stiu cu ce imi pierdeam timpul pana atunci, probabil Radio Uniplus Botosani (yeah, those were the times, imi placea sa stau vineri seara sa ascult dedicatiile oamenilor pe radio), Atomic TV, imi mai aduc aminte de Activ - Sunete, tin minte si o caseta cu BUG Mafia & Loredana - Lumea e a mea, dar asta era cumparata de framiu.

Chestia e ca pana atunci ascultam ce mi se dadea, insa odata cu Underworld am inceput sa iau atitudine. Tin minte cum mi-am inscriptionat albumul pe un CD foarte jmecher, de culoare albastra, pe care scrisesem mare cu markerul Ravergirl (heh, nick-ul meu de mIRC de atunci) si ascultam pe repeat Rez/Cowgirl (Live). Asta este piesa care m-a determinat sa las in urma tot ce cunoscusem pana atunci (neh, sau aproape tot, dar totul suna mult mai dramatic), pentru a intra intr-o noua faza a culturii mele muzicale - partea electronica.

Ascultand piesa mai sus mentionata, nu imi venea sa cred ca exista un gen muzical cu care sa relationez atat de mult si in care sa ma pierd fara vreun simt al masurii. Chiar si acum cand scriu, ascult piesa pe fundal, iar acele sunete sintetizate de pe Rez ma innebunesc total, pe cand beat-urile de pe Cowgirl la un bpm mai crescut le tin dand din cap pe scaun in fata calculatorului la 2 noaptea.

Au trecut cam 8 ani de la emaniciparea mea muzicala, timp in care am reusit sa trec prin cea mai mare parte a discografiei. Desi se indeparteaza tot mai mult de muzica pe care o faceau in anii de gratie, dupa cum se vede si pe Oblivion With Bells, doamne, mie mi se par incredibili. Nu stiu voua, insa inca nu imi vine sa cred ca Underworld chiar vine in Romania dupa atat timp. Ah, iar locul ales pentru concert mi se pare genial, chiar daca e in afara orasului.

Nu pot decat sa imi imaginez a wild rave party intr-un hangar, stroboscoape, lasere, maini in aer, fum... as seen on TV, you know? :)

No pressure

2008-10-07T00:57:00.008+03:00

***

***

Nu imi place sa scriu. Dar imi place sa ma citesc.

***

Nu imi place sa scriu. Poate suna putin ipocrit ceea ce spun, avand in vedere ca din asta imi scot sau, mai bine zis, imi suplimentez banii de buzunar in ultimul timp. Insa pentru a scrie ceva, mie cred ca imi ia cel putin de doua ori mai mult timp decat ii ia unui om normal. Dau vina pe faptul ca nu am un vocabular bogat si intotdeauna imi gasesc greu cuvintele potrivite. Cuvintele care sa mi se para ca se conecteaza intre ele si dau impresia unui text fluid, ce ar putea face un om sa citeasca textul de la cap la coada dintr-o singura suflare. Totusi nu acesta este motivul pentru care nu am mai scris pe blog.

Am avut o vara destul de plina, care nu mi-a permis sa ma plictisesc si nici sa imi mai postez ideile aici. Cand as fi putut reveni, mi se paruse ca a trecut foarte mult timp de la ultimul post, oamenii ma intrebau ce se mai intampla cu blogul si mi se parea ca exista o oarecare presiune asupra revenirii. Ma gandeam ca trebuie sa revin dupa lunga pauza cu un post interesant, care sa aiba un ceva ce nu mi se parea ca-l gasesc... de fapt aici statea blah-ul. Chestia e ca acum la 2 noaptea mi-a venit cheful sa scriu.

Am realizat ca blogul a fost o experienta benefica pana acum, utila, poate chiar placuta. Acum un an, cineva mi-a facut cadou intrarea la Chemical Brothers, am adunat cateva oferte de job cu blogul asta, mi-am facut niste prieteni noi si pana la urma scriind aceste posturi am ajuns sa imi clarific si definesc unele stari. Toate motivele astea m-au facut sa scriu in continuare.

Ah, si sa nu mai spun ca imi place sa ma citesc. Imi place cum fiecare post, mai ales cele scrise la 6-7 dimineata la intoarcerea din club, conserva starea in care pluteam in acel moment, de la ura fata de cocalari pana la exaltarea de dupa o petrecere reusita.

So what can I say? I'm back.

Out of the country

2008-07-13T01:25:00.001+03:00

/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\

Trece

2008-05-31T18:08:00.005+03:00

***

***

Sunt in sesiune si invat. Sunt in sesiune, dar ma mai joc din cand in cand in photoshop. Sunt in sesiune si nu pot merge la Goldfrapp.

Inca o saptamana si 4 examene...

La di da

2008-05-26T12:05:00.003+03:00

***

The world sure looks different through my eyes... :)

JOHN & JEHN - 20L07

2008-05-22T00:20:00.004+03:00

***

Inca una si gata... din nou nu imi merge postatul. Probabil pentru ca am umblat prin codul html. :))) Nimic nu mai merge de atunci.

***

JOHN & JEHN - 20L07

Piesa asta este venita prin recomandari (thank you, Cerno). Nu m-a captivat din prima, insa de cand am dat a doua oara de ea, recunosc ca o ascult cam in continuu. Now, I'd like to share with you guys this beautiful piece of work.

Raz Ohara & The Odd Orchestra - Where He At (Apparat Remix)

2008-05-22T00:10:00.003+03:00

***

Raz Ohara & The Odd Orchestra - Where He At (Apparat Remix)
By courtesy of Physical Films, dar doar linkul, fiindca postatul nu imi merge. :))

***

Una dintre cele mai frumoaste piese pe care le-am auzit in ultimul timp, a reusit sa ajunga foarte repede in playlistul mobilului meu (no, I do not own an iPod).

Nu difera foarte mult de original, insa mi se pare ca Apparat reuseste sa puna in valoare mult mai bine linia melodica, creandu-i backgroundul asta in care... everything fades into, crescand intensitatea emotiei.

O piesa superba, de gasit pe "Things To Be Frickled", by/for Apparat. :)

Bo-o-ka Shade

2008-05-21T23:51:00.003+03:00

***

Hmm, nu prea imi pot justifica absenta de pe blog in ultimele luni... nu cred ca am realizat ceva de care sa fiu mandra, ci din contra, am renuntat la unele chestii, in loc sa acumulez rezultate.

***

But anyways... Booka Shade!

Au mai fost prin Romania, insa prezenta lor pe flyere mi s-a parut intarziata, avand in vedere ca veneau sa ne cante pe live "Body Language", "Mandarine Girl" si alte hit-uri, de abia dupa cativa ani de la lansarea albumului din care fac parte. Probabil nu m-as fi obosit sambata asta sa ies din casa daca nu scriam preview-ul pentru petrecere. Cumva, m-am convins singura sa merg. :) Iar faptul ca au inclus Romania printre primele tari in turneul de promovare al noului album, inainte de Marea Britanie sau Germania, mi-a dat un usor sentiment de mandrie nationala. :) Romania, aceasta a doua Ibiza, dupa cum a numit-o Burridge... hehe... pentru cei care au ratat show-ul Bo-o-ka Shade, sa stiti ca acestia se intorc pe 15 august la Maniaaaaaa, in cadrul aceluiasi turneu si probabil cu acelasi set. :D

Trecand peste setul Monochrome care m-a cam plictisit, Lopazz mi s-a parut foarte meserias. Desi in line-up-ul mintii mele l-as fi pus mai spre orele diminetii, pentru mine a fost destul de ciudat cat sa imi atraga atentia si interesul, pregatindu-ma astfel pentru ceea ce a urmat. Bine, nush daca si restul oamenilor din cort au avut aceeasi parere, dar daca asta nu i-a isterizat, cu siguranta confettiile i-au innebunit. Tough crowd. :)))

Exista totusi prostul obicei ca la asemenea evenimente de amploare sa se adune si tarani. Tarani care urlau si huiduiau prestatia lui Lopazz pe undeva prin spatele meu + remarci de genul "mama, ce smecherie, du-te-acasaaaaaa!" sau "Cine te-a invatat sa mixezi?" Si ii explicam aluia sa nu mai urle ca e stresant, ca doar a ales singur sa vina in primul rand la show-ul lui Lopazz, nu a venit artistul la taran in sufragerie sa-i puna muzica fortat si sa-i cante in microfon in timp ce doarme. Pfff... taranii... macar s-au evaporat.

Uitandu-ma la vanataile de pe coate si de pe genunchi, imi aduc aminte clar momentul intrarii nemtilor Booka Shade pe scena. Multimea s-a isterizat total la aruncarea confettiilor in aer si au inceput sa se impinga, ceea ce nu a fost deloc benefic pentru mine care stateam in primul rand si mai prindeam din cand in cand cate un cot in gardul de siguranta. :)))

Fiind o atmosfera foarte energica, m-am trezit in unele momente urland din primul rand mai ceva ca fanele din concertele Beatles-ilor. M-am surprins singura. Ca prestatie, nu pot spune ca a fost impresionanta, ceva care sa nu mai fi auzit pe pagina lor de myspac e, insa faptul ca a fost live, a impresionat mult mai mult. Iar la primele acorduri de "Body Language", pfoai, simteam ca imi ascult piesa preferata din lume pe live (desi nu e asa :)) ), dar combinatia dintre atmosfera, muzica, multime mi-au dat impresia asta.

Cred ca "Charlotte" va ajunge urmatorul hit Booka Shade, chiar... hit-ul verii, cine stie? E destul de comercial si de catchy, incat in topul dloadurilor beatport a ajuns deja pe locul 2 in mai putin de o saptamana de la lansare.

A trecut si Booka Shade, de acum incepe sesiunea, pierd si Goldfrapp, pierd si Stanton Warriors, dar revin in forta dupa examene. :D

Mai mai mai

2008-05-18T05:24:00.011+03:00

***

Am doar 20 de ani... tot uit asta.

***

Din trecutul lunii aprilie, imi vedeam weekendul de 1 Mai prin Constanta-Mamaia, ceva in genul, cu noptile petrecute in Mania si after-urile pe plaja, cu cazare si dormit pe timp de zi, cu haine de schimb, cu baie in camera. Vremea insa, cam riscanta pentru escapade la mare. De fapt nu doar riscanta, ci deprimanta. Asa ca... plan abandonat si sperante in recuperarea somnului pierdut in ultimele luni.

Dar noooo, spontaneitatea nebanuita care mi-a apucat prietenii la 12 noaptea m-a cuprins si pe mine. "Da baaaai, aveti dreptate, am doar 20 de ani!!! Bine, hai la mare! Beau un Red Bull, lasa ca dorm maine."

Nu cred ca dupa facultate mai poti aprecia, si nici nu te poti distra mergand pe tren in picioare timp de 7 ore pana la mare, impartind sandwich-uri si palinca cu o gasca de prin Sibiu, cu un culoar mult prea aglomerat pentru a ajunge la baie, dupa ce fetele de la Red Bull au dat doze mok la urcarea in tren. Nu iti pasa ca nu ai cazare, iar primul lucru pe care il faci cand te dai jos din tren este sa iei directia marii. Te intinzi pe nisip, pui capul pe rucsac si simti pe fiecare centimetru dezgolit de piele soarele, care nu arde, ci doar incalzeste in aceasta perioada a anului. In fata se vad valurile marii; ele completeaza vizual senzatia de racoare a brizei. Granulele de nisip se intrepatrund cu degetele mainii drepte, in timp ce picaturi de apa se scurg de pe cutia de bere pe bratul stang... aaaaah, nu stiu daca puteam descrie mai plastic.

Cu 2 nopti nedormite, ceva beri la bord si multa energie in sistem adunata din doze de Red Bull si eliberata intr-un dans dement in Shire pe muzica draguta si ne-minimalista, m-am intors in Bucuresti cu un zambet tamp pe fata si o stare implinita. Chiar m-am distrat.

Frumos la 20 de ani cand nimic nu te tine pe loc. Nopti intregi nedormite, cu dimineti in care totul pare mult mai amuzant, posibilitatea de a pleca oricand oriunde iti taie capul si gandul linistitor ca a doua zi nu trebuie sa fii nicaieri.

Tagged on thoughts

2008-04-19T10:21:00.003+03:00

***

M-am trezit acum cateva minute... cu alarma, nu de buna voie. Hmm, cam multi vizitatori in ultimele 24 de ore pe blog... ah, primisem un tag de la Vlad. :)

Eight thoughts from my thoughts cloud:

1. Nimic nu se compara cu o Coca-Cola rece.
2. Imi suspenda dreptul de imprumut o luna, fiindca am uitat sa duc cartea la biblioteca. Acum cand vine presesiunea, sesiunea... pfff...
3. Poate ajung sa platesc RCS-ul. Sau poate nu. Sa mi-l taie, nah!
4. Merem in club sau la o bere diseara?
5. Nu voi spala vasele!
6. Aaah, mi-as fi dorit sa fiu in Anglia acum...
7. Hmm, pacat ca nu am vazut pana la capat documentarul ala despre schizofreni. Cu fiecare halucinatie le moare o parte din tesutul cerebral. Cam 5% pe an! Incredibil...
8. In 10 min ma duc sa fac dus.

Nu dau tag-ul nimanui. I'm a dead-end. :)

Veste buna

2008-04-15T00:28:00.006+03:00

***

Cred ca ati fi placut surprinsi sa aflati ca anul acesta avem 2 cluburi in Top 100 Clubs, clasamentul realizat de DJmag.com.

Daca anul trecut Kristalul impuscase locul 28 si nu stiu cum (sau de ce), anul acesta ma bucur sa vad ca La Mania se afla pe 29, cu vreo 20 de locuri inaintea Kristalului.

Inca detest Kristalul, care nu stiu de cand a devenit atat de exclusivist, incat nu primesc oameni in pantaloni scurti. Nu a observat nimeni ca e sauna inauntru?

Eh, prefer sa stau acasa decat sa ma duc in Kristal. ORICE ar mai fi... sau... Stephan Bodzin? Baga-mi-as... ma mai gandesc.

London pixels

2008-04-02T02:03:00.005+03:00

***

***

P.S. My photoshop techniques could use some improvement. But it's late. And I suck. So there you have it. :)

Blacklight Tattoo

2008-04-01T23:17:00.003+03:00

***

Si... spargem gheata cu...

I'm considering alternatives.

Mi-ar placea sa imi fac un tatuaj, dar nu cred ca sunt cea mai consecventa persoana; azi mi-ar placea la nebunie, maine nu, poimaine ar incepe parca sa imi placa din nou daca ma uit din unghiul asta, peste o saptamana as ajunge la intrebarea "What was I thinking?"

What could it be though? O steluta? Some kind of retro dancefloor? Un bec? Bubbles? Simt ca pot mai mult... O fantoma? O oitza? Semnul intrebarii? Un avion cu o dara de fum in urma sa? Harta metroului londonez? Un chibrit in flacari? Neah... va mai las si pe voi sa contribuiti la brainstorming. Aaaah, dar un tatuaj genial pentru poly-graduates type: link.

Ma gandesc ca pe termen lung ar da cel mai bine un tatuaj cu cerneala reactiva la lumina UV. Probabil cand voi realiza ca ma plictiseste, voi fi ajuns la o varsta la care nu voi mai gusta cluburile si viata de noapte, nu voi mai da de lumina UV si voi uita complet, la memoria mea, ca am avut vreodata un tatuaj. Asta daca becurile obisnuite nu vor fi inlocuite intre timp cu neoane UV, din cauza acumularii de E-uri in organism intr-o cantitate atat de mare incat lumina naturala si cea furnizata de becuri incandescente ar cauza spontaneous bursting into flames.

Si daca ar fi asa, ce frumos ar arata un tatuaj incretit pe pielea imbatranita a unei persoane de 80 de ani, stralucind ca si cand ar avea o sursa de lumina proprie... :)))

Queuing in Fabric

2008-03-05T12:12:00.008+02:00

***

Back in Fabric’s very early days, one promoter suggested that this new venue would be a latter-day Haçienda for a new generation. Eight years later, and the admittedly, ahem, high-on-life sage has been proven right – you wouldn’t be laughed at for saying that Fabric is currently the most important club in the world. Opposite the Smithfield meat market, it was formerly the Metropolitan Cold Store; the eternal mystery is how a venue with just two large rooms and one tiny one can have so many confusing staircases. Friday still brings in leftfield breaks, drum ’n’ bass and hip hop, while Saturday gets all electro, minimal and techno. The toilets are unisex, with occasionally hilarious consequences. If you turn up as the pubs kick out, expect queues around the block.

Time Out Bars, Pubs & Clubs Guide 2008

Putin peste ora 23,00 am iesit above ground in Farringdon. Un cartier plin de cluburi si coada la fiecare, tipe mai mult dezbracate decat imbracate, tipi in tricou sau cel mult hanorac, iar eu cu geaca de iarna pe mine ma gandeam ca nu ar fi stricat sa ma imbrac mai gros.

Am gasit fabric-ul. Nu a fost deloc greu; m-am luat dupa coada imensa care se prelungea pana dupa colt si nu mai avea mult pana sa mai dea si dupa urmatorul colt. :))) Apoi am vazut si o pancarta cu fabriclive care mi-a confirmat presupunerea. In Bucuresti ar trebui sa fiu dementa sa stau la o asemenea coada, considerand spatiul available si toanele bodyguarzilor, dar fabric... I've traveled all this way, nothing can stop me from getting in.

"One out and one in" spuneau bodyguarzii, ceea ce a rezultat in peste 2 ore de stat la coada. Dar nu m-a deranjat prea tare. M-am distrat cu adunatura de englezi si italieni din imediata apropiere, iar cand spun imediata apropiere, I really mean it. Un tip chiar i-a spus lui framiu "This is the closest I've ever been to a man" :)))

Foarte tare faza ca fix in locul unde se formeaza coada este si un magazin alimentar de unde poti sa-ti cumperi bere, chestii de baut in afara clubului la preturi rezonabile, singura problema fiind doar lipsa baii. Ah, si amuzant era ca toti incercau sa-si paseze pastile pe sub mana, dar de fapt totul era in vazul lumii. Auzeai numai replici de genul "Maaaan, look at the clouds how fast are going, it's like watching movies in fast forward... woooow" :))

Pana la urma, am intrat. Coada si la casa de bilete, evident, dar deja ma obisnuisem. Am trecut si de asta, rabdatoare, dar de abia cand coboram scarile am realizat ca sunt in fabric, the hottest club in the world right now. Nu imi venea sa cred, am inceput sa ma bucur, eram entuziasmata, ma uitam in jur curioasa, cate scari mai sunt dom'le?

Cata bafta, fix cand au intrat Plump DJ's am nimerit. Am preferat sa nu merg in Romania la ei, daca tot s-a nimerit sa fie in timp ce eram in Anglia. Totusi am auzit ca la noi a fost coada pana la colt, ceea ce ma bucura pe de o parte, fiindca imi plac ca formatie si ma uimeste succesul lor in Romania, dar imi inchipui cum trebuie sa fi fost inauntru, toti inghesuindu-se like there's no tomorrow. Pun pariu ca bodyguarzii nu au ratat nici un omulet la intrare, atat timp cat iese banul.

Revenind la fabric, clubul cu siguranta nu impresioneaza prin design-ul interior. Nu le trebuie decat niste lasere smechere, un sound foarte bun si fum de efect pentru a face atmosfera. Totusi, in afara camerelor, unde toata magia se intampla, este foarte mult spatiu de hang out, stat pe jos, baut o bere si chiar o camera destul de mare cu canapele, nu doar 2 la iesire ca pe la noi. Desi in cluburile din Anglia fumatul este interzis, chiar te simti recunoscator pentru asta, oricum ai fi tu, fumator sau ne, fiindca la cati oameni se aduna acolo, daca fiecare ar fuma, probabil ai muri sufocat inainte sa reusesti sa iesi afara. Ah, nu am mentionat ca este coada si la iesire? :)))

Muzica... muzica a fost superba, insa mi-e greu sa descriu setul Plump. Nu l-am perceput ca pe ceva continuu, din cauza lumii din club. Toti simteau nevoia sa se frece dintr-o camera in alta, dintr-un loc in altul. Se chinuiau sa ajunga pana in fata, stateau 2 secunde, faceau stanga imprejur si hai in urmatoarea camera. De dansat se punea mai greu problema. Baietii puneau super frumos, te prindea ritmul si desi te chinuiai sa dansezi ocupand cat mai putin loc, unele bucati te prindeau mai tare si iti venea sa ridici macar o mana in aer sa iti exprimi bucuria si si si... pac trecea unul pe langa tine impingandu-te, moment in care se intrerupea toata magia. Arrrrrrgh! Nervi.

Pentru a ne calma, ne-am dus la bar sa luam o bere (4 lire Stella Artois 0,33... la dracu, simteam ca merit dupa 2 ore si ceva la coada + pentru a-mi alina nervii) si am cautat un loc mai ferit sa pot sa dansez, fiindca muzica era super tare, iar Red Bull-ul nu imi dadea pace. Am gasit eu un loc intre o canapea si perete, aveam unde sa-mi tin berea, aveam loc de dans, rupereeeee. Dar nu, nu... micii exploratori si pe acolo simteau nevoia sa treaca cand ma prindea ritmul mai bine. Nervi, nervi, nervi. Am zis de data asta sa merem afara la o tigara ca nu se mai poate. Dar in drum am dat peste camera dnb, iar muzica pusa de DJ Hype nu m-a lasat sa inaintez. Simteam ca se potriveste cu nivelul meu de energie, dar nici aici nu m-am putut desfasura in voie. Nu cred ca am iesit cu adidasii mai negri dintr-un club ca acum.

