Wednesday, January 30, 2008

Bach:

When I was young, I used to own a piano. I was 6 when I started playing, but I really don't remember how it felt like. I do remember that I used to practice for hours though.

When I reached 5th grade, my parents moved me to another school. It was kind of sad, as I recall. I had to give up my painting brushes and my piano, as well. Although I would had chosen Drawing Class if I had stayed any longer at the Art School, I cried a whole night when my parents sold my piano to buy a computer. Difficult times those were...

Years went by and I never payed any attention to my artistic skills. Funny thing one night, when I had to stay at home because of the flu, I started drawing out of boredom and surprised myself with my... talent? This is the result of a few hours of practice :)


Although I did these sketches a few months ago, I decided to write this post only recently. And this is why: at work, we had this old piano, still functional though. When I came in early or stayed up after hours, I stroke up the only tune I remembered from elementary school and it felt great. It really did. It's amazing when you realize that the music you hear is a product of your own fingers and will... wow. Can I really do that? I felt like I could do more, so I went home and started looking for new songs to learn. But it was too late... the owner took her piano back a few days after. And that's how this piano went away as well. But it's ok, I didn't cry over this one. :)

In the video I posted that's not me playing, so no questions about that, please. :) But I'd like to play that track one day, on my own. I simply love it. Although I have no piano now, I promised myself when I was little that the moment I start making a lot of money, I'll buy my own grand piano, one of those long-tailed black beasts. Till then, I still have my crayons to draw one... I think I'll explore these drawing skills some more.


Monday, January 21, 2008

Study now, party later

***


Titlu de post si status de mess, ambele adecvate situatiei. And no, 'party now, study later' is not an option. :)

Din nou, simt nevoia sa merg in club. Ok, a trecut Armand van Helden, nu e nimic. Ar mai fi Dj MK in Fabrica, o chestie care ma tenta daca nu era sesiune, dar din nou, nu e nimic... Fast forward si sa vedem ce e pe 2 februarie... tough call... King Unique, Tadeo and Mick Wills. Pai, din cei 3 am auzit doar de King Unique si vad ca am tinut pe calc niste remixuri simpaticute de-ale lui, la Mish Mash - Speechless, Dirty Vegas - Walk Into The Sun si Mylo - In Your Arms. Er... why not?

Dar cate urmeaza... ay ay ay! Laurent Garnier, Plump DJs, Chris Lake (doar pentru piesa Carry Me Away l-am trecut aici), Pete Tong (oare pune monoton ca Digweed sau comercial ca Essential Selection?), Junior Jack, Kid Creme (mai vechi baietii, dar Club Bellagio... hmm, have I missed this one? will have to try it), Zabiela (iar si iar), Carl Cox, Chicane (unfortunately I won't be able to attend this), uh uh Stephan Bodzin. Imi place super mult Mondfahrt de la el.

Pe 29 februarie plec din nou la Londra. :P Can't wait to have an English breakfast again. Mmm... bacon... ma tot uit pe last.fm ce evenimente sunt in weekendul ala. Ma atrage doar Underworld si Unkle. Yeah, I think I'll go with Fabric though. Orice ar fi. Si daca merg in Fabric, ar trebui sa fac o paralela cu Studio Martin. :))) Uh, can't wait!

Eh, astea sunt in viitor. Deocamdata ma intretin cu un serial nou. House M.D. that is. E interesant per total, dar uitandu-ma episod de episod, oarecum ma enerveaza faptul ca la fiecare se face copy/paste la scenariul principal, numai ca difera persoana si boala.

Vine cam asa: o zi normala, tra la la, o persoana face ceva obisnuit si deodata pac! o loveste din senin criza, hemoragia interna, atacul de cord, incepe sa vomite sange, the usual stuff care te ingrijoreaza si te fac sa suni la ambulanta. Ajunge la spital, iar acolo o echipa de doctori vine cu idei: ah, probabil are asta, asta, asta sau asta. Sa facem teste. Da... nu are nimic din toate astea. Vine cel mai genial dintre toti si spune: ah, gata, stiu, are bambilici! Sa-i dam antibambilici si apoi o trimitem acasa. Dar vai! Starea s-a imbunatatit pe moment si s-a agravat imediat dupa. Sa-l trimitem pe negru sa-i sparga casa, sa vada daca gaseste ceva relevant pentru caz. A-ha! Acum stim de ce nu mergea tratamentul! Fiindca nu era asta, ci termitele de apa dulce or whatever. Da, stim, in istoria Statelor Unite au mai existat doar 2 cazuri, dar aparent avem unul acum, aici, pe masa de operatie. Sa-i dam penicilina si o putem trimite acasa. Iar dupa ce pleaca din spital poate sa faca si jogging, desi a fost paralizata de la brau in jos in ultimi doi ani. Ei poftim, doctorii astia americani. Dar trecand peste asta, dr. House e destul de amuzant cand e sarcastic. :)

I should do this more often. Writing on my blog, I mean.