Cum nu puteam dansa, m-am oprit sa analizez multimea. Pitipoance, latino guys, rappers, dubiosi, culturisti, emos, clubberi, rockeri, minimalisti, babe (adica femei la varste inaintate, nu "puicute":) ), iar majoritatea nu cred ca erau veniti acolo pentru muzica. Parea ca multi erau acolo la agatat. Ma simteam ca in clasa a 9-a in discoteca Tineretului din Costinesti - cam asta era atmosfera. Si totusi, muzica geniala pe fundal. Nobody gived a damn.

Nervosi si frustrati, ne-am decis spre dimineata sa ne caram, ramanand cu impresia "Fabric - super tare club, super tare muzica, pacat ca vin si oameni in el". :) Dincolo de faptul ca nu prea erau oamenii interesati de muzica, totusi era ok multimea, puteai intra in vorba cu oricine fara sa se uite urat la tine, sa vorbesti despre cele mai tampite chestii, sa cunosti oameni noi.

Eh, at least I can say now that I've been to fabric. Next objective - Ibeefa. :P

FYI, am folosit in acest post cuvantul 'coada' de 10 ori, iar fotografia e facuta de mine la intrarea in camera 3, dupa cum se vede, dar nu prea am stat pe acolo. Not really my type.

xkcd surprises me

2008-02-23T17:53:00.005+02:00

***

Sunt chiar singura persoana care nu stia asta? Uf... cat timp am pierdut din septembrie pana acum citind benzile astea doar pe jumatate. Trebuie sa o iau de la capat. :)

Omul care nu se duce.

2008-02-23T13:29:00.003+02:00

***

Intrebari.

Omul care nu se duce unde? De ce sa se duca? Ce se da acolo? Stai putin... despre cine vorbim?

Uhm... despre mine. :)

Eu sunt omul care nu se duce. La party-uri cu dj romani. Am ajuns la concluzia ca nu sustin destul scena romaneasca, desi in ultimul timp promite mult.

Era o perioada in care nu prea aveam incredere in dj-ii romani si, in afara de Rhadoo, mai totul imi parea o pierdere de timp. E drept ca asta era prin timpul liceului cand aveam acces la fenomene gen Raoul, Vali Barbulescu, Internullo, iar cu party-urile bucurestene luam contact doar de cateva ori pe an. Problema este ca am ramas cu fixatia asta mult timp, astfel incat daca nu venea in main vreun dj strain, nici nu ma oboseam sa ies din casa.

Intre timp, am capatat o viziune usor mai larga... pe langa Rhadoo, ajunsesem fan Raresh (dar pana la urma, cine nu este?), Demos, Praslea, hai si Silent Strike, desi nu e aceeasi categorie, sunt toti romani.

Dar nu e destul. Chiar si saptamana trecuta, fiind in dilema de a alege intre Derrick May si feeder party (cu NSK pe afis, now how often do you see that?), am ales Derrick May. Argumente convingatoare erau de ambele parti totusi.

Acum sunt in faza Ali Nasser. Clickuind pe myspace din profil in profil, am ajuns in the house of ali nasser that featured "Omul care nu se duce". Atractie la primul sunet. Turning into obsession. Ma gandeam ca o singura data l-am mai vazut live si nu imi formasem o parere clara. Am inceput sa ma uit pe flyere dupa el, dar nimic anuntat pe viitor.

Cu toate astea, incepand weekendul in loggia, pe undeva pe la 3 dimineata, un prieten ma intreaba "Bai, ala din colt nu e Ali Nasser?" la care eu ii raspund entuziasmata "Dude, mi se parea si mie, dar ma gandeam ca oi fi eu prea obsedata si il vad peste tot de acum" :))))) Imagine my joy when he started spinning the decks. Punea frumos si nu m-am putut abtine sa nu ma duc sa il rog sa puna pesa (au niste preteni de-ai mei o preferinta pentru expresia "Pune pesaaaa!" - some inside joke), dar nu au trecut nici 10 min pana m-au scos oamenii mei din local fiindca trebuiau sa plece dimineata din Bucuresti.

Oh, but do not worry... we will meet again. :)))))

We did it again

2008-02-10T07:01:00.001+02:00

***

SUPERB.

***

Initial mi se parea cam exagerat si chiar un gest extravagant sa dau 70 ron pentru Laurent Garnier, insa mi s-a pus pata si nu a mai contat. Imi pare bine ca nu am tinut cont de bani, fiindca a pus frumos. S-a meritat, nu am stat nici un moment. Bine... majoritatea aveau bilete luate la 50 ron, chiar daca peste tot era anuntat 70, nah, la mine ajung ponturile mai greu.

***

I'm glad I went. My faith in clubbing has been restored.

Bach:

2008-01-30T12:46:00.001+02:00

When I was young, I used to own a piano. I was 6 when I started playing, but I really don't remember how it felt like. I do remember that I used to practice for hours though.

When I reached 5th grade, my parents moved me to another school. It was kind of sad, as I recall. I had to give up my painting brushes and my piano, as well. Although I would had chosen Drawing Class if I had stayed any longer at the Art School, I cried a whole night when my parents sold my piano to buy a computer. Difficult times those were...

Years went by and I never payed any attention to my artistic skills. Funny thing one night, when I had to stay at home because of the flu, I started drawing out of boredom and surprised myself with my... talent? This is the result of a few hours of practice :)

Although I did these sketches a few months ago, I decided to write this post only recently. And this is why: at work, we had this old piano, still functional though. When I came in early or stayed up after hours, I stroke up the only tune I remembered from elementary school and it felt great. It really did. It's amazing when you realize that the music you hear is a product of your own fingers and will... wow. Can I really do that? I felt like I could do more, so I went home and started looking for new songs to learn. But it was too late... the owner took her piano back a few days after. And that's how this piano went away as well. But it's ok, I didn't cry over this one. :)

In the video I posted that's not me playing, so no questions about that, please. :) But I'd like to play that track one day, on my own. I simply love it. Although I have no piano now, I promised myself when I was little that the moment I start making a lot of money, I'll buy my own grand piano, one of those long-tailed black beasts. Till then, I still have my crayons to draw one... I think I'll explore these drawing skills some more.

Study now, party later

2008-01-21T00:31:00.001+02:00

***

Titlu de post si status de mess, ambele adecvate situatiei. And no, 'party now, study later' is not an option. :)

Din nou, simt nevoia sa merg in club. Ok, a trecut Armand van Helden, nu e nimic. Ar mai fi Dj MK in Fabrica, o chestie care ma tenta daca nu era sesiune, dar din nou, nu e nimic... Fast forward si sa vedem ce e pe 2 februarie... tough call... King Unique, Tadeo and Mick Wills. Pai, din cei 3 am auzit doar de King Unique si vad ca am tinut pe calc niste remixuri simpaticute de-ale lui, la Mish Mash - Speechless, Dirty Vegas - Walk Into The Sun si Mylo - In Your Arms. Er... why not?

Dar cate urmeaza... ay ay ay! Laurent Garnier, Plump DJs, Chris Lake (doar pentru piesa Carry Me Away l-am trecut aici), Pete Tong (oare pune monoton ca Digweed sau comercial ca Essential Selection?), Junior Jack, Kid Creme (mai vechi baietii, dar Club Bellagio... hmm, have I missed this one? will have to try it), Zabiela (iar si iar), Carl Cox, Chicane (unfortunately I won't be able to attend this), uh uh Stephan Bodzin. Imi place super mult Mondfahrt de la el.

Pe 29 februarie plec din nou la Londra. :P Can't wait to have an English breakfast again. Mmm... bacon... ma tot uit pe last.fm ce evenimente sunt in weekendul ala. Ma atrage doar Underworld si Unkle. Yeah, I think I'll go with Fabric though. Orice ar fi. Si daca merg in Fabric, ar trebui sa fac o paralela cu Studio Martin. :))) Uh, can't wait!

Eh, astea sunt in viitor. Deocamdata ma intretin cu un serial nou. House M.D. that is. E interesant per total, dar uitandu-ma episod de episod, oarecum ma enerveaza faptul ca la fiecare se face copy/paste la scenariul principal, numai ca difera persoana si boala.

Vine cam asa: o zi normala, tra la la, o persoana face ceva obisnuit si deodata pac! o loveste din senin criza, hemoragia interna, atacul de cord, incepe sa vomite sange, the usual stuff care te ingrijoreaza si te fac sa suni la ambulanta. Ajunge la spital, iar acolo o echipa de doctori vine cu idei: ah, probabil are asta, asta, asta sau asta. Sa facem teste. Da... nu are nimic din toate astea. Vine cel mai genial dintre toti si spune: ah, gata, stiu, are bambilici! Sa-i dam antibambilici si apoi o trimitem acasa. Dar vai! Starea s-a imbunatatit pe moment si s-a agravat imediat dupa. Sa-l trimitem pe negru sa-i sparga casa, sa vada daca gaseste ceva relevant pentru caz. A-ha! Acum stim de ce nu mergea tratamentul! Fiindca nu era asta, ci termitele de apa dulce or whatever. Da, stim, in istoria Statelor Unite au mai existat doar 2 cazuri, dar aparent avem unul acum, aici, pe masa de operatie. Sa-i dam penicilina si o putem trimite acasa. Iar dupa ce pleaca din spital poate sa faca si jogging, desi a fost paralizata de la brau in jos in ultimi doi ani. Ei poftim, doctorii astia americani. Dar trecand peste asta, dr. House e destul de amuzant cand e sarcastic. :)

I should do this more often. Writing on my blog, I mean.

Here we go again

2008-01-07T21:19:00.000+02:00

Nici ca am apucat sa ma bucur de vacanta, care, privind in urma, pare acum a fi fost mai mult un weekend decat doua saptamani, iar m-am trezit cu proiecte asaltandu-ma din toate partile.

In fiiiiiiiecare an, frate!

Si spun ca le fac din timp. Spun ca le fac in vacanta. Da... cine crede asta? Ma trezesc in plop cu doua saptamani inainte de sesiune. Bai si parca nu am stat chiar degeaba inainte de vacanta. Tin minte clar cum am stat o noapte intreaga inainte de predarea proiectului la ICRM sa scriu despre personalitatea romanilor care nu stiu sa-si dozeze timpul si lasa totul pe ultimul moment, dar atunci isi pierd noptile pentru a duce task-ul la capat. Chiar ironic. Radeam intr-un mod nervos, presata de timp.

Hmm... nu am mai dormit de vreo 34 de ore.

Acum ascult One.FM. In mod normal nu prea ascult, dar acum s-a facut sa fie in lista, nu mai tin minte de ce, shuffle-ul era activat si de pe undeva de prin alta camera am auzit Underworld - Rez-Cowgirl (Live Version). Piesa m-a intrigat si m-a atras in lumea ei mistica. Ascult deja de vreo jumatate de ora mixul. Dupa grila de programe, as spune ca mixeaza Raresh. Pai tot respectul. Iar sunetele astea minimal parca ma inconjoara. Parca... de unde vin? Din toate partile? Dar am boxele chiar in fata! Ce ciudat. Au o rezonanta ciudata. Imi confera un feeling special. Cred ca trebuie sa mai si dorm.

A inceput votarea Nights.RO Awards, apropo. In fiecare an imi place sa urmaresc rezultatele, mereu surprinzatoare, intrebandu-ma cine dumnezeu voteaza la chestia asta? :))

Hmm... cel mai bun dj roman as spune Raresh. Nu e nimic surprinzator in asta, a iesit si anul trecut, iar seturile lui de multe ori ies in fata main-ului la show-uri. Dar oare Rhadoo ce mai face?

Event-ul anului e greu de ghicit, avand in vedere ca, in comparatie cu alti ani, am avut si CokeLive si B'estival si Chemical Brothers si Sunwaves si bla bla. Dar voi merge pe Chemical. Asta am votat.

Desi nu ma impresioneaza vreun club in mod special, sper sa nu iasa din nou Kristalul pe primul loc. Chiar nu merita si chiar nu e.

Apoi, cred ca anul asta Sunrise va surclasa The Mission la categoria de branduri de petreceri. Au avut activitate intensa anul care a trecut. :)

In rest, sper sa ia BeatFactor premiul pentru cel mai bun site de profil.

Iar mai departe, nu mai tin minte restul categoriilor.

A trecut ora 12. A inceput Essential Selection pe One.FM. "Hmm, cat de comod... nu mai trebuie sa schimb pe Radio1 sa ascult emisiunea de saptamana trecuta", gandesc eu.

"I know you know this track, but have you heard this version? By Marky & Bungle" spune Pete Tong, iar pe fundal incepe Snow Patrol - Open Your Eyes.

Eu urlu in gand "Yes! Yes, i have! And I love you for playing that!" Frumos.

Dar nu e de saptamana trecuta. Tracklistul nu corespunde cu cel de pe site-ul Radio1. Anyway, vad ca vine Pete Tong in Buc prin februarie. Hmm, nu cred ca Pete un dj la care te-ai putea plictisi, oricat de comercial pune. So I'll be there. :)

Sarind de la o idee la alta, ma uit la post de la departare si pare atat de dubios. Nu e simetric, nu e uniform, nu e constant. It's like a rollercoaster.

Cu toate astea, ma duc sa dorm. Inchei aici inca un post de succes. :)

Fuggedaboudit

2007-12-31T17:33:00.000+02:00

Nu am avut chef si inspiratie sa mai scriu in ultimul timp, insa momentul cere un post. :)

Peste tot numai "Best Of 2007", "Sarbatori fericite!", "Ne vedem la anul!" si apoi replica aia penibila pe care o tot auzi la inceputul fiecarui an... "Oau, nu ne-am mai vazut de un an". Nu ma face sa ma gandesc decat ca oamenii astia ori nu au simtul umorului, ori al timpului, ori sunt pur si simplu prosti, numai pentru ca folosesc anual aceeasi replica.

Nu veti gasi la mine "Best Of", nici "New Year's Resolutions", ci raspunsul la un tag care mi s-a parut potrivit pentru aceasta zi si situatie. Thanks, Jazzyflymc.

3 motive pentru care merita sa gandesti pozitiv:

Pai, primul ar fi in genul "good thoughts attract good things" :))
Al doilea e ca oricum nu stii ce se va intampla, iar optimismul e mai putin stresant.
Al treilea la care m-am gandit eu, vad ca e mentionat si de Monica. Da, orice lucru se rezolva pana la urma.

Mai departe vreau sa aud motivele lui Cerno. Si ale lui Bogdan. Yeah.

Shhh... Philip Glass - Japura River

2007-12-21T20:17:00.001+02:00

Sounds familiar? Gonna make it my new ringtone for sure. :)

Burial - Untrue [2007]

2007-12-09T15:13:00.001+02:00

Untrue, al doilea album scos de Burial, lansat pe 5 Noiembrie 2007.

Imi place la nebunie sound-ul incadrat in dubstep, din cate vad. In mare, piese soul cu voci prelucrate intens, totul pe beat de UK garage. Loving it.

Burial on Myspace

Burial - Archangel

Burial - Raver

Burial - Shell of Light

Mundane weekend

2007-12-09T14:20:00.001+02:00

***

Imi recitesc posturile vechi, incercand sa imi aduc aminte de cand nu am mai fost in club. De la Villalobos tocmai? Mama, de vreo luna. Adevarul e ca mi se cam acrise atunci. Am mai iesit prin B52, localuri, bairamuri, dar nu in club. Ma simt ca o leguma. Simt nevoia sa dansez. Bazaie energia in mine. Nu pot sta locului. Ma tot fatai pe scaun. Ok, se poate sa fie si de la Cola, nu zic nu. :)

Astepti o saptamana sa vina weekendul sa bei o bere, doua, trei, combinate cu un shot de tequila cu portocala si scortisoara, sa porti discutii stupide, dar amuzante, sa nu dormi noptile, sa dansezi pana pici cu totul, sa mai razi de niste minimalisti pe whatever they're on these days care te avertizeaza sa nu cazi in prapastie (??), sa injuri babele la 5-6 dimineata ca trebuie sa mearga sambata la piata din partea opusa a Bucurestiului, sa nu prinzi loc pe metrou, sa rezisti in picioare 10 statii si parca tocmai atunci merge metroul mai greu ca moartea, sa iti vezi blocul in departare, iar ochii sa ti se umple de lacrimi de bucurie ca mai ai 100 de metri, sa ajungi in casa si sa constati ca, pana mea, ti-a trecut tot somnul. Uite asa simti cu adevarat ca a mai trecut un weekend!

E frustrant sa ai un chef debordant de a petrece si sa ajungi pe la prieteni la un vin fiert si cateva episoade din Friends. Nah, oricum mai bine decat sa stai singur in casa.

Un weekend incheiat cu o fata (fata, fatza, whatever) bosumflata rezemata (ce ciudat suna cuvantul asta... rezemat... re-ze-mat... hmmm) de mana dreapta pe geamul unui taxi, traversand Bucurestiul la 2 noaptea, pe ritmuri de Lauryn Hill. Orasul arata superb noaptea, in ceata, de sarbatori. Toate defectele se estompeaza, iar luminitele ard mai puternic. E o atmosfera tare mistica. Dar slava domnului ca weekendul asta se incheie. Acum imi pot canaliza toata energia asteptandu-l pe urmatorul.

Ce urmeaza? Hybrid @ Kristal. Ce sa spun... iarasi Kristal?

Oare cand se vor inventa telefoane mobile cu ventilator incorporat? Imagineaza-ti cum ar fi sa dansezi cu mobilul in aer, iar pletele sa-ti zboare in vant. Target principal - manelistii. Target secundar - toti cei care vor sa se sparga cu noile lor telefoane. If this ain't a million dollar idea, I don't know what is. :) Macar asa am scapa de una dintre problemele pe care le avem in Kristal.

More, moreee, I need moooreeeee!

2007-12-08T12:47:00.001+02:00

***

:)

Ma enerveaza vedetele

2007-12-06T01:00:00.000+02:00

Ma enerveaza fitele lor de staruri, ma enerveaza faptul ca sunt oameni care ii pupa in fund, ma enerveaza ca starurile stiu asta si profita de acest lucru. Ma enerveaza, fiindca in sinea lor sunt niste oameni normali, ca sa nu spun ca unii sunt retardati chiar, sub acea imagine de milioane creata pentru mase. Oare nu au auzit de expresia Nike, we made you. We can break you?

Zilele astea, trebuie sa fac un interviu pentru FOEM/ cu Rob Acid. Ma gandeam eu, la inceput, cat de mijto va fi... Rob Acid, un pionier al muzicii techno, oau. In timp ce faceam cercetari despre el, am aflat cate lucruri a facut... are in casa aparatura folosita de serviciile secrete, a colaborat cu Native Instruments (daca Traktor va spune ceva), si-a pus la bataie o piesa la un concurs de pe FOEM/, iar John Digweed s-a declarat fanul sau.

Pe undeva pe aceasta linie am construit 14 intrebari pentru interviu si i le-am trimis. Dupa vreo saptamana in care nu am primit nici un raspuns de la el, aflu ca n-a avut chef sa raspunda la nici una, fiindca i s-au parut prea plictisitoare. Vaaaaaaai... el probabil se astepta la intrebari de genul "Daca te-ai trezi maine o caratita, care ar fi prima ta actiune?" sau "Daca ai fi o clanta, cum te-ai simti?" Pana mea, facem totusi interviuri muzicale si incercam sa transmitem informatii muzicale, despre noile sale proiecte, despre viziunea sa despre muzica si proiecte viitoare. :))

Anywaaaaay. M-am decis sa deschid un topic pe forumul FOEM/ pentru cei care au intrebari dubioase, ciudate, originale, creative, amuzante, whateva, pentru Rob Acid. Va invit si pe voi sa postati, daca sunteti interesati.

Totusi, sunt sigura ca Zabiela, omul care se lupta cu bodyguarzii sa coboare in multime sa dea mana cu oamenii, ar fi raspuns intr-o saptamana la intrebarile mele. Cause he's one of those cool VIP's. Yup yup. :)

Woooow, that's some funky shit

2007-12-06T00:58:00.001+02:00

Cred ca ar trebui sa ma uit mai des la Megastar. Prima oara cand m-am uitat, a fost aceasta faza, iar de atunci ma uit la acest filmulet cam o data la cateva zile, cand simt nevoia sa rad. :)))))

I would like to share it with you.

Totusi imi pare rau pentru fata aia. Cred ca s-a simtit de milioane, cu minus in fata, in acel moment. Probabil s-a mutat din tara deja. Mi le inchipui pe prietenele ei incercand sa o consoleze: "Hai, fata, ca ai cantat divin! Aia sunt niste prosti!" Dar e prea... prea amuzant!

Lucrurile pe care nu le spui, se pierd!

2007-12-04T23:56:00.001+02:00

Ador aceasta reclama. Ma impresioneaza, desi sunt client fidel Orange.

De fapt, de ce sunt eu client fidel Orange? Nu. De ce imi pasa? Nici macar nu imi place sa vorbesc la telefon. Mi-e de ajuns sa stiu ca scot mobilul din buzunar, formez numarul, spun ce am de spus si gataaa.

Cu toate astea, mesajul campaniei ma atinge. Intotdeauna am fost persoana care nu spune lucrurile potrivite la momentele potrivite, dar ma trezesc cateodata spunand si lucruri nepotrivite in momente nepotrivite, iar din cand in cand, ma mai mananca cumva in fund... simt ca ar trebui sa spun ceva intr-un moment, ca daca nu, pierd ocazia, pierd momentul, iar vietii mele i se imprima un nou curs, rezultat din imposibilitatea mea de a ma exprima.

Sa spun, sa nu spun, sa spun, sa nu spun... iar daca ma decid sa spun acel lucru, intotdeauna iese prost si imi pare rau ca am facut acest lucru. E dubios. Dar nici nu ai vrea ca lucrurile pe care le-ai putea spune sa se piarda.

Problematic.

P.S.: Ah, iar piesa de pe fundal e Sophie Zelmani - Oh Dear, de pe albumul Sing And Dance, aparut in 2001.

Daca...

2007-11-25T22:21:00.000+02:00

Daca as participa la Dansez pentru tine, as dansa pentru o masina de spalat vase.

Fix 2 zile pe saptamana mananc acasa, in acele zile de odihna fizica si spirituala. Cum as putea tocmai atunci sa stau sa spal vase? Nici nu imi place si, de fapt, chiar detest aceasta activitate. Prefer sa dau cu aspiratorul in toata casa, sa sterg praful pe fiecare raft, sa fac curatenie prin dulapuri, sa frec fiecare centimetru de gresie din baie, dar NU VASELE!

Mereu spun ca voi spala farfuria si furculita si paharul dupa ce le folosesc, dar niciodata nu ma tin de cuvant si foarte curand ambele spatii ale chiuvetei din bucatarie se umplu de vase. Ce priveliste trista... aproape ca simt viata de camin, unde hobby-ul fiecaruia e obtinerea si selectarea culturilor de bacterii. Si stiu de fiecare data ca imi ia cel putin o ora sa le termin, sa le spal in apa aia jegoasa in diferite nuante de galben (multumesc Apa Nova), sa ma enervez ca s-a intarit sucul pe fundul paharului si ca nu imi intra mana sa curat bine.

Dar nu, nu ofer nici o rezolvare a problemei si nu astept nici un sfat. Doar vroiam sa mentionez ca urasc sa spal vase. :)

De fraiera

2007-11-22T00:57:00.001+02:00

Multumiri lui Cerno, omul care mi-a deschis urechile spre muzica lui Matthew Dear. Imi place la nebunie Deserter si simt ca va trebui sa-i fac loc pe mobil langa celelalte 2 obsesii ale mele de anul acesta: Junior Boys - In the Morning si Ellen Allien & Apparat - Leave Me Alone.

Oare de ce nu m-am dus eu la Matthew Dear cand aveam invitatie mok la Kiss7 Festival?

(punct) si de la capat.

Now it's personal!

2007-11-19T23:43:00.000+02:00

Desi am de terminat un proiect pentru facultate si e trecut de 12, m-am gandit sa mai pun un post pe ziua de azi, pentru a comenta aceasta situatie groaznica, care va avea repercusiuni grave asupra vietii mele, in primul rand, dar si asupra economiei mondiale. De ce sa ne oprim aici? Si copiii nostri vor fi marcati de acest eveniment, il vor studia peste cativa ani la istoria Statelor Unite.

Totul a inceput cand am intrat in aceasta seara pe tv.torrents.ro sa imi downloadez episodul de saptamana aceasta din Desperate Housewives, dar ia-l de unde nu-i. Groaznic! Catastrofal! Nu as vrea sa fiu pesimista, dar daca maine nu gasesc nici Heroes? Doamne, cum s-a ajuns la aceasta situatie?

Stiam de cateva saptamani de greva scenaristilor din State si sunt total de acord cu ei. Normal ca ar trebui sa primeasca bani din vanzarea show-urilor si serialelor pe Internet, discuri Blu-Ray, IPTV, smart phones etc. si un procent mai mare pentru DVD. Ei deocamdata au dreptul la un procent infim din vanzarile casetelor si DVD-urilor, ceea ce e clar o mare pierdere, avand in vedere ca EU nu am mai atins o caseta VHS de printr-a 9-a, imi inchipui americanii. Pe langa asta, se preconizeaza ca vanzarile produselor din New Media le vor depasi pe cele de DVD-uri.

Totusi, cred ca s-a prelungit prea mult, iar producatorii sunt niste cretini. Nu pot spune cu exactitate cate seriale nu vor mai fi difuzate in viitorul apropiat, dar aici e toata lista. Aceasta greva inseamna pierderi uriase. Producatorii prefera sa piarda miliarde de dolari acum, decat sa le rezolve grevistilor cerintele si sa castige ei mai putin in timp. Ce tampenii spun! Nimeni nu si-ar reduce castigul, ci mai degraba ar mari pretul final, afectand pana la urma consumatorul. Si decat sa-si puna consumatorii in cap, mai bine scenaristii.

Dincolo de bani, chestia asta afecteaza oricum consumatorul. Si nu doar in Statele Unite. NU! Ci si in Romania, in cealalta parte a lumii.

Ma lucreaza la psihic. Ce s-a intamplat cu Kate din Lost? S-a maritat cu Jack sau cu Sawyer? Aia de au fost ingropati de vii, mai traiesc oare? Iar Victor din Desperate a murit? Adam din Heroes e personajul negativ sau chiar vrea sa salveze lumea?

Eu ca eu, dar sper ca producatorii se gandesc la telespectatorii acestor show-uri. Nu as vrea sa-i vad in strada, marsaluind, pe fanii (aia gay) si fanele lui Wentworth Miller din Prison Break, ca iese macel, va spun! Nu va puneti cu o multime de fani suparati. Astia sunt constienti cata popularitate are la nivel global acest serial? Unii oameni se sinucid daca pierde Steaua, va inchipuiti ce s-ar intampla pe plan mondial daca fanii nu l-ar mai vedea pe Miller? Eu nici nu ma uit, dar orice revista ai deschide dai de Prison Break.

Toate ca toate, dar slava domnului ca Tanar si Nelinistit are episoade asigurate pana in Ianuarie 2008, fiindca nu as vrea sa vad cum reactioneaza niste casnice furioase.

Inadmisibila aceasta situatie. Sunt furioasa. Sper sa se rezolve curand. Gata, ma duc sa imi fac proiectul.

Such a cliché

2007-11-19T21:51:00.000+02:00

Ma simt ca o bucuresteanca - am fost in weekend la Predeal.

Desi ma vedeam mai curand in Brasov decat la Predeal, m-am sacrificat intr-o sambata si m-am trezit la 5, pentru a putea 3 saptamani sa nu ma duc la sport, sa dorm pana tarziu. Investesti acum si vezi rezultatele in timp. Hehe.

Insa nu m-am dus in vreo excursie de ski, nu stau zilele urmarind rubrica de meteo pentru a afla grosimea stratului de zapada de la munte, pur si simplu aveam nevoie de 3 prezente la sport, proba obligatorie la noi. A fost un fel de excursie a ASE-ului, cu prezenta facuta in gara si apoi program de voie.

Cu toate astea, cred ca sunt cea mai nepotrivita persoana pe care ai putea-o vedea la munte. Iarna, cel putin. Detest frigul, urasc zapada, nu stiu sa schiez si cred ca mi-ar fi frica sa-mi dau drumul in prapastie, adica pe partie. Prefer intotdeauna suprafetele drepte celor inclinate, desi am avut incidente si in asemenea conditii, atat cu rolele, cat si cu masinile. Intotdeauna se gaseste un destept sa se bage in fata!

Revenind la excursie, in gara la Predeal, majoritatea oamenilor erau entuziasmati la vederea partiei acoperite de zapada, fiind vizibil bine imbracati, cu bocanci, caciula, manusi si infofoliti cu fulare, eventual si cu o placa in mana, gata-gata sa strige "Partieeee!". Langa ei eram eu. Eu, ca in Bucuresti - blugi, geaca, adidasi, caciula (ha! macar atat) si o umbrela imensa in mana, a la Hercule Poirot, care s-a dovedit utila atat pe ploaia din Bucuresti, cat si in natura, servind ca punct de sprijin. Cu toate astea, eram mai presus de pitipoancele in cizme cu toc, blana cu model de leopard si un troller dupa ele.

Cel mai mult mi-a placut gara. Cred ca este cea mai tare gara pe care am vazut-o in Romania, desi concureaza la acest titlu si cea din Burdujeni, judetul Suceava, construita in 1869 si renovata de curand, copie la scara redusa a garii din Freiburg, Germania. Sala de asteptare din Predeal mi se pare geniala. E astfel pozitionata, incat ai o vizibilitate perfecta asupra liniilor si vezi cu 5 minute inainte de a sosi trenul, daca se apropie ceva de gara.

Cam atat despre iesirile de la sfarsit de saptamana, sper ca data viitoare sa fie Brasov sau Cluj, hmm, sau chiar Sibiu, ca tot nu am fost niciodata. Va las cu o poza din Predeal. E usor ireala, nush daca se intampla foarte des sa prinzi nu unul, ci 2 (!!!) Sageti Albastre in gara aia, avand in vedere ca la orele la care m-am plimbat eu, am prins numai accelerate jegoase. :)

Transitions

2007-11-17T01:10:00.000+02:00

Recunosc. Nu mi-a iesit.

Am incercat sa pun un nou template, dar rezultatul nu a fost cel asteptat. Cum nu m-am gandit sa fac vreo copie a celui vechi, am refacut configuratia culorilor pe moment.

Nu pot decat sa imi cer scuze pentru eventualele neplaceri si dureri de cap cauzate de saturatia culorilor.

Later edit: Hmm, what about now? Am schimbat template-ul, iar banner-ul e facut de mine. Si eu cum pot... :)

Iar Kristal?

2007-11-11T05:36:00.000+02:00

Da, iarasi in Kristal. M-am saturat.

De regula, ies sambata in club sa ascult ceva muzica si sa dansez pana dimineata, pana "imi intra picioarele in fund", cum spune o prietena, iar astfel, sunt multumita ca a mai trecut o saptamana.

Dar, in ultimul timp, cum am mai ajuns prin Kristal, de fiecare data am simtit ca m-am dus degeaba. Tot timpul fulleala, inghesuiala in club, pe hol si afara, aer irespirabil, cu mai mult fum de tigara in compozitie decat oxigen... si chiar platim sa mergem sa stam ca sardinele, sa ne calce in picioare toti cretinii si sa nu stii cum sa te dai mai repede la o parte, cand trece vreo tipa cu mana la gura spre baie, in viteza.

Chiar am platit 40 ron pentru asta azi? Nu imi vine sa cred. Raresh mi-a placut, ca intotdeauna, tot respectul. Dar pe Villalobos de abia l-am vazut. Cum a intrat baiatul la pupitru, s-a supraaglomerat deodata, pana atunci fiind doar aglomerat. Nu te mai puteai misca pe nici o directie, era cam ca in metrou dimineata, spre centru. Pentru a putea respira, trebuia sa te teleportezi cumva afara, fiindca traversatul multimii nu era o optiune, dar cum teleportatorul nu s-a inventat inca, nu aveai altceva de facut decat sa-ti urasti viata.

Dupa ceva timp de la inceperea setului, m-am gandit sa mai fac o incercare si sa intru in club. Am ajuns numai pana la bar si deja atmosfera era insuportabila. Pe langa asta, muzica bagata de Villalobos nu avea nici o coerenta si era plina de greseli. Probabil dupa o pastila, doua, lui i se pare arta, ca sa nu mai spun ca si celorlalti pastilati de prin sala li se parea la fel, gagii care stateau cu mainile in aer, ochii inchisi, leganandu-se usor in ritmul dubios al muzicii. Dar acum nu se mai spune incoerent, se spune eclectic. :)

Spre dimineata, cand atmosfera s-a rarefiat si am reusit sa ajung in primele randuri fara sa imi mai iau umeri si coate in fata, dupa 15 min, oamenii mei m-au anuntat ca pleaca, asa ca decat sa stau singura, mi-am bagat picioarele si m-am carat acasa, cu o usoara retinere in suflet, dar asta este.

Acum stau si ma gandesc... inteleg sa dau 85 ron pe Chemical Brothers, s-a meritat fiecare leu. Faithless 60 ron, da... dar 40 pentru chestia asta, neeee, nu s-a meritat, mai ales ca mai mult am vazut canapelele de pe hol, decat pe Villalobos, doar pe Raresh l-am mai intalnit.

Nu pot spune ca sunt minimalista convinsa, dar mai sunt dj care imi plac, dj pe care as vrea sa-i vad pe live, sa vad ce show fac, insa ma apuca groaza cand vad pe flyere Club Kristal sau Studio Martin. Organizatorii inca nu s-au prins ca tiparirea pe flyere a unor nume ca Magda, Luciano, Villalobos, M.A.N.D.Y etc. va umple o sala pana la refuz? Inteleg ca nimanui nu-i convine sa se bage un numar fix de bilete, probabil nici mie nu mi-ar placea sa raman pe dinafara, dar de ce nu se trece la o sala mai mare? Data viitoare, bagam Polivalenta, pana mea!

Ma gandeam sa merg la Sister Bliss vineri, dar vazand ca e din nou in Kristal, nu-mi mai trebuie. Si Sasha & Digweed? Chiar vreau sa-i vad, dar organizarea ma face sa stau acasa. Trebuie sa reevaluez agenda party-urilor din perspectiva economica, mai exact din perspectiva gradului de satisfactie pe care spera sa-l obtina un individ/o individa. :)

Voie buna.

Dupa 20 de ani...

2007-11-03T01:29:00.000+02:00

... sa vedem cum stam.

Primul job, intr-o agentie de publicitate. Deocamdata nu fac nimic deosebit si intr-un fel, ma simt ca Daniel din Karate Kid, luat sub aripa lui Mr. Miyagi, the sensei. :) Daniel nu intelegea rostul diferitelor sarcini care i se dadeau la inceputul antrenamentelor, cum ar fi lustruitul podelelor sau vopsitul gardurilor, dar intr-un tarziu i s-a explicat ca astfel a invatat blocajul defensiv. Nu ma intelegeti gresit, nu lustruiesc podele, si nici nu vopsesc garduri. :)) Dar ma gandeam cum stateam acum cateva luni la seminarul lui Stefan Stroe, incercand sa inteleg explicatiile sale cu privire la rolul fiecarui departament din structura unei agentii de publicitate, iar la acel moment, totul parea incetosat. In prezent, vad pe viu cum decurg lucrurile si de abia acum inteleg ce vroia omul sa spuna.

Pe langa job, o data la cateva saptamani mai realizez interviuri pentru un netlabel nemtesc ce promoveaza muzica electronica, FOEM/, iar in restul timpului il bat la cap pe Saddler sa si le scrie pe ale lui. :)) Apropo, dude, cand primesc interviul cu Noar? :)) De asta vara ne tot chinuim sa il facem si e pacat, fiindca de fiecare data s-a amanat si totusi are piese dragute.

Acum vin si studiile. Anul 2, REI, ASE. Dupa un an de studii economice, am realizat ca nu e pentru mine. Desi am terminat cu o medie destul de mare, simteam ca ma plafonez cumva, fiindca nu trebuia sa ma chinui prea mult. ASE-ul mi se pare ca o linie de productie tehnologizata care scoate economisti pe banda rulanta. Cat despre REI, e un fel de bilingv al studiilor economice, care face introducere in multe materii, dar nimic in principiu. Partea buna e ca aveam timp sa merg la diverse workshop-uri, conferinte, unde am dat peste o multime de oameni care au terminat REI-ul si acum lucreaza in IT, in banci, in publicitate, in management, etc. iar acum cateva saptamani am dat si peste Alexandru Găvan, absolvent de REI, in prezent... alpinist si fotograf. :))) Rad si acum cand ma gandesc la raspunsurile colegilor mei din anul 1: "Eu am dat la REI, fiindca vreau sa ma fac diplomat" sau "Eu am dat la REI, fiindca vreau sa lucrez la ambasada Frantei". :)))))))))))) Cata naivitate... e drept ca mai ajung oameni pe la UE, pe la ambasade, dar cred ca procentul e destul de mic.

Apoi, am inceput anul asta si Comunicarea de la SNSPA, inghetata anul trecut. Deocamdata nu imi pot spune o parere clara despre facultate, numai ca desi nu am fost o cititoare inraita la viata mea, acum tanjesc dupa beletristica din liceu. :)) E drept ca imi plac si textele filosofice de acum, care imi mai deschid mintea si imi diversifica ideile; ma fac sa imi pun diverse probleme si imi place asta.

Desigur, am mai auzit textul ca sunt nebuna, 2 facultati, job... dar ceva ma retine sa las balta ASE-ul. In primul rand, ar fi renuntarea unui loc la buget, iar in al doilea rand ar fi nevoia de securitate. De cand ma stiu, cred ca doar 2 lucruri nu ma lasau sa dorm noaptea: problemele de mate care nu imi ieseau si stateam noaptea gandindu-ma la solutii, si brief-urile de la concursuri, la care imi veneau ideile cele mai bune fix inainte sa adorm. De cativa ani, imi doresc sa ajung in creatie. Dar ma sperie cateodata ideea ca as putea ajunge acolo si dupa un timp sa imi spuna cineva ca "you don't have what it takes, kiddo", iar ASE-ul ar fi ca o saltea ce m-ar salva din cadere libera, asigurandu-mi un loc in mediocritate si rutina, in contabilitate sau banci, whatever, as long as it pays. :) This is like the worst case scenario, hope not to get there.

Deocamdata am energie pentru toate. Realizez ca in sesiune va fi stres la maxim, dar mi-am planuit deja ca daca programarile examenelor intra in conflict, imi las restante la ASE, fiindca oricum restantele se dau in vara si as avea vacanta libera.

Eh... as long as I have a plan, right? :)

Ever seen that movie 'The Secret' ?

2007-10-23T23:56:00.001+03:00

Traind cu prejudecata ca filmele din ultimii ani sunt din ce in ce mai proaste, mai ales continuarile filmelor de succes, rareori mai vizionez filme si alea, la recomandarea vreunui prieten. Asa am dat peste The Secret, un documentar despre cel mai bine pastrat secret al omenirii (aparent)... ta da da dam... legile universale ale atractiei.

Cam ca in reclamele de la pasta de dinti, unde vin actori imbracati intr-un halat Colgate incercand sa te convinga sa cumperi noua pasta pentru dinti sensibili, asa si aici, vin tot felul de dubiosi sa-ti explice cum sta treaba cu Secretul.

De-a lungul filmului, ei povestesc, in mare, cum tot ce intra in viata noastra, e atras de noi, dar mai ales de gandurile si dorintele noastre. Thoughts become things, prin vizualizarea lucrurilor. Asta e versiunea scurta, pentru versiunea detaliata, urmariti documentarul. :)

La un moment dat, vine un tip care isi spune povestea, cum a realizat un vision board, pe care a lipit poze cu lucrurile pe care si le dorea. De la realizarea placii, timp de cateva luni, tipul s-a tot mutat dintr-un loc in altul, pana s-a stabilit intr-o anume casa. Dupa ce a renovat-o, si-a regasit, din greseala printre cutii, placa viziunilor si a constatat ca locuia fix in casa a carei poza o decupase la pocneala de prin vreo revista. Practic, si-a materializat visul.

Desigur, la prima vedere, ai putea gandi "If this ain't top quality bullshit, I don't know what is...", dar chiar la exemplul tipului de mai sus m-am gandit, cand am dat zilele trecute peste aceasta poza in My Documents:

Si sa explic de ce: navigand acum cateva luni prin magazinul online adidas Originals, am dat peste aceasta pereche care mi-a placut atat de mult, incat am salvat poza (pe 27 aprilie anul curent, tin sa mentionez), pentru a retine modelul in caz ca imi mai iau o pereche de adidas, desi am o intreaga colectie de papuci si nu preconizam noi cheltuieli in acest departament. Dar ca sa clarificam lucrurile, pentru mine o pereche de adidas Originals e cam ca o pereche de Jimmy Choo pentru Carrie din Sex and the City. :)

Intre timp, am uitat de perechea de adidasi pe care mi-au picat ochii, insa zilele trecute, cand am gasit poza, m-am holbat putin la ea, apoi la adidasii din picioare, din nou la poza... si m-a lovit realitatea in fata. Acum o luna mi-am cumparat fix acelasi model de adidasi, numai ca pe alta culoare, fara sa realizez ca imi doream acest lucru de mult timp.

Well, I'll be damned... maybe these laws of attraction actually work. Till further notice, I will test this theory. :)

Chemical all the way

2007-10-21T04:59:00.001+03:00

Afara vremea e cam de kkt, iar Weather Widget-ul informeaza cu tristete, pentru mine cel putin, ca pana miercuri va tot ploua.

Ieri, aproximativ pe la 23,30, am facut si eu 20 de ani, semn ca am supravietuit la 20 de toamne, dar inca nu se "vad" pe mine... zilele trecute un taximetrist imi spunea ca nu mi-ar fi dat mai mult de 14. Dar nu e nimic, la 30 de ani probabil voi arata de 20, iar lumea ma va intreba la ce facultate sunt. :))

20 de ani pe 20 octombrie cu Chemical Brothers la Bucuresti de ziua mea. :D NORMAL ca am fost acolo. Si a fost superb. O nebunie. Nebunie de superbie. :))

Am intrat in sala dupa 12. Am prins un warm-up cum de mult timp nu mi-a mai fost dat sa aud prin cluburi, cel putin ultimele 30 de minute din el. Sigur era mana lui Nathan Detroit, fiindca nu prea parea stilul lui Pagal sau al lui Negru.