Monday, January 7, 2008

Here we go again

Nici ca am apucat sa ma bucur de vacanta, care, privind in urma, pare acum a fi fost mai mult un weekend decat doua saptamani, iar m-am trezit cu proiecte asaltandu-ma din toate partile.

In fiiiiiiiecare an, frate!

Si spun ca le fac din timp. Spun ca le fac in vacanta. Da... cine crede asta? Ma trezesc in plop cu doua saptamani inainte de sesiune. Bai si parca nu am stat chiar degeaba inainte de vacanta. Tin minte clar cum am stat o noapte intreaga inainte de predarea proiectului la ICRM sa scriu despre personalitatea romanilor care nu stiu sa-si dozeze timpul si lasa totul pe ultimul moment, dar atunci isi pierd noptile pentru a duce task-ul la capat. Chiar ironic. Radeam intr-un mod nervos, presata de timp.

Hmm... nu am mai dormit de vreo 34 de ore.

Acum ascult One.FM. In mod normal nu prea ascult, dar acum s-a facut sa fie in lista, nu mai tin minte de ce, shuffle-ul era activat si de pe undeva de prin alta camera am auzit Underworld - Rez-Cowgirl (Live Version). Piesa m-a intrigat si m-a atras in lumea ei mistica. Ascult deja de vreo jumatate de ora mixul. Dupa grila de programe, as spune ca mixeaza Raresh. Pai tot respectul. Iar sunetele astea minimal parca ma inconjoara. Parca... de unde vin? Din toate partile? Dar am boxele chiar in fata! Ce ciudat. Au o rezonanta ciudata. Imi confera un feeling special. Cred ca trebuie sa mai si dorm.

A inceput votarea Nights.RO Awards, apropo. In fiecare an imi place sa urmaresc rezultatele, mereu surprinzatoare, intrebandu-ma cine dumnezeu voteaza la chestia asta? :))

Hmm... cel mai bun dj roman as spune Raresh. Nu e nimic surprinzator in asta, a iesit si anul trecut, iar seturile lui de multe ori ies in fata main-ului la show-uri. Dar oare Rhadoo ce mai face?

Event-ul anului e greu de ghicit, avand in vedere ca, in comparatie cu alti ani, am avut si CokeLive si B'estival si Chemical Brothers si Sunwaves si bla bla. Dar voi merge pe Chemical. Asta am votat.

Desi nu ma impresioneaza vreun club in mod special, sper sa nu iasa din nou Kristalul pe primul loc. Chiar nu merita si chiar nu e.

Apoi, cred ca anul asta Sunrise va surclasa The Mission la categoria de branduri de petreceri. Au avut activitate intensa anul care a trecut. :)

In rest, sper sa ia BeatFactor premiul pentru cel mai bun site de profil.

Iar mai departe, nu mai tin minte restul categoriilor.

A trecut ora 12. A inceput Essential Selection pe One.FM. "Hmm, cat de comod... nu mai trebuie sa schimb pe Radio1 sa ascult emisiunea de saptamana trecuta", gandesc eu.

"I know you know this track, but have you heard this version? By Marky & Bungle" spune Pete Tong, iar pe fundal incepe Snow Patrol - Open Your Eyes.

Eu urlu in gand "Yes! Yes, i have! And I love you for playing that!" Frumos.

Dar nu e de saptamana trecuta. Tracklistul nu corespunde cu cel de pe site-ul Radio1. Anyway, vad ca vine Pete Tong in Buc prin februarie. Hmm, nu cred ca Pete un dj la care te-ai putea plictisi, oricat de comercial pune. So I'll be there. :)

Sarind de la o idee la alta, ma uit la post de la departare si pare atat de dubios. Nu e simetric, nu e uniform, nu e constant. It's like a rollercoaster.

Cu toate astea, ma duc sa dorm. Inchei aici inca un post de succes. :)