A venit apoi momentul intrarii in scena al baietilor de la Chemical Brothers. Un sunet prelung facea inconjurul salii, lumea astepta, cand deodata s-a auzit primul beat, ce aducea clar a Galvanize, iar sala a inceput sa urle la recunoasterea piesei. Mi s-a parut o alegere excelenta de spart gheata, fiindca nu puteau incepe cu ceva prea agresiv, cum publicul nu era incalzit inca.

Timpul trecea, bpm-ul crestea, lumea dansa. Cred ca de la Hey Boy, Hey Girl incolo, am inceput sa dau 110% din mine. Ma simteam ca la un rave party cu stroboscoape ametitoare, iar de fiecare data cand se stingea lumina, parca vedeam scheleti in jur. Dar e doar efectul videoclipului. :) Oricum, 'the real thing' nu s-a comparat cu nimic altceva experimentat pana acum. Nici cu prima vizionare a videoclipului care era destul de diferit fata de chestiile din acea perioada, nici cu audierea in winamp acasa si nici cu remixul lui Zabiela.

Biletul si-a meritat toti banii (asta e pentru Dragos Manac, caruia ii multumesc din nou si sper sa citeasca acest post :) ) - visual-urile jumatate, iar muzica cealalta jumatate. Am auzit diverse comentarii privind raportul calitate-pret, dar mie, din primul rand, mi s-a parut ca a meritat toti banii. Visual-urile alea au fost destul de... psihedelice; si nu cred ca am mai folosit acest cuvant pe blog pana acum. Chiar de cateva ori m-am oprit din dans pentru a urmari gandacii care colcaiau pe fundal, robotii care veneau spre mine, ochii care urmareau lumea prin sala sau drumul haotic de prin padure.

Un alt moment de maxima intensitate pentru mine a fost la Saturate aka Electronic Battle Weapon 8. Ador piesa asta si am mai mentionat de cateva ori acest lucru pe blog. Dar, din nou, 'the real thing' nu se compara cu nimic altceva trait pana acum. Iar visual-urile au fost... oau. Perfecte. Deja nu mai am adjective sa imi descriu parerile. :)))

Citisem pe feeder o parere ca sfarsitul ar fi fost slab. Nah, mie mi s-a parut ok sa incheie mai chillout dupa ce te-au rupt in timpul concertului de nu stiai din ce membre sa mai dai. Dar e vorba de experienta personala a fiecaruia, oricum.

De data aceasta mi-a placut publicul. Destul de receptiv, lipsit de tarani fara nici o treaba pe acolo. Cel putin unde stateam eu. :) Locatia mi s-a parut ok amenajata, destul de spatioasa pentru numarul de participanti, astfel incat nu am avut niciodata senzatia ca n-am loc sa respir sau sa dansez. Imi place cand sunt mai multe puncte de vanzare ale bauturii si nu trebuie sa traversezi sala prin multime pentru a sta apoi la o coada interminabila sa-ti iei o bere. Imi place Polivalenta si pentru ca are un numar mare de bai, ceea ce nu te obliga sa stai la alta coada, care de obicei se formeaza in baie la fete.

Per total, un show care nu ar fi trebuit ratat. Iar acum, cateva poze de pe telefonul meu, dar sunt sigura ca vor aparea pe net poze mult mai bune. :)

Some days are better than others

2007-10-18T23:34:00.000+03:00

More to come. :)

Electronic music

2007-10-18T01:01:00.000+03:00

Yes, that's Apparat, but that's not the point. Browsing through the pix from the gigs I attended, I really couldn't take my eyes off this one. This is how electronic music feels like to me. Yeah.

Coming up: Chemical Brothers. :D

Ataraxia

2007-10-17T23:53:00.000+03:00

Nu stiu cati dintre voi au vazut Lucky Number Slevin, dar este o secventa in care personajul principal spune ca are ataraxie. Pana in acel moment, ma intrebam de ce tipul e intotdeauna atat de calm si de relaxat, atat de sigur pe el, desi i-a fost spart nasul de 2 ori, a luat cativa pumni in burta si s-a trezit prins la mijloc intre 2 familii mafiote rivale.

Initial, ma gandeam ca o fi siguranta aia de sine specifica filmelor americane si atitudinea de James Bond...

Dar ce este pana la urma ataraxia? Teoretic, o stare sufleteasca, libera de griji si temeri. O stare de pasivitate. In conceptia filosofica epicuriana, este necesara pentru a atinge fericirea. Revenind la realitate, cum ar fi sa traiesti in ataraxie? La aceasta idee m-a gasit ziua de azi, dupa o luna de la vizionarea filmului.

Cum e sa fii tot timpul calm, iar lucrurile materiale sa nu te perturbe? Sa mergi la un interviu si sa fii complet relaxat. Sa mergi pe strada, sa te ia la bataie un grup de 10 persoane si sa gandesti "Eh, trece..." Dar pana la urma ce rost are sa-ti faci griji? E ca si cum ai incerca sa rezolvi probleme la matematica mestecand guma, cum apare in versurile piesei lui Baz Luhrmann - Everybody's Free to Wear Sunscreen. :)

Da, ma fascineaza aceasta stare si cred ca mi-ar placea sa ma identific cu ea, dar la mine e mai degraba indiferenta, as spune. Dar nu e dusa la extrem. Oh well...

Usor mahmura

2007-10-12T16:31:00.000+03:00

Intr-o asemenea zi, marea smecherie este sa reusesti sa te ridici din pat si sa te imbraci pentru a iesi din casa. Dupa, totul vine de la sine. :)

Deschid usa, ies pe scara, atmosfera mistica... aici stateam si pana acum? Ma intorc, ma uit la sigla de pe usa... da, numele de familie pare in regula. Foarte ciudata senzatie. Ma simt ca si cum ar trebui sa urmaresc iepurasul alb, as in follow the white rabbit. Dar nu-l vad!!!!!

Imi continui drumul spre facultate, profund adancita in probleme existentiale si esentiale... oau, scari, ce inventie! Stang, drept, stang... de ce se spune piciorul stang si piciorul drept? De unde a venit stang si drept?

Afara, mi se parea ca darele de praf lasate in urma de maturatori formeaza un pattern. Ma fascineaza miscarea maselor de oameni. Si ma fascineaza cum oamenii se simt atrasi de multimi. Ma uit la oamenii care merg pe strada si imi imaginez cum vor arata peste 10 ani copiii intalniti in drum.

Imi inchipui o linie punctata care iese dintr-un om si imi arata pe unde a trecut, dar si pe unde va trece. O traiectorie decisa de cineva. Un destin proiectat in plan sub forma de liniute - liniute, unde fiecare pas e gandit. Fiecare actiune are un scop, este necesara pentru existenta, ca intreg. Reformuland, viata e un sir de evenimente necesare, cum spunea un prof.

Oamenii sunt si vor sa fie optimisti. Pentru a inlatura hazardul si haoticul din propria viata, au venit cu ideea de destin. Optimismul e dus la extrem cand noi credem ca ne putem influenta destinul, ca in reclama de la Pepsi. La fiecare pas avem alegeri de facut. Dar daca aceste alegeri au fost deja facute pentru noi, iar noi doar traim cu iluzia de liber arbitru? Ma gandesc ca omul, chiar daca este tinut in frauri, trebuie macar sa traiasca cu iluzia ca e liber. E mai usor de controlat astfel. De ce am avea o traiectorie personalizata in functie de alegerile pe care le facem? De ce ne-am bucura de acest privilegiu? Poate e totul doar un joc sadic pentru cineva...

Hmmm... :)

Friday night - to the club, Saturday night - to the club

2007-10-07T14:21:00.000+03:00

Ce-i aici? Nu, nu se poate asa ceva. Nu trebuia sa fi mers vineri in Kristal. A fost mai ceva ca ratb-ul pe timp de vara. Nu credeam ca am atata apa in tesuturi sa transpir in halul ala, iar daca dansam putin, situatia se inrautatea vizibil. Multimea de tarani care se impingea in mine nu a ajutat, si nici cretinul care si-a stins tigara de mana mea. Dar gata, m-am calmat. :)

Scria la un moment dat pe forumul de pe nights.ro Deschiderea in sine este pt multi din clubberii romani un eveniment echivalent cu alinierea planetelor, asa ca s-ar calca in picioare si daca ar scrie Marioara Murarescu pe flyer. Cam asa e. Pffff... si nici nu a fost unul dintre cele mai bune seturi ale lui Zabiela, dar a mixat mijto Chemical Brothers - Hey boy, hey girl si Perseverence.

Sambata, la Ellen Allien & Apparat a iesit frumos. Mi-a placut faptul ca nu a fost atat de multa lume, ca puteam respira si aveam loc de dans, iar muzica a fost mult prea tare. Pacat ca duo-ul, desi a pus aproape tot albumul Orchestra of Bubbles, nu a pus Leave Me Alone, piesa pe care o adoooor. Dar nu e nimic, o ascult in timp ce scriu acest post. Ah, iar warm-up-ul lui Praslea mi-a placut foarte mult in comparatie cu chestiile dubioase pe care le punea in seara precedenta DJ Chriss in Kristal. :)

In final, m-am trezit si cu autograf. Nu ca as fi tinut mortis sa am, dar Apparat la iesire a trecut fix pe langa noi, asa ca de ce sa nu luam? :)) Dupa asta am iesit afara unde era Ellen Allien si pe acelasi principiu, daca tot e acolo, de ce sa nu luam autograf si de la ea? :) Destul de ok tipa fata de alti dj, radea cand ii spuneam cat de rau imi pare ca nu au pus piesa care ma obsedeaza pe mine si aparent se vor intoarce in curand. Eh, dar asta spun toti. :))

Ma gandeam acum, dupa ce am trecut pe Essential Mixul tipului de la High Contrast, ca as vrea sa vina in Romania. Da, cred ca asta va fi urmatoarea chestie pe care o voi astepta in Romania. :)

The sun is rare
And the moon is green
On Mars I wanna be, surprises for the brain...

Where are you heading?

2007-10-01T23:35:00.000+03:00

Am spus ca nu voi face asta, dar nu ma mai pot abtine. Hai ca voi scrie despre Anglia, pentru ca mi-e dor deja si nici macar nu a trecut o saptamana de cand m-am intors. I'm getting softer, I guess. :)

De cand mi-a spus XXXXXXXXX ca pleaca un weekend in Londra, sa vada Fabric si de toate, am inceput sa imi bag unghiile in gat. Vreau inapooooooi.

In orice alte tari am fost pana acum, gandeam doar "da, foarte frumos, am mai taiat o tara de pe lista celor pe care imi doream sa le vizitez". Insa Anglia mi-a placut atat de mult, incat imi fac planuri in gand cum sa ma intorc mai repede. Master in Anglia? Sa mai astept inca 3 ani? Uof. Summer job? Lege nefavorabila. Sa strang cate 100 RON pe luna si sa merg un weekend in primavara? Nu ma pot duce singura. Trebuie sa imi conving si prietenii sa faca asta.

M-au cucerit total casele de caramida rosie, pe cel mult 2 etaje. Parcurile care imi aduc aminte de videoclipul lui Ronan Keating. Mai ales bancile in stilul asta. Fiecare banca cu povestea ei si in memoria cuiva. Sa nu mai spun de oameni... cine a spus ca englezii sunt persoane reci? Sunt oameni ca toti oamenii. Unii au chef de vorba, unii nu. Unii te opresc pe strada sa-ti povesteasca cum isi dau jos stupul de viespi de pe casa, altii cat de muci sunt, iar altii pur si simplu merg mai departe. Si nu te scot din "please" sau "thank you". Ah, si cine a spus ca ploua tot timpul? Bollocks! Vai, dar English Breakfast-ul cu ochiuri, carnati, bacon, fasole, rosie fiarta, ciuperci si toast cu unt. Mmmmm... nu iti mai trebuie nimic restul zilei. Iar la asta merge perfect a pint of beer.

Mi-a placut marea, cum era ea in starea naturala, fara sezlonguri, gunoaie sau tigani care sa vanda porumb. Just nothing for miles. A few people here in there, walking their dogs, jogging, whatever.

Din ce am vizitat, cred ca Lincoln-ul mi-a placut cel mai mult. Un mic oras medieval, acum centru universitar. Studentii nu cred ca se deosebeau foarte tare de cei din Bucuresti. Emo, minimalisti, trend-setteri, pitipoance, de toate. :) Globalizarea asta... dar cel mai tare mi s-a parut ca studentii fac loan-uri pentru a-si cumpara tzoale gen Levi's sau fac loan-uri pentru petreceri. Nu stiu pe ce perioada o fi imprumutul asta, dar mi se pare super tare ideea sa te distrezi in facultate si sa-ti faci griji mai tarziu, fiindca pentru multi facultatea este ultima treapta de libertate. Dupa, vine viata de familie, copiii, batranetea, nu mai e la fel. Si ce altceva sa faci la pensie daca nu sa stai pe veranda (sau in conservatory, cum spun ei) gandindu-te cate tampenii ai facut in tinerete, in timpul asta asteptandu-l pe postas cu pensia. :)

Asta imi aduce amine de clubbing-ul la englezi. Intr-o seara, ei iau localurile la rand. Cred ca fac vreo 4 cluburi/baruri pe noapte si beau in fiecare cate un pint, un shot, ceva. Ii vezi mergand apoi pe strazi in maieuase, pantaloni scurti, fustite de la caz la caz (mai sunt si transexuali, oricum :), cu berea in mana, incercand sa ajunga la urmatoarea locatie. Si nu e chiar cald tot timpul. :) In general, barurile am vazut ca au licenta de a vinde bauturi pana pe la 11 cand se inchid si incepe programul de club. Cluburile se inchid cam pe la 4, iar pe la ora aia supermarketurile nu au voie sa vanda alcool.

From my journey, nu cred ca voi uita niciodata satucul Upton, situat pe undeva... pana mea, la dracu in praznic in the country side of East Midlands. Inchiriasem o masina, iar gps-ul ne-a dus pe scurtaturi. Scurtaturile astea ma cam emotionau fiindca imi dadeau sentimentul ca vom ramane in camp fara baterie, benzina, diverse. Mai poti avea si ghinion. Probabil ziua as fi savurat tinuturile alea pustii, drumul ingust care trecea peste podete, salbaticia, totul era o atmosfera de Postman Pat. :)

A fost foarte mijto sa intalnesc englezi pur-sange. Londra, din punctul asta de vedere, nu mi-a placut atat de mult. Dar doar din punctul asta de vedere. :) E plina de turisti si imigranti. E diferita fata de restul tarii sau, cel putin, de partea estica, fiindca doar pe asta am vizitat-o. Nu mai are vibe-ul ala englezesc. :) Insa e superba noaptea. Imi pare rau ca nu am ajuns in cluburile cunoscute din Londra... Fabric, Ministry, The Egg, Turnmills, Bedrock, The Key, Escape, Gatecrasher etc etc...

Vreau sa ma mut in Anglia. Oriunde in afara Londrei, pe coasta estica sau cea de sud. Sa fac turul festivalurilor si al cluburilor din Londra, Brighton, Glastonbury, Bristol, Glasgow si mai gasesc eu. Scena de clubbing e destul de dinamica. :)

Vaaaai, dar v-am spus ca iubesc Radio1? Ah, dar stiati deja asta, cei 2 cititori ai mei infocati. :)

What's next? Ibeefa? UK again? Amsterdam?

Re-live the past

2007-09-29T14:00:00.000+03:00

Astazi pentru voi am o piesa din 1975, Camille Yarborough - Take Yo' Praise, piesa remixata ulterior de Fatboy Slim si denumita Praise You. Soul-gorgeous. :)

Camille a scos mai multi bani de pe urma remixului lui Fatboy Slim decat de pe propriul sau album, piesa fiind folosita si in campania din 2000 a lui Al Gore pentru presedintie.

Iar ca de final, a Radio1 special (gotta love Radio1): Radio 1 Legends - Norman Cook (online) or available for dload here. Cu ocazia implinirii a 40 de ani de functionare a statiei, au chemat 10 legende ale muzicii britanice sa puna piesele preferate, piese care i-au inspirat de-a lungul carierei + diverse povestioare. De exemplu, de unde vine numele de 'Fatboy Slim'.

Tune in and enjoy. :)

skins

2007-09-28T03:11:00.000+03:00

M-am intors. Iubesc Anglia. Cam atat acum.

Primul lucru pe care l-am facut de cand m-am intors, a fost sa imi dloadez unica serie a show-ului care face atata valva pe acolo - skins. Am stat jumatate de zi sa ma uit la toate cele 9 episoade si cred ca merita.

Recunosc ca nu m-a convins de la primul episod, dar am continuat sa ma uit, iar pe parcurs am inceput sa ma atasez de personaje. E in genul teenage drama, dar la capatul opus fata de The OC, de care chiar isi bat joc, mult mai realist, cu o nuanta de umor negru britanic.

Din cate am inteles a fost anulat dupa prima serie, dar fanii au reactionat puternic. In urma cu cateva zile s-a lansat prima serie pe dvd si de acum nu putem decat sa asteptam, poate poate apare si a doua on air.

Pentru cei care s-au plictisit de serialele cliseistice americane si pun mana sa dloadeze, sper sa va placa. :)

Not here, not now

2007-09-18T23:56:00.001+03:00

Gata. Iau o pauza de la a blogui despre nimic sau de la a nu blogui oricum, ca nu am mai postat de cand am plecat de acasa.

Back in 5. :)

Momente contemplative

2007-09-12T01:38:00.001+03:00

*** Postul asta are mult prea multe greseli, dar nu il voi corecta nici macar acum, o luna mai tarziu, fiindca mi se pare... autentic? E mai mult o diaree de cuvinte si nu o opera de arta. Doar simteam nevoia sa imi scriu gandurile care imi alergau frenetic prin minte la 2 noaptea, inainte de a pleca din nou.

Cred ca e prima data cand trebuie sa ma intorc in Bucuresti, iar eu stau cu toate lucrurile imprastiate prin camera cu mai putin de 12 ore inainte de plecare si asta netinand cont de faptul ca inca nu mi-am facut somnul de 10 ore.

Stau la laptop, fixez peretele din fata, expresia fetei nu exprima nimic, pe fundal se aude muzica, iar eu ma gandesc ca imi pare rau ca plec. Probabil de asta nu m-am grabit sa imi fac bagajul. E deprimant faptul ca vara s-a terminat. Dar imi vin diverse flashback-uri si ma gandesc "Maaaaan, those were the days..." Chiar a fost o vara grozava spre deosebire de altele in care putrezeam in vreun oras sau altul. Acum nu, am fost intr-o continua miscare si mi-a placut asta. M-am distrat. Imi plac prietenii mei si imi place gasca mea. Cred ca e efectul Bucuresti care te pune in miscare. Iti da dinamica. E mijto.

Flashbacks

Cum am iesit din sesiune am luat festivalurile la rand. CokeLive, B'estival, Kiss 7; am facut putin foamea, dar cred ca a meritat. Stau acum si rad... cum am stat o noapte sa ma uit la National Geographic la documentare despre religie in loc sa invat pentru examen si a doua zi am mers la kiss7 festival fara sa dorm, incercand, usor praf, la 6 dimineata sa nimeresc trenul spre casa. Maaaaan.

Cateva zile pe acasa si inapoi in Bucuresti inainte de a ma cuprinde plictiseala.

Mare, Costinesti. Multa tequila, "me-ga dis-co-te-caaaaa... te cheama la ea" (nu ca mi-ar placea megadiscoteca, dar fuck, that is one catchy tune!).

Civilizatia minimal, cunoscuta noua din cluburi ca Studio Martin, s-a stabilit in statiunea Costinesti. O alta ramura a acestei civilizatii era deja stabilita in Mamaia. In Costinesti s-au stabilit pe plaja, langa lac. Astfel, mai multi oameni au fost introdusi acestei culturi mistice, minimalul, cooptand noi oameni, nepregatiti pentru acest pas urias al vietii lor. Acesti oameni se supun teoriei maiorescene a formelor fara fond, ei neavand o pregatire anterioara pentru aceasta trecere. Whateva. Frig. Tipi la agatat, cea mai tare replica "Iisus vrea sa impartim aceasta bere" (Toti 3?). Fascinanti stabilopozi. Aaaa... confuzie.

Bucuresti.

Munte. Ploaie si curcubeie. Incredibil sa treci in mai putin de o zi de la temperaturi de 40+ din Bucuresti, la doar cele 10 de la munte. Brrrrr... bere si sirop de patlgina. La naiba cu tusea asta.

Botosani, singura acasa. Eeeeeh, fuck this shit: inapoi la mare. Constanta, la bunici, nu ai mei, short term memory loss. "De unde esti? / Din Botosani. / Da, frumos, cumnatul meu a stat acolo 10 ani, ofiter transferat. [1 minut mai tarziu] Tu de unde esti? / Din Botosani. /Ah, nu stiam...". Zabiela, Mania again, oameni care nu au o treaba si totusi destul de multumita de show. A doua zi, Costinesti, gratar. A treia zi Vama, multa tequilla, chitari, Banderas/Panteras/whatever, cort. 13 ore pana acasa.

Din nou Botosani. Singura acasa, nopti petrecute cu gasca reintalnita la jocuri de europolis interminabile si mereu imprevizibile, cu bere pe langa. Nopti petrecute pana dimineata in fata televizorului, cand pana si stirile par amuzante, ca sa nu mai spun de italianul cu "Cado! Ca-do! Uno diamante veritable" si 11 inele de aur/platina/argint/"da cum sa nu?" la doar 3-4 mil. Discutii fara sens, interesante doar de dragul orei. Iar am prins rasaritul, hai sa dormim. S-au intors si parintii, ne-am mutat cartierul general in oras. Totul se inchide la 11-12. Cam penibil. Noroc ca era cald si pierdeam noptile la un pet la discutii penale, pe scari, departe, urmarind cocalarii care ies din club. A mai urmat si o perioada de odihna cu zile de venit la 12 cel tarziu acasa. Parinti mirati, evident. Iesit in gasca, fast rides, hai si prin club, asa ca dinainte de plecare, vizita la diriga. Ras mult.

Inapoi la realitate.

Este ora 4 si cred ca ar fi cazul sa dorm. Doar o chestie mai am de spus: castravete aka guy that changes his profile name every day.

A new comic recommendation

2007-09-11T03:53:00.000+03:00

Imi plac benzile desenate, iar de curand am dat peste xkcd, descrisa ca a webcomic of romance, sarcasm, math, and language. Mie mi-a placut atat de mult incat am facut un fel de maraton citind toate cele 314 editii aparute pana astazi. Nu sunt geniale toate, dar cateva chiar merita.

For all you comic lovers out there... enjoy!

The difference between a normal person and a scientist

Optical illusion. Not

Insomnia

Pillow talk

Names

Love

Commitment

Malaria party

The #1 programmer excuse

The dating curve

Nothin' much

2007-09-07T02:13:00.001+03:00

Unii au impresia ca Botosani e un judet prin vestul tarii, altii stiu ca e pe undeva prin nord, iar altii au impresia ca orasul Botosani e un fel de sat in care noi ne deplasam cu carutele pe ulite. Nu e chiar asa. E drept ca la un moment dat a fost un reportaj pe Prima in care s-a spus ca numarul carutelor din judet il depaseste pe cel al masinilor, dar totusi e o zona predominant rurala. Orasul insa, nu e chiar atat de inapoiat pe cat s-ar crede. Avem drumuri, cluburi, semafoare, filarmonica, teatru, cinematografe (inchise majoritatea), complexe comerciale ce aduc a mall-uri, iar in curand si un mall cu movieplex, sens giratoriu (si ce sens giratoriu! :)) ), pietonal, spital de urgenta, bla bla. Neinteresant. Ati inteles voi.

Nu cred ca vroiam sa ajung undeva departe cu asta, doar ca ma mai conversam cu colegi de facultate si prieteni din Bucuresti care se uitau cam ciudat la mine cand le spuneam ca merg acasa; in Botosani, da. :) Dar mai amuzant este ca orasele universitare se golesc in perioada verii, iar distractia din Bucuresti se muta la mare. Pe cand prietenii mei la 10 erau deja acasa, eu de abia incepeam sa ma distrez la ora aia. Imi place sa vin acasa, mai ales in vacante, cand ne adunam toti fostii colegi. Acum nu mai e ca in liceu, nu mai primesti intrebari de genul "la cat vii? unde te duci? cu cine? ai grija cat bei" E alta viata... and it's fun. Dar parca tot mi-e dor de perioada majoratelor si cu siguranta as retrai liceul inca o data. Putin altfel. :)

Prin asta vroiam sa spun ca nu am avut nici timp si nici idei sa mai scriu pe blog in ultimul timp, dar m-a obsedat totusi o idee.

Cineva m-a intrebat la mare ce super putere as vrea sa am. Am observat ulterior ca exista niste tipologii si unele raspunsuri-cliseu la intrebarea asta. Cred ca e efectul filmelor americane. Eu am raspuns ca as vrea sa fiu invizibila sau sa citesc gandurile altora. Dar cred ca a doua o bate pe prima.

Super puterea de a citi gandurile as spune ca se manifesta in doua etape. Mai intai este o etapa benefica in care toata curiozitatea iti este satisfacuta, etapa careia ii urmeaza cea de... disperare? Probabil exista un motiv pentru care gandurile noastre nu pot fi auzite. Devii neputincios la un moment dat in fata gandurilor bolnave auzite la nimereala cand mergi pe strada si vei fi un adept clar al ideii "Lumea asta se duce dracului".

Cu cati oameni ai mai vorbi daca ai sti ce cred despre tine cu adevarat? Sau... cu cati oameni ai mai vorbi daca ai sti adevarul despre ei?

Cred ca orice persoana, oricat de deschisa ar fi, are macar un secret. Am dat peste site-urile PostSecret si Secret Chest. Citind, observ ca exista multe confesiuni si situatii care se repeta, dar pentru care oamenii nu sunt pregatiti a le dezvalui. Natura umana...

Hehe

2007-08-27T01:36:00.001+03:00

Ah, ce imi plac glumele cu bloguri. :)

James Zabiela, part 3

2007-08-23T19:33:00.001+03:00

Din nou la Zabiela. Nu prea mai are rost sa spun cat de tare e, fiindca nu s-a dat pe minimal, fiindca pune pasiune in ceea ce face, se distreaza la pupitru la fel de mult cat te distrezi tu in fata lui dansand, nu isi baga picioarele in mixat, bla bla, bla bla.

Incalzirea a fost facuta de Pagal. Nu a fost foarte rau, am suportat. Ne, hai ca a fost bine. A mers de warm-up. Dar nu intelegeam ce e cu colierul de la gatul lui. Probabil incearca lucruri noi impreuna cu Cosmina. :)

Data trecuta cand am fost la Zabiela citisem pe blogul unui tip, blog pe care normal ca nu il mai gasesc acum, ca el nu are chef sa mearga, avand in vedere ca multimea va fi formata din fete care nu au nici o treaba cu muzica, venite special pentru un fatalau. Ceva pe aproape. Asa ca acum am fost foarte atenta la multime, care era formata din foarte multi tarani aflati pur si simplu in aceasta perioada prin Mamaia si au zis sa incerce intr-o vineri seara Mania. Multi erau imbracati in outfitul de manelist si chiar se suiau pe boxa sa danseze, numai ca ei dansau pe cu totul alte ritmuri si piese, ca nu se prea sincronizau cu ce se auzea. Dadeau tipic din maini ca pe manele, in stilul adierii vantului. Nu stiu cum se numeste stilul de dans, dar ar trebui studiat la 'Dansez pentru tine'. Apoi, mai erau cativa pe care ii cam enerva inghesuiala si pur si simplu se aruncau in multime, apoi isi pasau pastile intre ei... yeah... the clubbing scene. Ca sa nu mai spun ca desi pe cubul drept dansa o tipa, iar pe cubul stang un tip, cand te intoarceai sa te uiti la multime, observai ca toti tipii se uitau la exemplarul masculin. Huh! :))

Petrecerea din punct de vedere muzical a fost super tare. Intotdeauna este, de fapt. Deja nu mai am probleme sa ma detasez de multime si sa dansez in lumea mea, oricati lameri ar fi sa ma imbranceasca cu coatele sau cine stie ce altceva sa faca.

Playlistul a adus cu sine The Cure - Lullaby, Daft Punk - Harder, Better, Faster, Stronger + creatii proprii, cum ar fi Human sau Phaser. Pentru mine punctul culminant a fost cand a bagat Junior Boys - In The Morning. Adoram piesa asta inca de cand a aparut Gabriel and Dresden - live @ HouseNation [15.07.2007] si m-a bagat in extaz. Vai, super mijto. Aparent atunci cand ma impresioneaza vreo piesa, prima oara in club o aud la Zabiela. Asa s-a intamplat si cu Chemical Brothers - Electronic Battle Weapon 8 sau Saturate, cum e trecuta pe album. Sheer joy.

Chiar imi pare rau ca nu am prins show-ul inaintea caruia isi pierduse geanta cu vinilurile la aeroport si a mixat de pe cd-uri Prodigy, Blur, Hybrid. Cel putin Prodigy mixat de Zabiela nu stiu daca imi va mai fi dat sa vad. :)

Stau si ma gandesc acum daca la fiecare gig scrie pe moment pe laptop "thank you :)))))" sau are un fisier salvat pe desktop. Dar de fiecare data spun, cel putin in gand, "No, thank you!" :))

Cred ca cea mai mare victorie a fost sa o duc pe Ruxi la Zabiela. Ruxi - mare iubitoare de muzica populara, o Marioara Murarescu in devenire, amatoare de jazz si plimbari nocturne. Iar eu am reusit sa o aduc intr-un club. Ma gandeam ca nu ii va placea, dar m-a impresionat in mod placut ca a rezistat eroic muzicii, de la intrarea in club pana la 8 dimineata. A dansat in continuu, nu s-a lasat doborata de nimic, nici de oamenii care o calcau in picioare sau pe picioare, mai ales de mine. :))

Desi tot liceul m-am chinuit sa ajung in Bucuresti la show-urile Zabiela, niciodata nu reuseam, intooootdeauna intervenea ceva. De abia la facultate am inceput sa merg. Prima data a fost in Mania. Am ramas marcata pe viata. Se vede. Daca aveam atunci blog, ar fi fost un post interesant. A doua oara in Kristal, din nou impresionata, am luat autograf. Stie toata lumea povestea cu "I faced the fucking bodyguards, I screamed 'dudeeee' and dude turned around to sign my flyer." Acum, am ajuns la stadiul in care am facut fotografie cu el. Data viitoare probabil vom face schimb de adrese sa corespondam. Nu as vrea sa merg cu imaginatia prea departe. :))

Stiind ca bodyguarzii din Mania sunt cam scarbe, am zis sa nu imi iau aparatul si chiar ma felicitam pentru decizie dupa ce am vazut la intrare ca e interzis cu aparate foto. Dar nooo, fix acum nu mai erau handramalele alea de bodyguarzi care sa te ameninte ca-ti sparg telefonul daca mai faci poze dj-ului. Cand a coborat Zabiela in multime, a trebuit sa ma rog de un necunoscut sa imi faca poza si sa il bat la cap pe mess sa mi-o trimita. :) Si oricat de prost ar fi iesit poza, macar am poza cu Zabiela.

Penal mi s-a parut ca era pe acolo un tip blond cu parul lung care aducea a Zabi in sinea lui, numai ca era imbracat ca un manelist notoriu cu ciocate and stuff, iar la sfarsit un prieten i-a spus tipului "Go take a picture with him, he looks just like you". Da, da, penal. Sunt curioasa daca macar stia cum il chema pe dj. :))

Ce imi pare rau acum este ca atunci cand am iesit din club la 8, nu m-am dus sa imi inmoi picioarele obosite si chinuite in apa rece a marii. Vroiam sa imi fac o traditie din asta, de fiecare data cand merg la Zabiela in Mania. :))) Eu si ideile mele tampite.

Vestea buna este ca Zabiela se intoarce pe 5 octombrie in Kristal. Si va fi o luna de pomina, fiindca:

5 octombrie - James Zabiela @ Kristal
6 octombrie - Ellen Allien & Apparat @ Session (Hmm, Session, interesting, nu am mai fost pe acolo)
20 octombrie - in primul rand, My B'Day @ ??? (glumesc, asta e petrecere privata :), si apoi The Chemical Brothers @ Sala Polivalenta, pentru prima oara in Romania

Hai-hui pe cupoane de calatorie

2007-08-22T18:45:00.000+03:00

Ma fascineaza mersul cu trenul, fiindca nu stii niciodata peste cine vei da in urmatoarea calatorie. In ultima luna am mers cu trenul de mi-au iesit kilometrii pe ochi, drumuri in care am cunoscut lume diversa.

IC, Bucuresti - Suceava - am mers cu un barbat de vreo 40 de ani, muncitor pe santier prin Spania, a carui tata tocmai murise si probabil evenimentul emotionant l-a facut sa tina monoloage intregi cu vorbe de duh, experiente de viata si sfaturi moralizatoare, intre care mai adauga si momente de gandire marcate de interjectii, cum ar fi "hmmm". Chiar profund.

R, Botosani - Bucuresti - veterani de razboi convinsi ca tara asta se duce dracului

R, Bucuresti - Costinesti - poate ziua de marti nu a fost cea mai buna alegere de a pleca spre mare, dat fiind faptul ca am nimerit intr-un tren plin cu copii. Si nici locurile la comun, necompartimentate, nu au ajutat; cum incepea un copil sa urle, incepeau toti. Asta a durat doar 5-6 ore

P, Costinesti - Constanta - o familie cu copil in clasa a 10-a sau a 11-a, ceva in genul. Cred ca diferenta de varsta dintre mine si sotii aia, m-au facut sa par in ochii lor o mare curiozitate, ca m-au trecut prin tot felul de intrebari de genul "de unde sunt", "unde invat", "unde ma duc", "ce sunt parintii", "ce mananc", "daca mi-e frica cand merg in club", "daca nu ma deranjeaza fumul de tigara din club"... bla bla, aveau ei diverse curiozitati. Si asta nu e tot, vazandu-ma ca fac poze cu apusul pe Techirghiol, imi spuneau ca si-au uitat acasa camera si sa le trimit eu pozele mele. Politicoasa, le-am spus sa imi dea o adresa de mail si logic ca mi-au dat id-ul de mess al fiului. Ma gandeam ca indirect, parintii aia mi-au facut lipeala cu copilul lor. :)))

P, Constanta - Costinesti - minimalisti de la Sunwaves care se asteptau sa rezolve cu nashul, dar mare le-a fost surpriza cand nashul a mai venit cu niste musafiri, adica garda si a trebuit sa pun bani cu o tipa sa plateasca macar un bilet cu amenda

P, Costinesti - Constanta - racheti cu tatuaje dubioase si briceag in mana. Ulterior, mi s-a explicat ca astia sunt simpli borfasi. Rachetii adevarati nu prea ies in evidenta, dar te pot rupe in bataie cand te astepti mai putin. Eh, de ajuns cu filosofia racket-ilor. :))

R, Constanta - Bucuresti - aici am cunoscut oameni de la Academie care facusera practica pe la mare. Ar fi o chestie sa ma trimita si pe mine facultatea vara sa tin contabilitatea in vreun club ceva pe la mare, Mania n-ar strica. :))

IC, Bucuresti - Suceava - ceva romani stabiliti in State

A, Veresti - Constanta - asta cred ca a fost cea mai palpitanta calatorie. 9 ore intr-un accelerat jegos cu compartimente de 8 locuri in care usile nu se inchid bine si nimic nu merge. Chiar ma gandesc acum, fiind vara, nu mai merge chiar atat de multa lume spre Bucuresti, sa spunem, fiindca acolo sunt garnituri mai noi. Apoi, spre mare, pe botosani - mangalia, sunt bagate doar 4 vagoane si nu cred ca ar muri sa puna niste garnituri mai ok, daca nu mai multe, ca si-asa ca e fulleala tot timpul, se merge si in picioare, se doarme si pe jos pe culoar, n-ai cum sa ajungi la baie. Si totusi botosani - mangalia e drum de 13 ore.

E inuman sa mergi 13 ore cu trenul pana la mare, chiar daca ai loc, si asta in cazul fericit in care nu exista intarzieri. Stai pe o bancheta jegoasa si lipicioasa inghesuit cu coatele de 3 persoane si inca de cativa din fata cu picioarele, ca nici nu ai unde sa te misti.

Acum sa povestesc despre calatoria in sine. Ca sa nu fac 13 ore, am zis ca il iau de la Veresti si fac doar 9. Nu am mers singura, ci cu o prietena cu care tot timpul am ghinion pe drumuri de astea lungi. De data aceasta a fost teribil, am mers 10 persoane intr-un compartiment de 8. Mie si 8 mi se pareau multi, dar 10? La un moment dat, dormeau 6 oameni pe o bancheta de 4 si se vedeau stropii de tranpiratie pe fruntile lor, dar si imbibate in textila si totusi cum incercam sa deschid un geam sau o usa, se auzea o voce ofticata de femeie ca pe ea o trage curentul. Adevaru-i ca la ce curent era acolo, puteau sa-si incarce si mobilul fetele. Pfoaaaai cate injuraturi imi treceau prin minte.

Persoanele astea de care vorbesc chiar erau de la tara. Pentru ei trecerea de la caruta la tren reprezenta un lux pe care si-l permit o data pe an. Din tot grupul ala, m-au fascinat baba supraponderala cu fiicele ei, pe care le astepta acelasi viitor, cel mai probabil, si cealalta persoana adulta, o femeie la vreo 40 de ani, as spune, cu mai mult par facial pe fata decat ambii ei fii. Avea femeia aia o mustata de zici ca era militar in termen. Dumnezeule.

Cum spuneam, pentru femeile astea, trenul reprezenta un lux. Una dintre ele chiar se descaltase sa simta podeaua cu talpile goale. Brrrrr... si mai si dormea cu fata lipita de perdeaua CFR. Ma gandesc ca eu totusi am mai mers la viata mea cu trenul si am vazut multe, de la sobolani morti si vagabonzi dormind pe bancheta pana la voma prelingandu-sa pe geam. Nu trebuie sa vad si altele ca sa imi imaginez ca pe tren poti da peste orice si totul e 110% jeg.

Nah, pana la urma, totusi copiii aratau decent, pacat de cele 2 babe care trageau familia in jos. In locul lor, mi-ar fi fost rusine sa imi aduc prietenii acasa. Cred ca deja sunt prea rea si am trecut de nivelul meu de toleranta. Ah, dar v-am mai spus ca baba aia supraponderala se scarpina in locuri mistice? Brrrr... iar cand s-au ridicat la un moment dat sa isi ia ceva din bagaj aveam maaaari emotii, mi-era frica sa nu scoata slanina cu ceapa sau ceva. Dar nu, nu, erau doar covrigei.

P, Constanta - Mangalia - Nimic notabil

A, Mangalia - Botosani - 13 ore de glorie. De cum am intrat in compartiment, 2 tipi m-au luat la intrebari "Singurica?" Eh, desi pareau ei jmecherasi, pana la urma s-a dovedit chiar ok sa cad cu ei in compartiment. In tren era fulleala, multi oameni nu aveau locuri. Insa la buzau jumatate de compartiment de la noi s-a dat jos, iar tipii au tras perdelele si cand intreba lumea daca s-a mai eliberat vreun loc ei spuneau nu, ca persoanele sunt la o tigara si asa am ajuns sa dorm lejer pe 2 locuri tot drumul, ca doar la mare nu mergi sa dormi, macar sa dormi pe tren. Profiti de jumatatea aia de zi cat mergi pe tren. :) Totusi a fost usor marlanesc, fiindca afara oameni dormeau pe jos pe culoar. Si aici intervin mai multe chestii. Daca vroiau sa fie siguri ca merg cu loc, puteau sa-si ia biletele mai devreme. Apoi, ei cand cumpara biletul, li se spune ca nu au loc. Deci isi asuma responsabilitatile. Bla bla.

Cam atat despre calatoriile pe cupoane de calatorie cu 50% reducere. Acum urmeaza 2 saptamani de stat la 476 km departare de Bucuresti. Hey now, now.

One + One - One = Zabiela = The One

2007-08-15T01:36:00.000+03:00

110% sigura, cu bilet de tren in buzunar, ne vedem vineri la Zabiela in Mania. :) Alte cuvinte nu isi mai au rostul. Ah, ba da, Seaman nu merita. Sau poate nu a meritat doar cand am fost eu. Oricum, i-a trecut demult valul.

Hai la mare, hai in club.

God save the motherfuckin' Queen

2007-08-14T19:51:00.000+03:00

People say that if you want something badly enough, the forces of the Universe conspire in helping you achieve that one thing. Actually, Paulo Coelho said it. Screw him, but he was right.

It started from a friend, this madness. In the beginning i was in love with the Union Jack. I find it fascinating how the story of the Kingdom reflects in the flag, in the way that those crosses unite just like the states did, centuries ago. You have St. George, the patron saint of England, St. Patrick for Ireland and Saint Andrew for Scotland.

Being so fascinated by it, my brother bought me an exposition flag which I wore on many occasions pinned down to my boxers. Few people knew, the rest thought it was a bloody skirt. :))) My collection soon enriched with a new piece, the St. George. Needless to say that I'd rather beat you to death than let you take one of them from me.

Of course, there are many other things that make me adore the Kingdom... there's the accent, the punkers, the underground scene, James Zabiela, Radio 1, double deckers, Ferris wheels, the changing of the guards, Shakespeare, the Queen, kilts, bla bla bla bla.

Last year I visited Paris for one week and it was very frustrating knowing that I was less than 3 hours away from London and I couldn't go there because they had this problem with Romanians.

But now, everything is fine, everything is great, the time has come and in a month or so I will be walking on the streets of London.

Don't be jealous of me. :)

Omul nimanui

2007-08-08T17:03:00.000+03:00

Deschidem winampul, punem pesa, Ellen Allien & Apparat - Leave Me Alone, ne asezam comod, luam o gura de Cola si incepem...

A trecut peste o saptamana de cand nu am mai scris, dar lumea tot a ajuns la mine pe blog, cea mai frecventa cautare din ultimele 7 zile fiind adina. Pe mine ma cautati? :) Reciteam posturile vechi si nu imi placea nimic din ce am scris. Voi de ce imi cititi blogul? :))

Toata lumea ma intreaba cum a fost la mare si deja am povestit de atatea ori ca m-am plictisit. Cea mai penala faza cred ca a fost ca mi-am scapat periuta de dinti in wc. In momentul asta simt ca scriu un blog de genul "M-am trezit dimineata si am mancat branza". Ma rog. Pana la urma mi-a scos cineva periuta fiindca vroia sa se pise. :)

In Bucuresti ajunsa luni seara, ma simteam fix ca omul nimanui... mergeam spre casa prin ploaie in pantaloni scurti, fiindca nu era de ajuns ca aveam febra, imi curgeau mucii ca la arteziene, servetele nu mai aveam si nici bani. Hainele de pe mine si din bagaj erau jegoase, nu ma mai spalasem pe dinti de o zi si mergeam in mana cu o pereche de adidasi uzi, fiindca ma luase prin surprindere un val pe plaja.

Mai palpitant cred ca a fost totusi la Sunwaves. Asteptasem destul de mult sa merg la festival sa il vad pe Howells, dar pula. Prietenii mei nu au mai venit (Thanks a lot, Cerno! :) si am ajuns intr-o gasca minimal. Mai intai in cortul unde punea Raresh si intotdeauna respect pt Raresh. :) Apoi la Magda, care trebuie sa recunosc ca m-a impresionat. Fata de data trecuta cand am fost, cand m-am plictisit atat de tare incat am simtit nevoia sa plec la o shaorma, de data asta, desi aveam febra, ma dureau toti muschii de pe mine si nu stiam pe ce lume sunt, tot nu puteam sta locului. Foarte frumos. Heartthrob asta... ma cam plictisea, nu ma impresiona cu nimic, asa ca de pe aici am iesit din cort si zaceam in lumea mea pe sezlong pe afara numarand minutele pana cand incepeau sa circule kkturile alea de maxi-taxi-uri, injurand ca ma aflam la dracu in praznic, nu stiam ce e cu mine, nu stiam pe nimeni si nu aveam unde sa ma duc. Acum parca ma oftic. Practic am ratat evenimentul anului. Atatia dj pe acolo in cele 4 corturi, iar eu am vazut doar 3. De fapt 4, ca sa-l pun si pe Ali Nasser. :)

Pe la 4,30 am plecat spre Constanta cu Saddie, iar de acolo a fost destul de dubios, fiindca am ramas singura. Prin parcarea garii deja ma racolase unul, trenul venea intr-o ora, gara era plina de boschetari si politisti, iar eu stateam singura printr-un grup de minimalisti.

Zilele astea am socializat cu o tona de lume pe trenuri... de la minimalisti sau familisti care imi faceau lipeala cu copilul lor de a 10-a pana la racheti cu tatuaje dubioase si briceag in mana. Cred ca cea mai tare replica de agatat auzita a fost "Iisus vrea sa impartim aceasta bere", iar tipul s-a trecut la mine in tel "Isus". :))) Buna treaba.

In rest, tequilla a fost a doua mea natura. Cu lamai cumparate la 2 noaptea din piata, taiate pe taraba si shot-uri baute pe malul marii ca sefii de pe sezlong, luate cu sare pentru muraturi. Viata... :)))

Acum am o stare de kkt. Cumva sunt deprimata, cumva am nervi, cumva nu imi pasa, cumva... ce dracu am? O fi de la raceala... o fi de la vreme...

Apusul pe Lacul Techirghiol.

Am plecat.

2007-07-31T02:50:00.000+03:00

Dar ma voi intoarce.

-------------------------------------------

Spre mare am plecat. Pentru cei care nu au prins ziua mea imaginara la mare, postul este aici. Ma duc sa pun si eu un bronz, sa vad care-i treaba pe la Sunwaves si apoi ma intorc in Bucuresti. Nu prea am chef sa mai scriu, cred ca din cauza caldurii care ma impinge sa dorm si cate 13-14 ore pe zi din 24, dar ma abtin acum, ca sa nu pierd trenul de 5,30.

Paaaaaaaaa

Gabriel and Dresden @ Club Lite, Mamaia?

2007-07-24T00:03:00.000+03:00

Pana mea, au mutat concertul la mare, langa petrecerea lui Carl Cox in aceeasi noapte cu Sasha si cu parada?

Nu e de ajuns ca nu pot mere weekendul ala la mare, dar mai trebuia si sa nu se intample absolut nimic in Bucuresti?

Am revenit la stadiul in care vara, Bucurestiul e mort. Macar vineri e lansarea filmului The Simpsons, cotat pana acum cu 9,3/10 pe imdb in urma a 1652 de voturi, deloc rau.

Totusi, e o chestie interesanta la Gabriel and Dresden Vs. Carl Cox Vs. Sasha Vs. Liberty Parade. E o segmentare clara si probabil nu vor fi prea multi figuranti pe la evenimente, ca doar e Liberty Parade in aceeasi seara. Dar toti aia care mergeau saptamanal in Studio Martin unde vor merge acum? Stau si ma intreb...

Dar nu vine el Danny Howells? Hehe... stau si ma holbez la albumul meu 24:7 de la Global Underground semnat de Howells si ma gandesc "I'll be there, Danny! I will!" :)))))

On my wishlist - Syphillis

2007-07-23T02:18:00.001+03:00

Vine ziua mea... bine, mai sunt cam 3 luni... iar eu imi doresc Sifilis. Insa nu de oriciare, ci de asta:

Adorabil, dar din pacate, nu livreaza in Romania. Bine ca livreaza in tari cum ar fi Qatar... si ma refer strict la jucarie. :))

Can you...

2007-07-20T18:15:00.000+03:00

... honestly tell me that Gabriel and Dresden will not play trancy stuff at their gig on 28th July at the Arenas? Or at least not that industrial kind that I hate so much?

Browsing through my Gabriel and Dresden folder on my computer, I'm re-listening their older mixes I once liked so much that I couldn't find it in me to delete. It seems like it all comes down to Essential Mixes. There's this EM from 2005 live from Miami that is simply madness... madness, I tell you! Back then and nowadays, as well. It ends up with Dirty Vegas - Days Go By that leads to this up-lifting track from Markus Schulz - Without You Near, on which G&D did a phenomenal work. The drama builds in the course of just 2,30 minutes, when it meets a dark voice singing "It's a little bit lonely down here, It's a little bit feign without you near" x2 and then the beats emerge. It is sublime. I can't tell you how many times I've listened to the last 10 minutes of the set, because a release wasn't available, but it gets me every time, a-ha.

Here I find myself today, 2 years later, listening to another great mix from them, just 8 days before their gig. Should I stay or should I go, I ask myself again... in this minimal age I am more than grateful when I come face to face with this kind of mixes that connect with me, rather than those cold, robotic sounds so fashionable these days.

I downloaded yesterday this G&D's set from House Nation HD, which you can download it here, along with some other sets featured on the show. It had me from the very first track, Junior Boys - In The Morning that is. Loving it. Just listening to it I feel like gliding through the electronic sounds and imaging myself in that happy place, singing along with that male-voice "Too young... we're too young in the morning." Leaves you hanging for a few seconds and then the beats run all over you, teasing you for another 4 minutes or so. And I'm sure that somewhere at the middle of the set you can hear Nathan Fake - The Sky Was Pink in the background or it might be something that resembles it. :) Now you listen to the set.

In my usual indecision, as some people pointed out, I am thinking to attend this gig, as I won't be able to go in that weekend at the seaside and if it's horrible, at least the entrance fee is only 20 RON.

So... why not?

The best of both worlds

2007-07-19T15:04:00.001+03:00

Asteptam eu de prea mult timp sa imi apara pe blog un filmulet de pe youtube, incat astazi m-am gandit sa aprofundez problema lipsei acestuia. Mi se mai intamplase sa imi apara dupa cateva zile, dar acum trecuse prea mult. Intru in contul de pe youtube si ce sa vad? Intampinase erori, normal. Mai incerc o data sa postez, a mers, dar ceea ce vroiam eu, adica asta, nu merge incorporat in alte pagini si trimitea pe youtube, deci nu era bun, asa ca am pus the next best thing. :)

Scrisesem in postul initial, care nu a mai aparut, despre faptul ca inca mai gasesc piese frumoase pe net, piese care sa ma impresioneze si sa ma faca sa le ascult din nou si iar si tot asa. :) Cel mai reusit remix al piesei Coldplay - Talk mi se pare cel al lui Junkie XL, care a surprins foarte frumos 'the best of both worlds', atat sunetele acelea sintetizate care ma innebunesc pe mine, cat si feeling-ul pieselor celor de la Coldplay.

Linia melodica de la Talk este preluata, cu acord, din piesa Computer Love de la Kraftwerk, aparuta prin 1981 tocmai, cand experimentau baietasii pe sintetizatoare.

Chris Martin si-a dorit foarte mult sa foloseasca linia melodica in piesa sa, inlocuind sintetizatoarele cu chitara, iar pentru asta a trebuit sa le trimita o scrisoare celor de la Kraftwerk in care sa le explice, la nivelul de germana al unui copil de generala, cum putea si el, cine sunt Coldplay, ce fac, ce vor. Multi au fost surprinsi de raspunsul pozitiv, avand in vedere ca in vremurile bune doar François Kevorkian avea acordul de a le remixa piesele. Insa dupa 2000 cred ca s-au mai inmuiat putin la suflet, acordand si altor trupe permisiunea de a le mixa operele, cum ar fi Underground Resistance sau Orbital.

Oricum, o piesa chiar frumoasa de care nu ma mai satur, desi o ascult zilnic de 2 saptamani incoace.

In the future where will I be?
You can climb a ladder up to the sun
Or write a song nobody has sung
Or do something that's never been done

Tag, I'm IT again

2007-07-17T16:09:00.000+03:00

Din cand in cand blogosfera imi pune sangele in miscare prin cate un tag. De fapt, Sahara Penguin face asta, fiindca ea ma tot taguieste, thanks by the way :). Din pacate, tagul trecut l-am sters, deoarece se antrenase lumea intr-o cearta fara sfarsit pe baza unei greseli gramaticale. Cata cenzura din partea mea, chiar foarte urat. Imi pare rau. Dar raspunsul la tag e aici. Hehe

Care credeti ca e cea mai tare inventie ever?

Paaaai, din dorinta de a spune ceva care (sper) sa nu mai fi fost si ceva fara de care eu nu as putea trai, raman la remindere. Nu am apreciat utilitatea lor pentru mine, pana sa imi fi pierdut telefonul. La scurta mea memorie, umblam cu post-it-uri, biletele, chestii care sa-mi aduca aminte unde trebuie sa merg, la cat, pe ce strada, la ce ora sa iau pastila. Mi se pare ca se consuma multa energie incercand sa retin atatea chestii, evenimente, zile de nastere, iar organizarea asta pe remindere iti face viata mai putin stresanta.

Acum as vrea sa aud de la Saddler, Cerno, Cookie si Roxana. Dar sa stii, Cerno, ca daca spui sintetizatoare esti foarte previzibil. Insa nu cred ca vei mai spune asta de acum. Iar Cookie probabil nu va spune ca ceaiul 'Somn linistit' e cea mai tare inventie ever... hehe :)))

Reviewing John Digweed

2007-07-15T00:10:00.000+03:00

Cum mai multi prieteni ma intreaba de obicei dupa show-urile la care merg cum a fost, am obisnuit sa scriu mici review-uri pe blog, iar cand ma mai intreaba, ii indrum aici, fiindca e chiar frustrant sa ma repet de atatea ori si chiar nepoliticos sa dau paste din discutiile cu altii.

Pai cum sa fie la Digweed?
Ca la Digweed, nimic iesit din comun, sa iesi cumva de acolo fredonand vreo piesa tot drumul spre casa sau in genul, dar te prinde pe moment dansul si saritul.

Multimea a fost cum ma asteptam.
Dupa atatea veniri ale lui Digweed in Romania, multi au ajuns sa recunoasca numele pe postere si realizeaza ca e un eveniment care cere prezenta, chiar daca ei nu sunt fanii genului. Apoi, ca sa fiu in ton... gen cativa tripati, unul era chiar interesant, cu o freza gen minimal meets emo meets The Cure + cativa pe care i-am recunoscut din Martin sau din urma cu o saptamana de la Villalobos b2b Luciano.

Din ciclul tot timpul primesc chestii mok pe la concerte, cum ar fi whiskey, apa, de data asta am primit o acadea. Hehe :)

In rest, mi-au trebuit cam 50 de vodka, 2 beri si 2 energizante sa simt muzica lui Jimmy van M si sa ma prinda ritmul. Apoi, tare ma mai enervau aia care se bagau in mine si bagam un stil de dans mai agresiv. Pai cum... adica atata timp cat eu nu ma bag in viata lor, ce se baga ei in a mea, nu inteleg...

Dar daca va intrebati totusi cum a fost la Digweed, desi pana acum, probabil multi au ajuns macar o data sa-l vada, ascultati un Transitions si e cam aceeasi chestie, numa ca la concert e alta atmosfera si incepi sa dai din cap, apoi din picioare, mai ridici si mainile si nici nu iti dai seama cand dansezi in ritm. :)

Urmatoarea statie: Veteranilor

2007-07-11T14:14:00.000+03:00

Merem la Digweed.

Back and mean

2007-07-09T00:52:00.000+03:00

Sa incep cu inceputul. Sambata dimineata am avut examen. Dupa 2 saptamani de frecat menta, am spus vineri sa ma apuc de invatat pana la urma. Am inceput eu, dar invatatul asta ma tot impingea la diverse pasiuni de-ale mele necunoscute pana acum, cum ar fi placerea de a ma uita la televizor, de a face curat in casa, placere pentru orice altceva, numai invatat nu. Mai o ora de invatat, mai una de frecat menta... asa s-a facut 4 dimineata, aproximativ ora mea de somn. Am spus "hai sa ma culc", sa dorm 2 ore pana la 6 cand ma trezesc sa repet cele invatate, asa ca dinainte de examen. Ma pun eu prin pat la 4, insa tot stresul ca am numai 2 ore la dispozitie, hai adormi, hai adormi... m-a facut sa ma intorc de pe o parte pe alta vreo doua ore, cand am renuntat la somn si m-am dus sa beau o cafea.

Examenul a trecut cu bine. Am ajuns acasa si am spus ca pfoaaai, cat talent voi baga in somn pana diseara... insa normal ca am uitat sa imi pun mobilul pe silent si dupa jumate de ora de somn a inceput sa sune. Nu am mai putut dormi de atunci. Am baut o cola, mi-am facut bagajul, mi-am gasit ocupatie.

S-a facut seara. Deep Dish Vs. Villalobos b2b Luciano. La Deep Dish nu am gasit cu cine sa merg, toti plecati pe acasa si la dracu, totusi! nu vin asa des amanoi, dar am luat drumul festivalului cu seara minimalistica, unde mergeau si niste prieteni, era si mok. Sa nu resping ideea inainte de a incerca. :)

Un cort de nunti amplasat in parcul Politehnicii a adunat, mai bine decat in oricare seara de la Martin, o gaaaasca de tineri incaltati in Convărşi si Vans, cu creste oxigenate si breton tuns pe diagonala la milimetru sau ochelari de soare in stilul "Oh, shit, the police is in town!!!" care sa le ascunda privirile nefocalizate. Ii stiam pe multi din vedere de la weekendurile de pe vremea cand obisnuiam sa merg saptamanal la Martin. Totusi, era unul pe care il vedeam saptamanal in fata pupitrului dand din coate, dar pe la eveniment nu l-am reperat. La un moment dat, inauntru era un tip care dansa la bara si simtea nevoie sa ne povesteasca cat a luat el in seara aia. Toti simt nevoia sa dea detalii de genul, de parca m-ar interesa...

Apoi, la inaltimea mea, mi-era frica ca printre atatia datatori din coate sa nu iau si eu vreun cot in fata. Chiar serios, stilul asta de dans nu se invecheste? Nu ma omor dupa minimal, dansez si eu, dar totusi ritmul ma prinde in alte pozitii, nu cu coatele pe sus tot timpul.

Ora 1 a prins populatia cortului la iesire. Pana atunci, toti se ingramadeau la aer pe un 10 metri patrati langa toalete. Apoi, la 10 ron doza de Tuborg, si eu asteptam sa ies afara sa beau. Picnic in parc la Poli. :)

Nu pot spune ca mi s-a parut chiar super tare seara, pentru ca nu ma omor dupa genul asta de muzica si chiar sunt de parere ca e facuta pentru a fi ascultata acasa, nu pentru dansat. Insa a fost fun ca locatie noua, visuals mijto, organizare ok si bodyguarzi nu prea scarbe. :) Si chiar nu stiu cum am ajuns tocmai eu in primul rand. Nici macar nu imi plac in mod special Villalobos si Luciano. :))

Totusi, pe la 4 si ceva mi-am luat talpasita, desi inca nu se terminase si ar fi mers de un after, dar am trecut pe acasa sa-mi iau bagajul sa prind trenul de 6 spre casa. Cand imi asteptam taxiul, a venit un tip la mine, care avea ca wallpaper pe tel imaginea care o aveam imprimata pe tricou, tricoul luat de pe Threadless la care am asteptat vreun an sa se reprinteze. Doresc sa mentionez ca si eu am imaginea ca desktop pe calc de muuult timp. Tipul ma intreba daca merita sa si-l ia si el si nu m-am gandit pe moment, dar normal ca merita, adica mie mi-a schimbat complet viata de cand am tricoul ala... vin tipi sa ma intrebe de el in club, it's like a social must-have. :))) Glumesc.

Revenind la povestit, a fost o reala experienta ca praf de oboseala, dupa 2 nopti nedormite, mai multe beri si 10 min pana la plecare, sa fug cu rucsacul in spate prin gara pana la linia 7, pana la al treilea vagon in ordine descrescatoare de la al 11-lea sau zona E cum scria pe bilet. :))) Dupa ce m-am urcat si am ajuns la locul scris pe bilet, nu puteam totusi sa nu ma intreb daca e trenul bun sau sunt eu prea praf sa nimeresc bine. Dar era bun, am ajuns acasa, am dormit deja vreo 7 ore, nu stiu, acum sunt intr-o pauza de mancat si ma voi baga inapoi la dormit cu talent.

Aaaaah, ce frumos e sa dormi.

---------------------

Dar sa pun si niste poze de la eveniment:

The Bright Lights of Threadless.

Hehe. 7 de la KISS 7 Festival, evident.

Tra la la.

Erau pe acolo. Nu-i cunosc, dar am poze cu ei. :))

Mister Villalobos feeling it.

Nice visuals.

You know the guys: Raresh, Luciano & Villalobos.

Moving on from France to England

2007-07-06T14:36:00.000+03:00

Mi-a aparut deja primul interviu pe FOEM, cu mici modificari, aici.

Primul dj pe care l-am avut a fost L'embrouille si desi nu am facut la viata mea franceza, la cate search-uri am dat dupa el pe google, myspace etc, am ajuns sa pot scrie l'embrouille si cu ochii inchisi. Tipul e un dj francez de dormitor, care in viata de zi cu zi e manager de risc, pune minimal mostly si nu prea stie engleza. A fost o reala bucurie sa incerc sa imi dau seama ce vroia sa spuna in raspunsurile sale. Oricum tipul pare destul de implicat in scena netlabel si promoveaza tineri producatori, ceea ce e de apreciat. Pentru fanii minimal mixurile lui sunt pe aici. Bine, mai pune si alte genuri, no worry. :)

Urmatorul interviu am acceptat sa il fac tot eu. De data asta, multumesc lui Dumnezeu, am dat peste un dj londonez, care stie engleza (of course, that's a given when you live in England) si nu pune minimal. E mai mult pe electronica, chill out, stuff like that. Il cheama audioglider si i-au trebuit doar 44 de ani sa devina cunoscut. :))

In calitate de producator, a aparut pe Global Underground 30 a lui Nick Warren cu piesele Whiskers si Zusammenallein, 2 piese care sunt destul de dragute, motivationale si implementeaza o atitudine pozitiva in tine.

Dar asta nu e tot, a mai aparut si ca dj pe Global Underground Mixed, cu un remix la piesa Sissy - I see you, care pe album se numeste So Long.

Acum, muzica tipului asta chiar imi place, dar culmea este ca nu prea imi vine ce sa il intreb. Am pana acum vreo 3 sau 4 intrebari pregatite. Dar ma voi gandi mai intens. Tra la la, la la. :)

On a lucky strike

2007-07-05T13:15:00.000+03:00

Poate ca voi, prietenii mei de-a 12-a, ati terminat bacul si va bucurati dupa cum vad din statusurile voastre, dar eu, bunii mei prieteni, am castigat o invitatie pe toata perioada festivalului KISS 7 Festival din marinimia baietilor si fetelor Metropotam.

Se pare ca anul acesta iau la rand toate festivalurile din Bucuresti. Si nu imi pare rau.

Sa vedem programul... Villalobos, Luciano, not my thing. Dar am prieteni care merg, so... poate. Digweed, in schimb, yup yup. Vreau sa merg. Sa vad daca gasesc cu cine. Jimmy van M suna de asemenea bine. Si seara cu filme pe teme clubbing ma tenteaza.

Acum normal ca la fiecare chestie mok there's a catch. Fix in saptamana asta trebuia sa merg pe acasa ca n-am mai dat de cateva luni si cred ca se intreaba ai mei cum mai arat si in ce parte mai am tepii. Voi trece cateva zile. Vad eu. Ma descurc.

Incep sa scriu. Nu stiu despre ce.

2007-07-04T02:08:00.001+03:00

Desi am doar 3-4 luni in blogosfera ma uit la posturile anterioare sa vad despre ce am scris pana acum, fiindca nu am deloc inspiratie sa mai postez. Desi e cam ciudat, acum ies mai des pe afara. Ies aproape zilnic la bere. Nu am rabdare sa mai stau in casa, fac drumuri dintr-o camera in alta. Si totusi nimic nu ma impresioneaza, nimic nu ma afecteaza si nimic nu ma inspira.

Observ ca avansez pe zi ce trece in clasamentul blogurilor de pe statistics si asta probabil pentru ca am scris despre cokelive si b'estival lately.

Am terminat demult sesiunea dar ceva m-a mancat in fund sa ma inscriu la mariri. Nu inteleg de ce si nu voi mai face asta in viata mea. La una nu m-am dus pentru ca mi-era scarba sa invat din nou aceeasi carte de 500 de pagini. Pentru urmatoarea voi invata fiindca ma duc. Dar vreau sa ajung la mare. Trebuie sa ajung. Eu ce fac aici? Uof.

Nu am ajuns inca anul asta la mare. E trist tare. Si tot timpul intervenea ceva: ziua cuiva, nu aveam bani, ma manca constiinta, aveam examene, nu aveam cu cine, erau festivaluri. Intotdeauna e ceva. La sfarsitul lui iulie merg sigur. I won't take NO for an answer. Nu am mai fost de 2 ani pe bune la mare. Am trecut anul trecut vreo 2 weekend-uri dar nu prea am vazut marea.

Vroiam sa imi adun pretenii sa facem ceva anul asta, dar una prefera sa mearga cu parintii sau cu prietenul, alta nu vrea sa-si dea salariul de pe o luna pe cateva zile la mare, altu pleaca in italia, altu vrea in august... cu sau fara ei, eu voi ajunge la mare acusi. Imi bag picioarele.

Pana atunci ma uit pe peretele din fata, acelasi perete imaculat de alb ca ma enerveaza si imi imaginez...

Merg mult pe jos cu rucsacul in spate pana imi gasesc camera unde sa stau. Imi pompeaza picioarele de durere si caldura, asa ca merg direct spre mare, imi scot adidasii si imi bag picioarele in apa. Soarele arde, dar apa e rece. Valurile se retrag si atrag cu sine fire de nisip printre degetele mele. E o senzatie placuta. Mai vine un val si imi acopera partial degetele cu nisip. Din nou se retrage, din nou o senzatie placuta. M-am racorit. Imi dau jos hainele si raman in costumul de baie. Ma dau cu crema de plaja si ma intind pe prosop. Cred ca am stat prea mult in soare fiindca mi se pare ca sfaraie crema pe piele. Inca nu e 13,00 si e ok sa stai la soare. Nu mai rezist si ma ridic de pe cearceaf cu o singura destinatie: apaaaaaaaa. Intru putin cu gleznele si e foarte bine. Temperatura mai scazuta a apei face contrast cu temperatura din aer. Mai intru putin, am ajuns pana la genunchi. Pare atat de rece, nush de ce. Mama lor de copchii de langa ca se joaca cu mingea si m-au stropit din cap pana in picioare. Nu ma asteptam la asta. Dar m-am obisnuit cu apa macar si intru pana la capat. Aaaaaa... nu mai ies niciodata. Baga-mi-as totusi picioarele in copchiii de langa ca daca nu inveti sa folosesti mingea aia jur ca ti-o sparg! Iarasi m-am enervat fiindca m-au stropit si imi intrase apa sarata in ochi. Ok, hai sa fac ceva pe aici cause I would look stupid just sitting there in the water. Sa inot nu stiu... hai ca fac pluta. Da, fenomenal... au mai trecut cateva minute. A inceput sa mi se increteasca pielea, asa ca hai ca ies din apa. Stau pe mal si bate briza. Imi da o senzatie placuta de racorire. Hai ca s-a facut 13,00, sa merem si noi sa mancam. Imaginatia mea nu concepe nici un meniu acum, fiindca nu mi-e pofta de nimic, tocmai am mancat. Sa spunem ca bem o bere. Fast forward. E 17,00. Inaltimea umbrei mele imi intrece propria inaltime. Da, stiu... orice intrece asta. E safe de stat la soare si chiar nu vreau sa ma mai ard. De la soare, evident. :) Dau putin slipul mai jos si vad urma de la el. M-am bronzat ceva. Placeeee la mare. Dar ma uit in jur si tot la calcul meu din Bucuresti sunt.

We come one

2007-06-30T07:07:00.000+03:00

Cum imi place sa imi scriu posturile la o bucata de noapte sau cateodata la o bucata de dimineata, asa si astazi, la intoarcerea de la ceea ce a insemnat B'estival day 1, m-am gandit sa postez.

Anul acesta, nu pot decat sa imi impartasesc parerea din punctul de vedere al unui copil rasfatat de festivaluri. Deja a trecut vremea in care sa nu avem nici un festival, ci doar un concert important pe an si ala oricat de nasol ar fi fost, noua sa ni se para ca o mana cereasca.

Incepand relatarea, imi aduc aminte cum acum cateva ore mergeam pe mult prea lunga alee de la poarta A la zona de desfasurare a festivalului, unde mai multi oameni de la aceeasi televiziune, dar si liber profesionisti cu discursuri neinteresante, ne incetineau din mers, iar noi nu doream decat sa ajungem in mijlocul muzicii, in spatele filtrelor de jandarmerie.

Odata ajunsa in zona festivalului, m-a trecut un singur gand: urban. Asta, preponderent din cauza betonului din jur, dar si din cauza/datorita oamenilor, pe care o parte ii recunosteam din cluburi si o parte de la CokeLive.

In continuare, plimbandu-ma pe acolo si vazand mici, bere, tricouri si insigne la vanzare, mi-am adus aminte de festivalurile romanesti de bere, de unde mai lipseau totusi niste tiganci care sa vanda coliere luminoase si seminte... dar diverse bratari forforescente vazusem prin multime, deci poate nu era totul pierdut.

Ce pot sa spun de organizare? Sistemul asta de jetoane sa mor eu daca nu este cretin... adica desi te calmeaza putin ideea ca umbli dupa tine cu jetoane de plastic si nu cu bani care sa-ti cada de prin buzunare in timp ce dansezi, unde e rostul ca la sfarsitul zilei cand toate standurile se inchid si tu ramai cu jetoane in buzunar sa nu ti le poti rascumpara? Deh, la casa de jetoane se lucreaza dupa programul de la banca sau nu stiu cum altfel. Desigur, puteam rationaliza folosirea jetoanelor, cate unul pe ora, astfel incat sa le terminam pana la ultimul concert... insa nu ma gandeam ca vor incepe sa ne dea afara la ora 12 din incinta. Pana la urma eu am mai ramas doar cu un singur jeton, sa spunem ca de suvenir.

Din punct de vedere muzical, ca doar pentru asta mergem la festivaluri pana la urma, am vazut tot line-up-ul de astazi, trecand prin Monochrome (nu m-a impresionat), Suie Paparude (been there, done that, sunt ok, dar nimic nou), Yonderboi (nu trip-hop scrie aici... poate imi voi dloada cateva piese), Hooverphonic (uh uh... frumooos), Morcheeba (de cand a disparut negresa aia?), Faithless si Phil Hartnoll.

Punctul culminant al zilei a fost Faithless. Un concert foarte frumos. Plin de energie. As fi dansat din toata inima, dar multimea ma presa de gard si nu prea sunt eu in masura sa ripostez. Insa am facut cateva poze dragute, iar la concertul de dupa, al lui Phil Hartnoll, mi-am dat drumul la dans cand s-a mai eliberat zona. Mixa destul de penal tipul. Nu statea la pupitru, ci in fata lui, executa ceva miscari de dans si mai intindea o mana la pupitru sa dea mai tare/mai incet, nu imi dau seama. Dar cred ca a pus dragut per total. Nu zic nu. Asta pana sa vina bodyguarzii sa ne faca vant.

De aici, am fost la o bere pana dimineata cand au reinceput sa circule metrourile si am ramas din nou surprinsa cand, ca de obicei, sambata la ora 5 dimineata nu reusesc sa prind loc pe metrou. Si cred ca in majoritatea cazurilor sunt mai distrusa decat aia care stau jos. Dar nu e nimic. Sunt tanara. Am toata viata inainte sa ma trezesc la ora 4 ca la 5 cand se deschid portile la metrou sa il iau pe primul si sa tin locul ocupat, sa citesc Libertatea si sa nu ii las pe saracii tineri care vin obositi din club sa isi odihneasca picioarele. Asa!

Nervi de vara

2007-06-25T11:13:00.000+03:00

Cum am fost la CokeLive Festival, era normal sa beau multa Cola, asta si din cauza faptului ca era o coada infernala la cele cateva puncte de vanzare ale berii. Astfel, ajunsa acasa, aveam o energie debordanta, care nu m-a lasat sa adorm decat pe dimineata, pe la 10,30 si atunci pentru vreo 3 ore.

Am spus in gandul meu ca nu e nimic, dorm dusa in noaptea urmatoare de la atata oboseala. Dar si asta a fost greu. Toata noaptea m-am intors de pe o parte pe alta cautand bucatile reci ale cearceafului. E atat de cald... si se mai auzea muzica de la CokeLive. Eu stau in Militari si auzeam destul de clar acordurile, imi inchipui cei care stateau la blocurile de vizavi de lac ce weekend au avut... Anyways, intr-un final am adormit, dar cu atat mai frumos a fost sa ma trezesc dimineata de ceva masinarii care reparau drumul de sub fereastra camerei mele.

Sweet.

Asa ca astazi am nervi intr-un mix bacovian de disperare, frustrare, angoasa, spleen. As pocni pe cineva daca as putea si as sti ca nu ar da inapoi. :)

Breathing in, breathing out...

Batteries not included

2007-06-24T04:27:00.001+03:00

Nu stiu cum am putut numai sa gandesc sa nu merg la Prodigy. Dumnezeule! Ce greseala era sa fac! Noroc de dude ca m-a luat pe biletul lui la CokeLive Festival, ca in weekend puteau intra 2 persoane pe un bilet pe baza carnetelor de student.

Ok, deci dupa asta trebuie sa recunosc ca Prodigy a urcat pe locul 1 in topul celor mai tari show-uri la care am fost. Da, bate si Zabiela, bate si Fatboy si ce vreti voi.

Trebuie sa spun ca nu am stat in primul rand ca sa fac poze, nu numai din cauza ca astia se pisa pe multime, dar si pentru ca in primele randuri stateau aia de la VIP.

Mi-a placut super mult festivalul totusi. E primul de acest gen de la noi si a iesit ok. Nasol de suprafata aia ca era cam denivelata si a fost mai greu la Prodigy, dar deja asta intrece nevoile de subzistenta. Fiindca erau foarte putine puncte de vanzare a berii si coada imensa, am baut mai mult Cola si am fost destul de fresh per total.

A trebuit sa rezist la mai multe concerte, cum ar fi Backyard Babies, Rasmus (care btw au cantat piesa aia de la O-zone cu "mai ahi" ca sa impresioneze publicul), dar si la momentele dintre concerte in care domina Nightwish, iar dupa mine toate piesele lor suna la fel. Incalzirea la Prodigy a fost facuta de Seb, breakbeat, frumos frumos. Am realizat ca mi-e dor de breakbeat. Uof cu minimalul vostru...

Prodigy, in sine, a fost foarte intens. Si poate nu il poti simti la intensitate maxima daca nu esti intr-o multime plina de punkeri sau poseri (unii asa, unii asa :) + tipi ajunsi deja pe la 30 de ani pe care Prodigy ii aduce din nou la tinerete. Deja de la primele piese s-a facut pogo, cred ca la sfarsitul concertului eram cu cativa metri mai incolo de locul unde eram cand incepuse. As dori sa multumesc totusi tipilor din jur care nu au dat prea tare in mine desi sareau ca disperatii si trebuie sa fie constienti ca au asigurat in continuare perpetuarea speciei. :))) Adevarul e ca fiecare am iesit dupa concert cu cate ceva. Pe mine doar m-a calcat un tip, insa destul de extrem si am impresia ca maine voi avea unghiile de la piciorul drept vinete. Altii au scapat cu entorse, dureri de coaste, toate de la pogo. Totusi nu stiu nici acum unde era punctul de prim ajutor. Dar adevarul este ca muzica asta te face sa-i futi un pumn celui de langa tine. Nush cum sa descriu. Oricum dai din toate membrele, sari, dansezi agresiv, esti una cu muzica si una cu multimea... in ce parte sare multimea, incolo sari si tu. Insa cateodata nu toti se sincronizeaza si mai vin in viteza in tine, ei vor sa danseze ca Keith in videoclip, de parca ar avea podeaua doar pentru ei... totusi nu iti pasa de nimic atunci.

Am auzit cred ca tot ce vroiam... Spitfire, Out of Space, Poison, insa cand a ajuns la Smack My Bitch Up... hold on. Deja dansam in lumea mea, eram uuuuuu, in extaz acolo, iar cand am deschis ochii am constatat ca lumea mea si lumea reala nu se invart la aceeasi viteza si m-au luat ametelile. Am dansat pana la epuizare intr-o ora si ceva, cat s-a putut, puteau bodyguarzii sa ma intrebe daca nu am inotat pana pe insula la cum aratam. Si desi se racorise destul de tare pe seara, curentul care venea dinspre lac nu ajuta cu nimic. Iar dupa ce s-a terminat concertul, cred ca am baut cea mai buna Cola din viata mea. Rece, aromata, cola. :))

Dupa, am ramas la Vanilla Ice, care da, inca mai traieste, dar aparent are sindromul Tourette fiindca la fiecare 2 cuvinte spunea ori shit, ori fuck, ori ice, ice, baby. Aight? Cam lame pentru gustul meu, dar nu vreau sa supar pe nimeni. In multime vazusem si un tip imbracat intr-un... halat as putea spune. De spital. Vroiam sa-l intrebam cat e halatul... :))))

Am mai ramas si dupa Prodigy pentru Tom Novy care ne-a trimis la cort pentru concertul sau, unde in jumatate de ora nu aparuse. In schimb, mixau niste tipi care chiar mi-au placut. Si din nou, nu era minimal, multumesc lui dumnezeu. Erau Super8 & Dj Tab. Dar nu stiu sigur care mixa bine. Ca atunci cand intrasem era trance.

Anyway... frumos. Afara rasare soarele, asa ca eu ma duc sa fac un dus sa ma culc in liniste.

Been brainwashed

2007-06-23T14:11:00.000+03:00

Ok... bloggingul meu a fost intrerupt zilele astea de un nou serial. Si vreau sa dedic acest post in special lui Ruxi si lui Lezer. :)

That '70s Show - already seen it too many times. Sex and the city stiu si replicile. Friends deja au dvd-urile zgarieturi de cate ori m-am uitat. News Radio nici nu mai am rabdare. Lost, Heroes, Desperate Housewives le-am vazut la timpul lor. De Prison Break nu vreau sa aud fiindca ma plictiseste serialul ala. Animatii gen Family Guy, The Simpsons, South Par k am vazut deja si nu as avea rabdare... si uite asa am ajuns sa iau un episod din O.C.

Desi e destul de exagerat serialul asta, previzibil si ma enerveaza, it has brainwashed me completely to watch it. Pfff... the life of the rich and fabulous. E un Tanar si Nelinistit cu actori mai tineri. Deci o adunatura de TV-pretty people, din care chiar si aia care ar trebui sa fie loseri arata bne. O adunatura de TV-pretty people dintr-un tinut de bastani cu probleme mult mai mari decat se confrunta oamenii de rand. Si desigur, toti poarta Conversi sau Vans, genti pe o parte... whatever makes them go through the day. :)

Hmmm, sa vad in ce ordine sa o iau fara sa zapacesc pe nimeni: tatal, crescut in Bronx si casatorit din dragoste cu cea mai bogata tipa dintr-o comunitate de bastani, isi creste copiii dupa o politica foarte liberala, in casa carora se petrece 70% din actiunea filmului. Unicul fiu natural al acestei familii, Seth, mie mi se pare cel mai ok, desigur, mie si unei intregi generatii de fete emo, but I have been brainwashed, I have an excuse...

Aici, in familie, intra si fiul de 17 ani proaspat adoptat, Ryan, care ma omoara cand se uita cu flegma in gat din coltul ochiului la oricine. Inteleg ca trebe sa aiba o atitudine de bad boy ca e dintr-un cartier rau famat, but that's just bad acting. Cam la orice petrecere pocneste pe cineva, dar familia aia stie sigur ca el e de soi bun si inca nu renunta la el.

Apoi ar veni mironosita din vecini, care face orice problema a ei, totul e despre ea... it's like me, me, me. Fata asta a fost cu un tip de prin clasa a 5-a, tip care mie mi se parea ca arata oribil desi multe fete mor dupa el. Puteam sa jur ca la un moment dat in serial se va dovedi ca e gay, insa am gresit atat de tare, fiindca de fapt taicasu era gay si aparent si mironosita. De fapt, bisexuala e ea. Ma rog, tipa asta de fapt e indragostita de Ryan, dar fiindca nu poate fi cu el si vrea sa o enerveze pe maicasa cu orice pret, se mai cupleaza si cu gradinarul (motivul gradinarului deja e redundant... apare si in Desperate Houisewives, si in Sex and the City, probabil si in altele) si devine si lesbiana.

Prietena mironositei, Summer, desi isi face intrarea in serial ca one of those total biatches, si moral si fizic, mai incolo se dovedeste a fi si o tipa de treaba, with a moral hardcore, si mai e si virgina. I didn't see this coming. Really.

Astia ar veni cam adolescentii permanenti.

La ei se adauga the grown-ups. In afara de familia liberala, ar veni si tatal sotiei din aceasta familie care s-a insurat cu mama mironositei. M-am plictisit si eu sa mai povestesc si oricum am inteles ca mor multi, dar nu vreau sa incepeti sa imi povestiti ce urmeaza, sunt de abia la seria a 2-a din 4. Serialul asta imi face pofta de clatite cu fulgi de ciocolata si de cereale, insa nici un cocktail nu ar strica. Totusi, cred ca ma voi mai uita la un episod. Must... fight... it... Eh, fuck it! Tra la la.

Full agenda

2007-06-19T16:55:00.000+03:00

22 iunie - La Mania - Behrouz (me likey)
23 iunie - CokeLive Festival - The Prodigy (pentru toata cariera mai putin ultimul album)
29 iunie - B'estival - Faithless, Hooverphonic, Morcheeba (ceva mai melodios...)
30 iunie - Gossip - Annie Nightingale (why not?)

7 iulie - Arenele Romane - Deep Dish (pentru ca vin destul de rar amandoi)
13 iulie - Arenele Romane - John Digweed (pentru ca nu l-am vazut niciodata live)
20 iulie - La Mania - Satoshi Tomiie (e ok, pana cand o da pe minimal)
28 iulie - La Mania - Sasha (un alt veteran pe care INCA nu l-am vazut)

17 august- La Mania - James Zabiela (hehe)

Nu am postat aceasta lista ca pe o recomandare pentru voi, ci mai mult pentru mine, sa nu uit cine vine vara asta si sa vad pe la care ajung. Dar in functie de perioada in care ajung pe la mare voi incerca si dj noi.

Iar in loc de final... Cum sa nu agati in club. Desigur, mie daca mi-ar spune cineva ce faini tenisi am, ar fi weird... pentru ca in primul rand nu port niciodata tenisi :))))) si in al doilea rand, nu m-ar face sa sar pe tip. Am senzatia ca articolul e totusi pentru generatia minimal. :)

Good day. I said good day!

Question

2007-06-17T01:45:00.000+03:00

Ati vazut vreo persoana careia sa ii stea najpa cu dreads?

______________________________________

Loving Bob Marley. Always have, always will.

Devorand publicitate

2007-06-16T23:33:00.000+03:00

Dupa terminarea sesiunii, m-am apucat si eu sa lucrez la brieful pentru McCann Creative Mentorship si dupa 2 zile de gandit intens, vineri la ora 18,00 aveam cam 80% din brief facut, fara nici cea mai vaga idee despre ce continuare sa le bag la Matrix cand initial aveam impresia ca e vorba doar de primul din serie, ca apoi sa realizez ca era vorba de toata seria, iar eu nu vazusem totul si timp cu siguranta nu mai aveam.

Ok, poate pana la ora 23,59 scoteam eu brieful, insa a fost Noaptea Devoratorilor de Publicitate si intamplator, la mine erau toate biletele. Pe undeva pe la 18,30 eram in dilema. Sa ma injure toti, biletele erau la mine, sa nu prind Noaptea Devoratorilor, o chestie care ar fi fost foarte frustranta, fiindca tot timpul se intampla ceva si nu ajungeam. SAU sa imi bag picioarele in tot brieful ca dracu stie ce se intampla in Matrix Revolutions si Ultimate Matrix, plus ca mai aveam si alte puncte care nu erau duse pana la capat, doar la stadiu de idei. Unele chestii cu care am venit imi placeau foarte mult, dar la altele nu eram foarte sigura pe ele. Poate erau chiar conventionale. M-am gandit ca decat sa trimit un brief facut pe jumatate, mai bine nu trimit deloc, astept urmatorul de peste 2 luni (Sper sa nu renunte la idee :) ) si atunci nu voi avea nici sesiune, nici dracu si voi avea timp sa ma distrez cu asta.

La noaptea devoratorilor am fost placut surprinsa sa vad ca dozele de Carlsberg erau la doar 4 RON. :D Si dupa prima bere deja imi trecuse supararea cu Mentorshipul. :)

In deschidere, a fost un gagiu, sa ma uit pe flyer: DJ Thomas Lecuyer aka Goodfella. Also known as Goodfella cica. Yeah right. Ala probabil e nickul de counter. Nici dracu nu a auzit de asta. Iar ce baga, era cam la nivel de discoteca. Cand a pus nush ce piesa romaneasca cu "Mai sexy, frumoaso" or something like it, am spus ca ma simt ca la nunta aici. Si am mai luat o gura de bere ca nu se mai putea. :) Dar a dat-o pe un Justice - D.A.N.C.E, mie mi-a placut. Adica imi place piesa in general, chiar daca nu mai cunosc pe nimeni caruia sa ii placa. :)) Ah, ca sa nu mai spun ca avea o miscare din solduri baiatu asta, ca ar putea sa faca exercitiile de tae-bo ale lui Carmen Electra. Pentru cei care nu stiu, documentati-va. :)))) Pai daca asa e dj-ul asta si presupun ca e cat de cat cunoscut pe la ei, imi imaginez cum e Dimitri from Paris. Plus ca am cautat pe google "World's sexiest dj" si mi-a dat la rezultate o tipa. Deci clar ala nu e nici sexy si pune si degeaba. E francez. :)))

A urmat Sensor. Chiar foarte frumos. Mi-au placut foarte mult si aproape ca uitasem de ei. Bine ca mai sunt evenimente de astea.

Cat despre momentul pe care il asteptam cu totii, aici am pus cateva linkuri la reclamele care mi-au placut. Mai era una cu niste tipi intr-un studio. Unul se intinde pe jos. Celalalt ii lipeste capul cu duck tape de podea si ii pune piciorul de la scaun in dreptul dintilor. Apoi, isi face vant si sare pe scaun. Dar cand te astepti sa il auzi pe ala urland de durere... apare o tipa care ia o gura de ceva si face "Aaaaaa..." Iar reclama era la un studio de reclame parca, ca ei dau tot ce au mai bun. Negresit, la memoria mea, din 500 de reclame difuzate, am reusit sa vin cu 5 linkuri. Clara treaba. :)

UPDATE: Daca va mai aduceti aminte reclame, puteti sa-mi lasati linkuri in comments. That would be great. Thanks! :D

Centraal Beheer - Acupuncture

Donna - Make my day

Carlsberg - Flat Mates

Nike Women - Sofia Boutella

Coca Cola - The Coke side of life - SuperBowl commercial #1

Si, un final mai productiv... probably the best castle made of Carlsberg cans in the world.

Phase 1. We gotta start somewhere.

Phase 2. The plot thickens.

Phase 3. It's always about team work.

Phase 4. They grow up so fast, don't they?

Phase 5. 3D.

Phase 7. All that you can leave behind. :))

Ganduri post-traumatice

2007-06-12T16:53:00.000+03:00

Am terminat sesiunea. Prietenii mei de a 12-a acum sunt crizati, luni incepe bacul, pun intrebari despre admiteri, eu le tin discursuri moralizatoare. :)

Si pe fondul acestei intamplari, ma gandeam... Eu ce faceam anul trecut pe vremea asta?

Mi-am adus aminte ca 2006 nu a fost un an al socializarilor la mine, asa ca aveam momente in care scriam, mai ales in perioada bacului, intr-o agenda fiindca nu prea am memorie si eram sigura ca voi uita multe chestii in cateva luni. Am avut dreptate. :))

Ce faceam in luna iunie anul trecut? Pai, mergeam noaptea pe la prieteni sa mancam gris cu dulceata :)) Hmm, 10 in teza la mate dupa 4 ani de chin cu femeia aia. Hehe, numai amintiri placute. :) Apoi, bauta la fosta diriginta...

Da, da, ce amuzant (chiar deloc) cand la cursul festiv oligofrenul de diriginte imi gresise media la calcule si mi-a dat mentiunea 1 in loc de premiul 3. Cu multi nervi am luat un marker si am scris premiul 3 pe ea, fiindca tot liceul am avut doar mentiuni, iar eu vroiam macar intr-un an sa iau premiu. :)) Un diriginte atat de implicat si dedicat, ca ne gresise si numele pe diplome... cred ca era muci cand a calculat mediile si a scris diplomele. Ah, iar la cursul festiv avea un ochi vanat cred ca luase bataie de la toti elevii care-l iubeau. :)) Seara am avut banchetul care trebuia sa fie intr-o gradina, in jurul unei piscine, dar NORMAL ca ploua in ziua aia si ne-a inghesuit pe toti intr-o mica sala. Nimic spectaculos. Insa spre dimineata ne-am mutat intr-un local de langa liceul nostru, local al unui prof din liceu, care ne pusese la dispozitie absolventilor 2 butoaie de bere. Atat ne-a trebuit. Pe la 7 dimineata am inceput si noi sa plecam pe la case, dar baietii ramasesera la baut. Acasa, dupa 2 ore de somn nu mai puteam dormi asa ca m-am imbracat si m-am dus inapoi, la o bere, doua, trei. Pe baieti ii gasisem dormind cu capul pe masa si facand un calcul cred ca toti am dormit cam la fel de mult. :))) Au mai venit pe acolo si fluturasii de-a 9-a, sau boboci, anyway :))) si s-au facut muci. A fost amuzant. Ei erau machitori amatori, nu moldoveni adevarati. :))) Cam toata ziua aia am stat pe terasa, am baut bere mok, am ras, am povestit si a fost mult mai mijto decat tot banchetul pe care am dat un milion si ceva parca. Asta a fost sfarsitul vietii de liceu. It's all downhill from here, who knows? :) Sau cel putin asa parea atunci.

De la sfarsitul scolii pana la bac, am avut o saptamana libera in care aveam un program tare dragut. Ma trezeam la 9, imi beam energizantul si ma uitam la IN GURA PRESEI cu Mircea Badea. Apoi invatam, iar seara mai ieseam sa jucam ascunsa. Sau prinsa. 2 jocuri foarte agresive. Mi-am belit coatele in ultimul hal, un sold, mi-am rupt haine. Bine, nu va imaginati ca jucam prinsa cu copii de gradinita, ci cu colegii de clasa si era greu sa tii pasul. :))

A urmat apoi BACul, care pot spune cu mana pe inima ca a fost cea mai de kkt experienta din viata mea. Oameni care vin la bac ca la cumparaturi, oligofreni cu medii mai mari decat mine. Tin minte la romana, inainte de proba de scris, fusesera subiectele schimbate pe ultima suta de metri, fiindca se vindeau pe undeva prin bucuresti. Insa cu o seara inainte de proba in sine, eu le citisem pe net pe un forum dar puteam sa jur ca nu sunt adevarate. Trebuia sa scriem despre conditia intelectualului sau ceva de genul. Si eram cat pe ce sa ma apuc sa scriu Jocul Ielelor cand am citit mai bine si am vazut ca era dintr-un roman, nu de oriunde. Imi spuneam eu "Oh, thank god! Era sa scriu prost" Facand o paralela intre Bologa si Moromete in mintea mea, am gandit eu ca mai bine scriu Moromete ca il stiu mai bine, fara sa ma mai gandesc ca unu era taran intelectual si celalalt chiar era intelectual. Si uite asa mi-a tras 6-le de la romana in jos toata media... macar la matematica, placerea mea, luasem 9,75. :D Si, desigur, super amuzant cand stiai pe altii care spuneau "In pana mea, am facut tot Moromete", iar pe liste aveau 9 sau 10 la romana. La sport venise televiziunea locala sa filmeze, iar profii s-au gasit stergand liniile si remasurand, dupa ce multe tipe sareau peste 2 metri lejer, majoritatea fiind de alea scutite la sport, care mai mult de 1 metru nu ar putea sari.

Eh, diverse cretinatati la bac. Nu l-as mai da inca o data, asta e clar. Si chiar vorbeam cu fostii mei colegi ca macar in sesiune iti bagi picioarele. Nu iei un examen, dai restanta, asta e. Dar la bac e toata presiunea aia ca iti ratezi viata daca pici ceva. Nu stiu. :) Oricum si sesiunile sunt speciale in felul lor. Daca vrea un prof sa te futa la examen, pai asta e. E chiar foarte amuzant sa primesti in examene grila variante gresite. Da, stiu, te crapi de ras, nu alta. Sau sa lucrezi grile care de la teorie pana la variante isi pierd logica. La alte examene in care apar note din tot spectrul, stai sa te intrebi "Pana la urma care a fost sistemul de notare?" Un examen la care 60% din serie pica (stiu, stiu, la poli e mai grav), cand alte serii dau cu cartile pe masa examenul la aceeasi materie, iar la distribuire suntem luati dupa mediile finale. Ai crede ca nimic nu e corect. Dar a fi corect, inseamna a urma regulile, chiar daca sunt cretine. :)

M-am gandit sa denumesc postul "Ganduri post-traumatice" fiindca suna mai bine decat "Un an de la BAC". Oricum, nu sesiunile reprezinta trauma. :)) Si, mai jos, cartea mea preferata din liceu, care era noua cand am cumparat-o. :)

Prima diploma de la OC

2007-06-08T03:30:00.001+03:00

Hehe. We've got some reading to do. :D

Euroscepticism

2007-06-06T01:55:00.000+03:00

Ce anume te influenteaza sa scrii pe blog? Cred ca iesitul in lume, socializarea, lucrurile noi.

Pai in ultimul timp am avut contacte sociale minime din cauza sesiunii, dar existente, insa cel mai recent examen pe care l-am dat, la Economie Europeana, a implicat citirea unei documentatii imense a carui parcurgere m-a dus la aflarea unor informatii noi, dar si la formularea unor opinii personale.

In primul rand, toata treaba asta cu Uniunea Europeana e rezultatul frustrarilor natiunii franceze care intotdeauna s-a simtit complexata de Statele Unite.

Victor Hugo promova conceptul de Statele Unite ale Europei inca din 1848, iar prima incercare de unificare, chiar si fortata, a fost realizata de Napoleon care dorea unificarea Europei, desigur, sub dominatie franceza. :)

Nu vin eu cu idei revolutionare aici, dar marea integrare europeana a fost practic initiata de SUA pentru propriile interese. SUA a fost intotdeauna izolata de frontul razboaielor si pe fondul belic ei si-au crescut aparatul de productie, fiind cei care aprovizionau frontul. Din cauza productiilor imense care nu isi mai gaseau destinatari intr-o Europa ravasita, au fost nevoiti sa sprijine reconstructia Europei pentru propriile interese economice, prin Planul Marshall.

In timp ce Marea Britanie si Franta realizasera ca nu mai erau puteri mondiale, s-au trezit 2 vizionari francezi, Jean Monnet si Robert Schuman, care au vizualizat ei ca daca nu intervin, SUA va fi principalul factor de decizie in NATO (astia de se chinuiau sa lupte impotriva sovietilor), Marea Britanie va fi trasa mai aproape de SUA, cresterea economica si militara a Germaniei nu ar mai putea fi controlata, iar Sunshine Land of France ar putea fi eclipsata, asa ca au decis ei sa renunte ei la Alsacia si Lorena (tin minte si acum cum ma intrebam an de an ce dumnezeu aveau Alsacia si Lorena de toata lumea se batea pe ele si am realizat ca erau resurse importante de carbuni) pentru a constitui Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, principalele resurse in reconstruirea Europei, punandu-le intr-o administratie supranationala, in care au reusit sa fraiereasca sa intre Germania, Italia si tarile Benelux

Ei aveau standarde inalte care nu prea erau atinse, dar ei tot incercau si perserverau. Mai faceau niste observatii, mai reformau putin sistemul. Cativa au si demisionat pe parcurs. N-au mai rezistat.

Ma gandeam eu dupa, cat de greu trebe sa fii implicat in UE? Faci niste excursii de cateva ori pe an la Bruxelles, formulezi niste prevederi, obiective in cateva zile, iar jumate de an stai si te scarpini cat timp astepti ca toate cele 27 de tari sa ratifice tratatul si daca nu mere, o iei de la capat.

Adica, numai pentru a adopta steagul, le-au trebuit 2 ani!!! 2 ani! Ca sa ajunga la 12 stele PANTONE YELLOW | RGB 255/204/0 | HX FFCC00| 100% process yellow pe un fond PANTONE REFLEX BLUE | RGB 0/0/153 | HX 000099 | 100% process cyan + 80% process magenta. Si de ce tocmai numarul 12 simbolizeaza perfectiunea? De cand? Ah, ca sa nu mai spun de reproducerea steagului in alb-negru care necesita un chenar alb.

Ah, iar deviza populara cu "Unitate in diversitate" a fost aleasa in urma unui concurs realizat in scolile din Uniunea Europeana la care au participa tineri cu varste intre 10 si 20 de ani, identitatea castigatorului ramanand secreta.

Anyway, nu prea sunt fan Uniunea Europeana si daca ma mai plictisesc cumva, incep sa scriu si despre libertatile de circulatie. :)) Insa nu acum. Vreau sa ma pun la un joc de ala cretin, special de jucat in sesiune. :)

Should I stay or should I go?

2007-06-05T14:55:00.000+03:00

Uh, uh. Noaptea Devoratorilor de Publicitate. Premiera mondiala.

Nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand vreau sa merg la eveniment, ori e la mare si e fix in noaptea in care mi-am luat bilet sa plec acasa, ori e in Botosani si nu stiu aia sa organizeze ca te tin 3 ore + pauza + 3 ore cu fundul pe scaun pana iti simti toate celulele din partea dorsala aplatizate, ori ca acum, se tine pe 15 iunie, cand ma gandeam si eu sa merg pe acasa, a treia oara anul asta dupa vacanta de Anul Nou si cea de Pasti. Poate sunt testata. Cat de mult sunt dornica sa sacrific pentru pasiunea mea. :))

Sunt intr-o dilema si va trebui sa iau o decizie, dar care-i graba? Ma mai gandesc.

Post aniversar

2007-06-03T03:18:00.000+03:00

Am ajuns la numarul 100.

__________________________

Au trecut si Olimpiadele Comunicarii... dar au trecut bine.

Irina (nu voi da link la blogul ei fiindca puteti da search pe google images la pisicute si e aceeasi chestie :) si echipa ei, INSPIRE, au luat locul 1 la Relatii Publice, motiv de bucurie, asa ca am ajuns la petrecerea din Spice a Olimpiadelor. Petrecerea a iesit chiar foarte bine si probabil un motiv a fost si faptul ca Tuborg a facut cinste cu berea... hehe... Nu, nu cred ca e numai asta. Si muzica a fost foarte ok. Chiar de cand am intrat acolo am spus ca nu e petrecere daca nu e Cornershop - Brimful of Asha si a fost, asa ca nu mai am ce comenta, a fost petrecere. :D

Un alt motiv de bucurie a fost ca m-a sunat o tipa de la Olimpiade sa-mi spuna ca am castigat la concursul de pronosticuri locul 1. Ei, poftim! Imi pare rau sa spun asta, dar cum e posibil sa nu fi mers la nici o prezentare (am avut examen) si am nimerit 2 echipe castigatoare, una de pe locul III si una la mentiune? Pai, secretul reusitei a fost blogosfera. Mai mult sau mai putin. Sau poate am fost singura care a participat. :))

In primul rand, la PR am trecut echipa Irinei a carui campanie mi-a placut super mult. Tin minte si acum cum stateam in bucatarie in ziua in care a primit brief-ul si ii spuneam cat urasc Apa Nova cand este apa murdara pe teava, cu mirosuri dubioase si care face spume fara sa intre in contact cu ceva. In 2 saptamani au reusit sa puna de o campanie de sensibilizare care m-a sensibilizat pana si pe mine. Iar in timpul asta, au facut Apa Nova si lucrari in cartier, deci totul e spre bine. :)

In al doilea rand, cealalta echipa nimerita a fost ClockWork la Comunicare Politica. Motivul pentru care i-am pus pe ei a fost ca mi-a placut postul asta.

La proba de Advertising chiar mi-a parut rau ca nu am putut ajunge, dar deh, examen important. Inainte sa va para rau pentru mine, am luat 10. Eram curioasa chiar cu ce strategii au venit, ce idei creative care sa ma faca sa ma gandesc "La dracu, mie de ce nu-mi vin asa niste idei?" Dar din cate am inteles. juriul a fost usor dezamagit si nu s-au acordat decat mentiuni. Aici am pus fara sa ma gandesc prea mult Ceai de Tei, fiindca imi placuse ideea blogului cu raspunsuri la calm. Am zis ca de unde a venit asta, mai pot veni si alte idei. :)

Cat despre proba de Comunicare Institutionala recunosc ca nu am gandit-o prea mult. Macar la celelalte citisem blogurile. Dar la proba asta am pus echipa care a avut brief dat de ANRCTI, fiindca acolo lucreaza mama. Echipa fiind Steaua Polara si a luat locul III.

Aparent am castigat 5 carti, sper sa fie de la Brandbuilders, fiindca alea costa o gramada. :)

Enlighten me

2007-05-30T16:36:00.001+03:00

Ok, am trecut de faza intrebarilor cu Tokio Hotel. Acum am o noua problema si se numeste RBD, formatia asta cu 4 fete si 2 baieti. Bine, sunt 3 si 3, dar unul aparent e gay. Si daca e gay trebuie sa fie si penibil? Nu inteleg.

Daca doamne ajuta! ajunge vreun fan Rebelde, RBD, cum ii spuneti voi, printr-un search pe blogul meu, va rog, spuneti-mi si mie cu ce se diferentiaza copiii astia de alte telenovele cu adolescenti de isi spun ei fenomen mondial (1)? De ce orice actor de telenovele care trece pe cantat are succes international (2)? Adica, e clar ca daca se apuca si Betty cea urata de scos piese, lumea le uita pe J Lo si Fergie si pe alte starlete pe val acum. Apropo, am auzit ca va iesi si varianta americana, mai putin rasista, cu Naomi Campbell in rol principal. Si asta ma face sa ma gandesc de ce stiu asa ceva? Cred ca trebuie sa limitez site-urile pe care le accesez. Apoi, cum dumnezeu au ajuns RBD sa cante la Miss Univers (3)? Cei care se uita la telenovela asta au 2 mil sa dea pe un bilet la concert sau parintii lor chiar dau (4)?

Si desigur, punctul culminant , dar probabil se promoveaza si ei cum pot, nush. Ala gay a spus la pocneala, probabil, ca si-ar face un tatuaj in romania si s-a lansat concurs pe acasa (deci presupun ca acolo se difuzeaza telenovela), iar pana ieri vad ca 650 de fani se inscrisesera pentru a castiga invitatii mok. The things they do for love, I guess...

Ok, astept.

Reclame moderne

2007-05-30T14:31:00.000+03:00

Am primit si eu in sfarsit pozele de la expozitia Ad'Or. Multumesc Lavinia. Normal ca eu nu aveam aparatul la mine. Si chiar daca l-as fi avut, probabil avea acumulatorii descarcati, fiindca am reusit sa-i busesc cumva la incarcat. Cause I'm a girl, yes...

Reclama mea preferata din cadrul expozitiei vintage a fost cu siguranta cea pentru Intreprinderea de cabluri si radiatoare - Brasov. Really, aluminiul nu mai are nevoie de mult de reclama. :))))) Chiar cred ca avea si bunica mea prin casa astfel de reviste cu expresii de genul "haine moderne", "aragaz modern". Cu siguranta adjectivul modern era un fel de cool al zilelor noastre.

Poti sa crezi?

2007-05-30T12:50:00.000+03:00

Sa mai scriu putin pe blog, fiindca e esential sa imi exteriorizez gandurile si sa eliberez memoria si asa insuficienta.

Ma trezesc dimineata si ce moment mai bun sa reincepi sa te uiti la tv daca nu cand ai de invatat? Cautam printre programe postul prima, fiindca numai prima are emisiuni de genul "Schimb de mame", "Tradati in dragoste", "Viceversa", "Salvati-mi casa". Cred ca mai au, insa ma refer la genul de emisiuni la care te uiti cu o expresie tampa pe fata, neinvatand nimic, doar curios sa vezi ce mai fac oamenii aia, cand nu ai chef sa faci altceva. Dar nu e nimic. Ok, n-am gasit prima. Trec prin toate programele de vreo 2 ori. S-a reunit The Police. Tur aniversar de 24 de ani, desigur, probabil vor sa-i prinda al 25-lea pe drum. A inceput nush ce emisiune pe CNN, The View, iar pe Rosie O'Donnel a busit-o plansul si a plecat din emisiune. Ceva in genul, ce am prins si eu cat schimbam posturile, oricum era reportaj special la stiri pe tema asta. Da, neinteresant. Bla bla. Crappy TV. Ma indrept spre zona posturilor de muzica si ce deprimant... doar U si Kiss, numai cu tampenii. Am venit spre calc cu gandul de a intra pe site-ul celor de la RDS sa le trimit mail sa le spun cat de mult ii urasc fiindca au scos VH1. Intru pe site, umblu pe aici si dau peste cea mai tare chestie:

Suport tehnic

"Poti sa crezi ca ai intrat aici exact in momentul in care updatam pagina?... Scuze de deranj. Multumim pentru intelegere. Te asteptam din nou peste putin timp!"

Cat am mai ras...